Așa s-a numit evenimentul la care am avut plăcerea să particip ieri, în calitate de organizator. După cum mă așteptam, abordarea acestui subiect s-a dovedit a fi dificilă. Până și eu, în calitate de adult (sau cel puțin pe-aproape), am rețineri în a purta discuții foarte deschise legate de sex, prin urmare am empatizat perfect cu auditoriul, format din aproximativ 50 de persoane, dintre care 85% aveau sub 18 ani. Publicul țintă, de altfel, acțiunea fiind dedicată minorilor.
Mi-am amintit cum eram eu la 15-16 ani, și le-am înțeles tăcerea, chicotelile, privirile rușinate, dar cineva trebuia să spargă gheața, și era oarecum logic sa fiu eu aceea. Au urmărit câteva filmulețe explicite, iar restul prezentării s-a încercat a fi cât mai interactivă și cât mai puțin oficială, ca să se obțină o ambianță relativ comodă.
Înainte de a vă comunica ce am concluzionat, vreau să le mulțumesc colegilor mei, Maria Clapa și Radu Valean, pentru indispensabilul ajutor în organizare, precum și celor doi invitați, fără prezența cărora nu am fi reușit nimic: Lia Kadlac (psiholog) și Bogdan Stoicescu (medic chirurg). Bineînțeles, restul echipei TNL nu rămane fără aprecieri, însă nu mai dau nume deoarece deja mă simt ca la Oscar.
Bun. Să revenim. De ce am atins acest subiect, și mai ales, de ce am hotărât să încep o campanie?
Totul a pornit de la o fetiță pe care am cunoscut-o anul trecut, și pe care am încercat să o ajut. O fetiță de 16 ani, cu un copil de doi ani.
Nu am să prezint acum cazul, deoarece l-am prezentat la vremea lui, ideea este că am rămas marcată de poveste, și de cât de ușor se pot nenoroci vieți, din cauza lipsei de informație. Datorită ei m-am documentat în legătură cu frecvența cazurilor de acest gen, și am rămas pur și simplu îngrozită. Statisticile sunt impactante, în mod negativ, evident. Aveam de gând să pregătesc chiar atunci o campanie de conștientizare, însă, între timp m-am implicat în alte lucruri, și totul s-a amânat. Până ieri, când s-a derulat primul episod. Spun asta deoarece va fi un serial, mi-ar plăcea să avem astfel de întâlniri cu elevi din toate liceele.
Consider că o minimă informare a minorilor în legătură cu metodele contraceptive, este absolut esențială. La fel de importantă este și conștientizarea pericolelor la care se supun, făcând sex neprotejat, precum și urmarile, atât pe plan psihologic, cât și social.
Am constatat că majoritatea nu cunoaște nici măcar informațiile de bază. Faptul că în școli nu se ține nici măcar o oră de educație sexuală, mi se pare de neacceptat. Am fost foarte bucuroasă să văd, ieri, că s-au prezentat la Biblioteca Județeană aproape 40 de fetițe, din proprie inițiativă. Băieții au fost mult depașiți numeric.
Este, însă, foarte greu să atragi copiii la asemenea evenimente. Așa cum v-am spus deja, e și mai greu să porți un astfel de dialog cu ei. Dar.. se poate. 
Nu înțeleg, sincer, de ce legea interzice partidelor politice să acționeze în școli, cu atât mai mult dacă vorbim de aripa tânără, și mai ales dacă propui proiecte care prezintă beneficii reale. Nu este vorba de niciun fel de campanie electorală în acest gen de activități, în primul rând pentru că vorbim de adolescenți care nu pot vota, și în al doilea rând pentru că atingem subiecte de interes general, nicidecum de auto-promovare.
Să difuzezi non-stop politică, peste tot, dar să aplici niște limite drastice și lipsite de sens, îmi sună la fel de ilogic ca legea care interzice comercializarea băuturilor alcoolice pe o rază mai mică de un kilometru, în apropierea liceelor și a școlilor. Mda..
Ca să închei, discuția a fost bine primită, de către toate parțile.
Am insistat pe faptul că, prin acest gen de evenimente, nu vreau deloc să încurajez un lucru, sau să condamn altul. Este vorba de conștientizare, cu tot ceea ce cuprinde și implică.
P.S. Poză cu mine! 
E a doua pusă aici, pe blog. Trebuie să invit fotografii din presă la o cafea, într-o zi, și să îi rog să îmi facă poze mai draguțe. Nu când vorbesc. 
