Camino- Ultimele poze.

” Initierea pe care ( tu si eu) am crezut ca o vom gasi pe Camino, nu exista pentru noi. Noi am facut de mult timp pasii aia. Aici doar se confirma si accentueaza ceea ce stii deja. Ti se revela insa alte lucruri.. Atat de simple si perfecte. Extrem de frumoase, dar care dor in egala masura. Cand ma apropii de sfarsit imi dau seama ca tot ce cred si simt e foarte adevarat si real, dar ca e imposibil de trait AICI SI ACUM. Si nu stiu cum o sa ma obisnuiesc cu asta. O sa ajung acolo unde am presimtit mereu: sa imi dedic viata altora. Nu o sa o pot trai pe-a mea niciodata. E exact cum a scris Cioran: ” De oameni ma separa toti oamenii”. Pur si simplu.
Si dilema e: sa plang pentru mine sau sa ma bucur pentru ceilalti..?
Cand o sa stai in locul din care iti scriu acum, o sa ma intelegi. Chiar daca viata ta e cu totul alta.” ( Oana).

” Te inteleg perfect. Stii care e diferenta intre tine si un inger? Corpul si viata umana. Eu cred ca ar trebui sa fii extrem de happy. Poate ca viata ta ASTA este, sa fii lumina altora”. (Lili).

” Jurnalul pe care il tin aici, e pentru tine. L-am facut sub forma de ghid. O sa fac cumva sa ajunga la tine cand incepi..” (Oana).

” Mi-a saltat inima cand mi-ai spus de jurnal. Il voi pune in rama pentru ca este extrem de important pentru mine. Va ajunge la mine daca asa trebuie. Daca nu, imi voi construi propria cale. Mi-ai dat curaj sa imi implinesc un vis. Si nu voi uita niciodata asta. Stii ce e culmea? Ai fost tu insati. Nu cred ca ai de ales intre ceva. Cred in tine.” (Lili).

Termin povestea despre Camino cu acest articol. Mai sus, am redat 4 dintre zecile de mesaje pe care ni le-am trimis eu si Lili, cat timp eu am fost plecata.
Din tot ce am scris s-a schimbat un singur lucru. Am realizat ca, exact asa cum mi-a spus prietena mea, nu am de ales intre nimic. Trebuie doar sa accept ca ASA este si trebuie sa fie viata mea. Sa nu mai separ lucrurile.
Sa incerc sa imi indeplinesc toate visele, iar daca asta nu e posibil, atunci sa imi indeplinesc cat mai multe. Iar acel ” imposibil” sa il aduc cat mai aproape de ” posibil”.
Si daca tot va trebui sa aleg ceva, candva, sa aleg 8 din 10, nu 3 din 10.. iar daca tot va trebui sa plang candva, sa o fac de bucurie.
Mi-am scris dorintele pe o hartie, le voi citi zi de zi. Poate chiar am sa le public aici, ca sa intelegeti la ce ma refer, in general.
In asta sta adevarata fericire a unei persoane, sa isi urmeze si indeplineasca visele proprii, indiferent de ce crede si spune restul lumii.
Nimic nu e mai important decat ceea ce iti spune sufletul tau.
Jurnalul meu nu a ajuns la Lili, inca. Nu stiu de ce, nu il pot incheia. Nu sunt in stare sa ii scriu ultimul capitol. Asa ca mai astept, probabil nu trebuie incheiat deocamdata.

Am pregatit pentru voi poze, din nou. Ultimele. Nu sunt cele mai spectaculoase, dar sunt foarte aproape de mine. Sunt ca un fel de capitole. Si sunt multe. Va pup cu mult drag.

1. O poarta catre curtea unei case. Imi parea a fi intrarea catre o alta lume..

2. Fantana din Zumaya.

3. Hortensii..

4. Alte hortensii.. Nu m-am abtinut si m-am asezat pentru cateva minute exact acolo, in mijlocul lor. Ma simteam ca o elfa 🙂

5. Cand am vazut casa nu m-am gandit decat la ” oare cum miroase sub acea cupola de iasomie?”

6. Intrare.. Casa nu am vazut-o. Dar ma astept sa fi fost pe masura intrarii. Superbe hortensii.

7. Caluti.. Am intalnit o multime prin munti. Erau atat de frumosi si bine ingrijiti!

8. O etapa foarte linistita si calda, pe Camino Primitivo.

9. Padure tanara de eucalipt.

10. Ca si in Stapanul Inelelor. Eram din nou, o elfa.

11. Poienita inainte de Deba. Am intrat pe poarta si am simtit nevoia sa ma odihnesc. Era superb, numai verde crud si un parau cristalin. M-am asezat, am mancat o nectarina, m-am intins.. si m-am trezit dupa exact doua ore. Am avut parte de un somn incredibil de odihnitor.

12. Un fel de vulcan noros. Parca muntele erupea nori, nu lava. In realitate, imaginea era coplesitoare. Te facea sa te simti, din nou, miiiiic de tot inaintea fortelor invincibile ale naturii.

13. M-am oprit sa mananc vis-a-vis de ei. Au stat asa, nemiscati, cel putin 20 de minute. Nu stiu, poate dormeau. Mi s-a parut o imagine foarte interesanta.

14. Un alt fel de solitudine..

15. Parcul din Oviedo. Ideea de a prezenta arta in are liber mi s-a parut fenomenala. Parca eram intr-o poveste.

16. Parcul din Oviedo, din nou.. O poarta de basm.

17. …………..

18. Apus de soare in Comillas

19. Casa din Comillas

20. Cimitirul gotic din Comillas, superb..

21. Santillana del Mar. Pentru spanioli, cel mai frumos orasel al lor. Este deosebit.

22. Constructiile si pavajele sunt extrem de vechi si foarte bine conservate. Asa arata tot oraselul.

23. Pensiune si cafenea. In Santillana se gasesc vestitele pesteri Altamira unde, pt a intra, trebuie sa te programezi cu vreo 3-4 ani inainte. Avand in vedere ca sunt cele mai vechi pesteri din lume, cu picturi rupestre, eu zic ca merita.

24. El e Ianik, un canadian cu care am coincis pe o terasa, la o cafea. De ce il tin minte? Deoarece facea Camino de Santiago.. invers. Adica, pornise din Santiago si se indrepta catre Berlin. Fascinant. Cred ca e deosebit de greu sa mergi exact ‘impotriva’ sagetilor. Argumentul sau? Din toata religia, era de acord doar cu baza. Nu era de acord cu ceea ce devenise in timp, cu ceea ce le facea oamenilor. A spus ca el isi insuseste baza si o dezvolta in felul sau. Nu vroia sa intre in Santiago.. vroia doar sa iasa de acolo. Nu vroia ca religia in sine sa fie punctul de sosire, ci punctul de plecare. Nice..

25. Cel mai frumos copac pe care l-am vazut vreodata.

26. Eu alaturi de un grup de prieteni dragi mie, din Cehia. Am petrecut clipe de neuitat impreuna. Inca tinem legatura si in mod sigur ne vom revedea.

27. O poza pentru sufletul meu. Imi amintesc de acea zi si acea plaja.

28. Catedrala din Oviedo. In interior este superba, mi-a placut la nebunie.

29. O zi speciala, din nou. Un peisaj frumos pentru voi, cu un mesaj deosebit pentru mine.

30. O parte din Cadedrala din Santiago.

31. Muzeul Guggenheim, Bilbao. O cladire cel putin impresionanta, si extrem de frumoasa pentru cei care apreciaza acest stil. Am intrat pentru expozitia lui Anish Kapoor, un artist care pe mine ma fascineaza. Vi-l recomand din toata inima. In rest, nu am fost foarte incantata de ce am gasit in interior. Nu imi place arta contemporana prea mult. Mai mult decat orice expozitie, cladirea in sine este un muzeu si o opera de arta.

32. Padre Gregorio, cea mai calda si buna fiinta pe care am intalnit-o pe Camino del Norte. A fost misionar in Africa timp de 17 ani.

33. Eram undeva.. sus. Sus de tot, pe un munte. Eram singura. Nici acum nu inteleg cum a ajuns acel cal acolo. Era singur si el.

34. Asa arata carnetul meu de pelerin..

35. Asa arata Compostela mea..

36. Si asa aratam eu, in aproape fiecare zi.

Anunțuri

Camino- In bratele muntilor (poze)

Am pornit de aici..
1.
Am ajuns aici..
2.
Si apoi.. aici
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.

Camino.. de mana cu oceanul (poze)

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.

Camino del Norte (pelerinaj la Santiago de Compostela)

Planeta asta e absolut superbă.
Nici nu aveți habar câte pierdeți nefacând astfel de drumeții.. Sunt extrem de fericită că, în sfârșit, mi-am mai îndeplinit un vis :).
Nicăieri nu putea fi mai bine și mai frumos decat acolo.
Am umblat 29 de zile. Zi de zi între 25-35 de km, de două ori peste 40.
Nu am făcut nici măcar o bătătură. Nu am avut nici măcar o iritție. Da, m-au durut umerii, uneori îngrozitor. M-a durut spatele și câteodată genunchii. Numai din vina mea și a unui moment de ignoranță lumească.
Am cunoscut toate emoțiile pozitive posibile și am trăit clipe de neuitat.
Am văzut locuri de basm de existența cărora nici măcar nu auzisem. Frumusețea mamei Terra m-a copleșit.
Am trecut printr-o mulțime de răscruci, dar nu m-am rătăcit nici măcar o dată.
Dacă până acum am fost foarte bună prietenă cu Natura, acum facem parte din aceeași familie.
Dacă până acum am iubit oamenii, acum îi iubesc mai mult. Dacă uneori i-am urât, acum îmi sunt total indiferenți. Dacă i-am judecat sau acuzat, acum nu simt decât milă pentru ei. Dacă nu i-am ințeles, acum nici nu mai simt nevoia să încerc.

Am aflat că într-adevăr oamenii sunt, sau pot fi, cele mai rele ființe de pe pământ. Singurele ființe rele. Deoarece răutatea implică neapărat și dorința de a fi/face rău.
Am aflat că oamenii mint incredibil de mult, și că în special se mint pe ei.
Am aflat că poți cunoaște un om după cum se comportă atunci când trebuie să doarmă afară. Atunci când își pierde banii.. Atunci când cineva se bagă în fața lui la rănd. Sau atunci când îl prinde ploaia.
Am aflat că se pot înfiripa prietenii profunde în doar câteva minute.
Dacă am avut vreodată îndoieli legate de cum vreau să îmi trăiesc viața, acum NU mai am.
Pot spune cu mâna pe inimă că au fost cele mai minunate și folositoare 29 de zile pe care le-am trăit până acum. Am început în San Sebastian și am trecut prin Bilbao, Santander, Oviedo, Lugo, Santiago. Sau mai bine spus, am traversat provinciile Pais Vasco, Cantabria, Asturias si Galicia.
Camino Primitivo a pus punctul pe i. Cu tot respectul, niciun pelerin care a făcut vreun Camino fără să-l facă pe cel autentic, adică Primitivo, nu e un pelerin ‘complet’. Nu are cum ;).

Niciun sunet nu e mai perfect decât liniștea, sau absența ei.
Nicio aromă nu e mai plăcută decât aromele naturii, în diversele lor forme. Niciun material nu poate reproduce finețea unei petale de flori.
Nicio pictură nu e mai frumoasă decât un peisaj real.
Nimic nu e mai complex decât simplitatea.
Nimic din ce crezi că ai, nu-ti apartine. Nimic nu e al tău, totul e al lumii în care trăiești. Ai primit un împrumut pe care trebuie să-l înapoiezi constant.
Singurul lucru cu adevărat al tau e libertatea. Libertatea de a alege ce vrei să fii si ce vrei să faci cu anii pe care îi petreci AICI. Libertatea de a refuza să trăiești într-o turmă cu principiile și obiceiurile căreia nu te indentifici.. Libertatea de a refuza sa MAI respiri nefericirile altora, provocate chiar de ei insisi.
Nicio fericire nu poate fi mai mare decat fericirea de a lupta pentru visele tale, de a avea curajul sa mergi inainte, indiferent daca rezultatele se muleaza, sau nu, pe ceea ce speri..

De fapt nu am aflat nimic.. Stiam tot. Acolo doar mi s-au confirmat lucrurile.
Singurul lucru pe care (totusi) l-am aflat a fost ca fac parte din cei mai putin de 1% care au facut intr-adevar Camino. Peste 99% din sutele de mii de oameni ajunsi in Santiago, nu au umblat decat ultimii 100 de km, obligatorii pentru a primi Compostela. Oamenii il mint cu nerusinare pana si pe Dumnezeu, in asa-zisa casa a Lui.. Asta nu stiam, hehe.. Sau? ;).
Cu toate astea, viata merita traita chiar si numai pentru a te bucura de toata splendoarea naturii si a vietii in sine, si pentru a-i cunoaste pe cei 1% care au facut si vor face intotdeauna diferenta.

Ah.. am mai aflat ceva! Sunt mare parte din ceea ce am sperat și mi-am dorit întotdeauna să fiu. Toți pașii făcuți vreodată, în orice direcție, m-au adus la AZI. Putea fi altfel dar, din fericire, a fost așa cum a fost. Așa cum va fi in continuare.
Și cred cu tărie că abia acum începe adevărata mea viața..

P.S.
Bine v-am regasit :)! Inca nu am ajuns in tara, dar de indata ce ajung, va povestesc mult mai multe si va arat o multime de poze superbe. Va pup! Si sper sa imi calcati pe urme fiecare dintre voi! Eu am sa repet experienta in mod sigur. Creeaza dependenta.

Hello and goodbye

Da. Am lipsit multisor de pe-aici. Stiu. Iar daca as vrea sa va explic ati vedea ca am argumente foarte solide. Insa nu vreau 😉
Am revenit ca sa imi iau la revedere. Maine este 1 iulie, si asa cum scriam acum ceva timp, este ziua in care pornesc catre Camino.
Dupa zile si nopti petrecute pe forumuri dedicate acestui pelerinaj, am ajuns la concluzia ca nu voi alege acel Camino pe care il parcurg 99% din pelerini. Voi face Camino del Norte, o ruta ceva mai lunga si mult mai solicitanta, care incepe in Irun, la granita cu Franta, trece prin San Sebastian, Bilbao, Santander etc si se termina, bineinteles, in Santiago de Compostela.
Este de fapt primul Camino, cel mai vechi, insa a pierdut din ‘popularitate’ in favoarea celui numit Camino Frances, din cauza ca cel din urma e mult mai usor de umblat, mai ‘neted’ ca sa zic asa. Conditiile de clima sunt favorabile, drumul mai usor, lume muuuuult mai multa, adaposturi la fiecare 5 km ( spre deosebire de ruta de nord unde adaposturile se gasesc la o medie de 20 de km intre ele). In plus, ‘sus’ ploua destul de mult si e o zona mai muntoasa, un fel de ‘teren accidentat’.
Dar in acelasi timp e pe coasta Marii Cantabrice. Peisajele sunt absolut superbe.. Sus muntele impadurit.. jos marea..
Imi place ideea de ‘mai dificil, iesit din comun’, nu am facut niciodata ceea ce a putut face ‘restul lumii’.. trebuie sa fiu mereu cu un pas inainte sau cu o treapta mai sus ;). Si tocmai de aceea am ales in final aceasta ruta. Chiar daca se specifica foarte clar ca pentru acest traseu E NEVOIE de antrenament si eu nu am facut nici macar 1km pe jos in ultima luna. Nu am pus pana acum in picioare vreun bocanc de munte. Nu am ‘carat’ in spate altceva decat ghiozdanul in scoala generala. Nu am avut vreodata un sac de dormit, azi l-am cumparat pe primul. De altfel, azi am facut toate cumparaturile, ieri nu aveam decat o crema cu protectie solara ridicata si un gel racoritor pentru picioare.
Insa nu conteaza.. stiu clar ca NU am nevoie de masa de oameni care parcurg in acest an jubiliar Camino Frances. Am nevoie de liniste.. de timp cu mine, cu natura si cu tot Universul.
Am sa incerc sa scriu si de acolo. Nu stiu inca daca voi avea starea de spirit necesara, dar daca o am, va tin la curent. Voi fi plecata 40 de zile. Va las o poza de ‘inainte’ si am sa va arat una de ‘dupa’. Sper sa fie aproape identice, pana si eu sunt curioasa! 😀
Va pup cu drag si aveti grija de voi.
Oana.

” El Camino..”

..800 de km pe jos. Catre Santiago de Compostela.
Eu, natura si cu mine. Si nu e vorba de ceva religios.
E vorba numai de spirit, mai bine spus, de regasirea lui.
Plec pe 1 iulie, tocmai mi-am cumparat biletul de avion catre Barcelona.
Si.. sper sa ma intorc asa cum sper ;).