A fi infidel, a înșela, a trăda, a comite adulter- spune-i cum vrei tu- este un subiect foarte interesant și în plus, inepuizabil.
In autobiografia sa Bill Clinton a scris, printre multe altele, că niciodată nu a căutat în mod special să se culce cu femeile pe care le întâlnea. Conversația ducea acolo.. era primul lucru ce îl atrăgea la o femeie.
Să stai de vorba cu o persoană interesanta și capabilă este unul dintre cele mai frumoase și sănătoase lucruri pe care le poți face.. Si se știe foarte clar că femeile vorbesc mult mai bine decât barbații. În general. Astfel, mulți bărbați au fost cuceriți de unele femei printr-o simplă conversație.

De zeci de ani statisticile au arătat că mai mult de 80% dintre bărbați au înșelat, sau au de gând să înșele, într-un anumit punct al relației lor. De ceva ani încoace s-a ajuns la concluzia că da, bărbații înșala SI din cauza sexului.. dar pentru foarte mulți barbați acesta nu mai este scopul principal, ci doar unul dintre mijloace. Unul dintre mijloace pentru a-și atinge scopul : intimitate si comunicarea veritabilă.
Sunt sigură că acest lucru va șoca multe femei, mai ales pe cele căsătorite. Din ce în ce mai mulți bărbați dintre cei care înșala, spun că o fac pentru o conexiune emțională de care nu mai au parte in căsnicia lor..
Abia apoi apare în scenă sexul. Bărbații înșală ‘din toată inima’.
Si femeile și bărbații tânjesc după legături sentimentale.. Insă trebuie să menționez o diferență de percepție cât se poate de evidentă : femeile care înșala sunt mult mai aspru judecate decât bărbații. Ele sunt aproape demonizate. Fapta lor este ‘ireparabilă’.. gestul lor este ‘incalificabil’.. trădarea lor este supremă. Hmm.

De ce înșelăm? Din cauza rutinei sexuale? Din cauza emoției plăcute de a descoperi ceva nou ? Pentru că nu suntem prinși? Din cauză că nu suntem fericiți?
Toate astea și multe altele.
Azi, Superman si Superwoman iși fac timp pentru orice în afara relației lor. Dacă nu ne ocupam de noi, ca și cuplu, flacăra se stinge încet, ajungem să trăim într-un morman de cenușă călduță.. și atunci începem să căutăm scânteile dorinței în altă parte. Acest subiect este aproape întotdeauna pictat în alb și negru si se greșește mult procedând așa. Nuanțele de gri sunt cele mai importante.
Dacă:
– Ne dam seama ca în relația noastră au avut loc mai multe dezamăgiri, dar le trecem cu vederea..
– Suntem copleșiți de o atracție mentala față de altă persoană..
– Avem o relație de durată dar suntem in mod constant atrași de alte persoane..
– Căutăm conexiune sentimentală, dar găsim doar intrigi..
– Incercăm să ne convingem pe noi înșine că „suntem doar prieteni” cu unul dintre colegi chiar dacă în adâncul nostru ne agățăm de o iluzie..
Dacă..
– Credem că o aventură sentimentală nu e reală doar pentru că nu s-a întâmplat nimic sexual între noi..
– Atunci când dragostea și pasiunea dispar din relația noastră, ne spunem că „nu contează.. importante sunt respectul și atașamentul”..

Dacă ai simțit măcar două lucruri din cele scrise mai sus.. înseamnă că îți cauți dragostea în locul greșit. Inseamnă că te complaci. O relație de iubire nu poate fi bazată decât pe iubire. Nu pe respect.. nu pe atașament. Pe iubire. Si din iubire vine respectul, nu invers.
Inseamnă că ești prizioner în propria capcană și nici măcar nu încerci să deschizi ușa, chiar dacă ai cheia în mâna ta.
Inseamnă că îți petreci viața alături de o persoană care nu te completează. Inseamnă că te condamni singur și că îți meriți soarta.
Inseamnă că nu ai curaj să-ți cauți propria fericire.
Si mai important.. treci pe lângă toate persoanele care ar putea sa îți ofere starea psihică, fizică și spirituală de care ai cu adevărat nevoie.
De ce majoritatea oamenilor pretind că vor să fie fericiți, dar nu fac aproape nimic pentru asta?
De ce aleg să rămână într-o relație care nu le ofera ceea ce își doresc.. acele sentimente si lucruri dupa care tânjesc?
..De ce continuă să aștepte fericirea acolo unde iubirea a dispărut..?
Partea cea mai proastă e că toată lumea îți spune că e perfect normal ce se întâmplă cu voi, și te privește ca pe o idealistă naivă dacă mai speri la fluturi în stomac, romantism natural și nu forțat, la emoții sau mai știu eu ce alte ‘prostii’ de genul acestora.
E păcat că se întamplă așa.
Nu asa ar trebui sa fie.
Să fiu eu oare singura care crede în SE POATE pentru toată viața?

Anunțuri