Problema asta, a alegerilor, m-a frământat toată viața. Fiecare pare că își dorește altceva și mă gândeam că poate așa suntem construiți, unii diferiți de alții, ca să ne compensăm la un moment dat. Unii iși doresc succes, faimă, bogăție, cariere strălucitoare.. alții își doresc iubire și liniște sufletească. Eu acum fac parte din ultima categorie, dar asta nu înseamnă că nu am avut momente, prelungite, în care mi-am dorit toate celelalte lucruri. Am încercat să trec puțin prin fiecare, ca să văd ce impact au asupra mea și care mă completează cel mai bine. Pe termen scurt m-au cucerit toate, dar privind cu atenție în sufletul meu, analizându-mi trăirile și emoțiile, într-un final am ales iubirea. De ce? Deoarece a fost singurul lucru care mi-a șters lacrimile și care m-a strâns noaptea în brațe. Si nu, nu le poți avea pe toate, e ca și cum ai vrea să fii carnivor și vegetarian în același timp. Nu se poate, la ceva trebuie să renunți tocmai în momentul în care alegi. În momentele în care stau și mă gândesc profund și foarte realist la ceea ce a însemnat și încă înseamnă iubirea în existența mea, îmi dau seama că am ratat multe alte aspecte ale vieții în favoarea ei. Nu îmi pare rău deloc, deși uneori mă întreb ce aș fi devenit dacă mi-aș fi făcut alegerile cu mintea și nu cu inima. Dar mi-am amintit rapid că mintea este pentru calcule, iar iubirea nu se calculează; mintea este pentru logică, iar iubirea nu are logică. Prin urmare, am renunțat în mod constant și conștient la alte lucruri, ca să urmez drumul care mi se potrivește cel mai bine și am hotârât să ratez orice altceva, dacă trebuie, în afară de asta. Nu mi-a fost ușor și uneori mi-am plătit scump alegerea, deoarece nu a fost mereu cea mai inspirată, dar în ziua de azi nu mai am absolut niciun regret, dimpotrivă.. Câștigurile mele sufletești nu pot fi egalate de nimic material. Legea atracției funcționează perfect atunci când dorințele sunt clar și ferm exprimate, astfel că, după un drum lung pentru unii și foarte scurt pentru alții, dar absolut suficient pentru mine, am ajuns acolo unde mi-am dorit toată viața să ajung și am alături persoana pe care mi-am dorit toată viața să o am. Partea ideală este că sentimentele sunt reciproce.
Într-o lume atât de materialistă și superficială, ca cea în care trăim, nu găsești prea mulți oameni care să aleagă la fel, prin urmare este destul de greu să dai peste cineva care să tragă la aceeași căruță cu tine. Însă dacă îți dorești ceva cu adevărat, din toată inima, și nu mă refer aici la ambiții ci la dorințe reale care ți-ar liniști efectiv sufletul în esența lui, vei reuși. Îți spun sigur că vei reuși; dacă eu am putut, toată lumea poate. Dar repet: trebuie să alegi ceva și implicit, să renunți la altceva.
Cred cu tărie că iubirea este singura alegere bună în viețile noastre. Nu spun asta pentru că a fost ceea ce eu am ales, ci pentru că realmente cred în ceea ce spun. Mai cred că toți suntem construiți pentru ea iar piedicile care apar sunt, de fapt, încercări. Sunt momentele în care trebuie să alegi, momentele în care trebuie să renunți, momentele care îți vor contura viitorul și momentele care îți vor modela sufletul, iar sufletul nu se modelează ușor. Nimic nu se modelează ușor, deoarece dalta vieții trebuie să lovească pentru a reuși să sculpteze.
Alegerea îți aparține. Am impresia că în viață, pe măsură ce corpurile ni se degradează, avem șansa de a evolua sufletește și poate chiar acesta e secretul, rostul. Într-o lume a lucrurilor materiale, fizice, orice ai face și orice ai avea vei ajunge să fii ceea ce ajungem cu toții: nimic. Într-o lume a sufletelor însă.. ai șansa de a deveni unul cu adevărat frumos.
Alegerea îți aparține.. Si niciodată nu este prea târziu.

Anunțuri