Omul și Natura.

Nu știu voi, dar eu îmi analizez constant reacțiile. Referitor la aproape orice se întâmplă sau mi se întâmplă. Si indiferent de situație, există niște reacții instinctive pe care oricât aș fi încercat să le schimb nu am reușit, am reușit doar să educ unele dintre ele. Ieri, de exemplu, m-am trezit cu fața către geam și atunci când am deschis ochii o rază de lumină puternică m-a făcut să îi închid din nou, imediat. Pe moment am uitat în ce loc sau în ce timp sunt. Raza aceea translucidă și caldă mi-a indus automat o senzație de primăvară atât de puternică încât m-am ridicat euforică din pat, am vizualizat grădina înverzită și am deschis geamul, plină de viață. Am suferit la propriu, și nu doar fizic, când m-a izbit aerul rece și mi-am dat seama că suntem doar la jumătatea lui ianuarie.. Am știut mereu că funcționez extrem de bine primăvara, bine vara, destul de bine toamna și aproape lamentabil iarna, dar niciodată nu am simțit o durere ca cea de ieri. Toată energia aceea falsă, care nu era falsă în fapt, mi-a scăzut deprimant de brutal la nivelul de iarnă, anotimp în care am impresia că nu fac altceva decât să aștept să treacă. Cumva, hibernez. E incredibil ce putere are lumina asupra omului, sau cât de înșelătoare poate fi. A fost incredibil să-mi conștientizez trăirile chiar în timp ce le trăiam. Este fascinantă legătura pe care oamenii (sau cel puțin unii dintre noi) o avem cu Natura și este minunat, dar câteodată înspăimântător, să realizezi cum te domină total fără să ai absolut nicio șansă de izbândă atât la nivel fizic, cât mai ales psihic.
Noi suntem ai Naturii, nicidecum nu este ea a noastră.

O nouă zi..

Ziua asta aș vrea să fie despre culori. Despre arome, despre texturi.. dar este despre oamenii pe care i-am pierdut și despre cei pe care încă nu i-am câștigat. Despre bine, despre rău și despre cum nu există niciuna dintre aceste două noțiuni. Există numai sentimente legate de anumite lucruri care ni se întâmplă. Despre a ierta, despre a uita și despre cum nu putem face niciunul dintre aceste două lucruri. Pentru că nu iertăm, înțelegem doar. Dacă înțelegem. Si în mod sigur nu putem uita ceva ce am înțeles. Despre cum îi credem pe cei care nu ne iubesc și îi trădăm pe cei care o fac. Despre cum minciuna devine gravă și dureroasă numai atunci când este descoperită. Despre contradicții și paradoxuri. Despre îndrăgostiți care se despart și despre oameni care nu s-au iubit cu adevărat nicio zi, dar rămân împreună. Despre persoane cu care ți-ai împărțit ani din viață iar azi nu te mai salută și despre străinii de pe stradă care îți zâmbesc din toată inima. Despre prieteni care au plâns pe umărul tău de atâtea ori dar au uitat să te invite la petrecere când au dat iar de fericire. Dimineața asta este despre oameni.. Despre cât de frumoși și de detestabili putem fi, în același timp. Despre cum ne place să ne gâdilăm orgoliul crezând că suntem mai buni decât alții, mai diferiți, și despre cum nu ne dăm seama că, în final, ajungem toți o apă și-un pământ.. Pentru că nu e viața ta, a mea, a ei sau a lui; e viața noastră, a tuturor, împreună. Iar cei care constituie exemple de oameni cu adevărat frumoase și pozitive, nu sunt mai deștepți, mai merituoși sau mai capabili. Ei, pur și simplu AU ÎNȚELES. 

Bună dimineața..

Nu cred că există dimineți mai plăcute decât diminețile de Vară. Sunt.. altfel. Sunt mai plăcute chiar și decât mult mai arătoasele dimineți de Primăvară sau mult mai parfumatele dimineți de Toamnă. Nu iubesc nicio bucată a zilei mai mult decât iubesc dimineața, cu lumina ei efectiv strălucitoare și umbrele insinuante, cu trezitul meu leneș, fără grabă, cu aroma dragă de cafea bună, cu părul răvășit și cu ochii mei înjumătățiți ca volum, de chinezoaică, cu puzderia de floricele drăgălașe pe câmp, cu picăturile de rouă în care poți citi atâtea și atâtea povești. Sunt dimineți luminoase, care inundă aproape brutal întunericul nopții ce tocmai s-a terminat, sunt dimineți limpezi care nu permit demonilor din coșmaruri să zăbovească prea mult în mintea ta, sunt dimineți călduțe care te îmbie să-ți bei cafeaua în grădină și să mergi cu tălpile goale până acolo, dimineți proaspete în care ai șansa să respiri un aer pe care nu-l mai regăsești pe parcursul zilei.. dimineți în care parcă și oamenii așteaptă mai veseli autobusul, dimineți care prevăd zile productive pentru vânzătorii de înghețată și pentru deținătorii terase și piscine. Prețuiesc diminețile, în special pe cele de vară, și nu o dată am așezat câte una la loc de cinste în albumul meu cu amintiri neprețuite.

Paste Fericit!

Inseamna asta. 😉

O dimineata perfecta. In balon :)

Exista o multime de lucruri si momente frumoase, deosebite, intr-o viata. Si o dimineata superba de aprilie, petrecuta intr-un balon, e unul dintre ele. Cu siguranta!
Cum a fost? Minunat. Nu gasesc alta descriere.. Nu-i pot spune interesant, palpitant sau mai stiu eu cum. Doar minunat.
Totul a fost incredibil de natural si de lin. Am decolat la rasarit de soare (ora 06:30), am stat timp de o ora la 500-700 m altitudine, iar locul aterizarii- o campie inflorita, plina de roua stralucitoare, in care cantau zeci de greierasi- a incheiat intr-un mod perfect calatoria mea de basm. Pentru ca exact asa m-am simtit: ca o elfa intr-un basm. Nu am facut foarte multe poze. Am preferat sa traiesc momentele. Si sa ma conving (pentru a cata oara??) ca pamantul are cele mai frumoase culori din Univers.
Multumesc!

P.S. Daca aveti vreodata ocazia sa faceti acest lucru, sa nu o ratati ;).

Blissful..

AZI..

.. in locul unui martisor traditional, m-am gandit ca ar fi mai ‘util’ sa va ofer cateva poze, facute prin locurile pe unde am fost in luna februarie (luna in care am lipsit si de aici, de pe blog, nu doar de acasa).
Daca vreti, imaginar, puteti lega fiecarei poze cate un snurulet alb/rosu.
Pe scurt, mi-am luat examenele cu brio, (am scos o medie de 9,40) si mi-am facut un stoc de amintiri deosebite. Pe indelete, am sa va povestesc in zilele urmatoare.
Pana atunci (desi practic, la noi, nu pare) teoretic a venit primavara, asa ca va doresc.. tot ce va doriti voi. Si abia astept ca teoria asta sa se transforme in practica si aici, deoarece bate la usa anotimpul meu preferat.

Valencia.. (Spania)

Ciudad de Moya..

Benidorm..

Cuenca..

Ashgabat- The marble city (Turkmenistan)..

Si totusi, nu pot sa ma abtin ;).. Asa sa arate toata primavara voastra!

Flori pentru voi

Pozele astea ma asteapta intr-un fisier de vreo 6 luni. Asa imi place mie, sa ma las mereu asteptata ;).
Le-am promis Alexandrei si Gabrielei in vara, si uite ca am reusit in sfarsit sa ma tin de cuvant.
Sunt cateva flori din si de pe langa gradina mea. Daca vedeti atat de mult roz e pentru ca mi-am dorit o gradina plina cu flori albe, mov si roz. Cele roz si mov au cam iesit, cele albe, nu. De ce? Pentru ca am plantat vreo 20 de trandafiri din care numai unul, cel mai amarat, s-a dovedit a fi alb. Desi i-am cumparat pe toti din acelasi loc, si vanzatorul mi-a garantat culoarea, au iesit oricum numai albi nu. Prin urmare, nu prea am flori albe, exceptie facand tufele de iasomie, bujorii, un liliac si cele doua magnolii, pe care nu le-am fotografiat.
Bineinteles, in primavara am sa scot toti trandafirii colorati si am sa cumpar unii deja infloriti, CU FLORI ALBE, deoarece gradina mea nu poate fi decat alb/roz/mov.
Din cauza ca multe flori nu rezista in pamant peste iarna, am amenajat cateva ( destul de multe) ghivece si jardiniere, carora le-am facut loc pe terasa, unde arata foarte bine. Imi place sa am flori langa mine, prin urmare ideea e buna deoarece le pot muta oriunde, oricand.
Va pup cu drag si.. desi sunt pentru voi toate, ‘dedic’ aceste poze in special Alexandrei, Gabrielei si lui Carmen.

1. Rododendron roz.

2. Jardiniera cu azalee.

3.Cercelus. Incredibil. In vara asta a facut flori de 5 ori. Abundent!

4. Ghiveci cu liliac si garofite.

5. Clematis Snow White.

6. Iasomie dubla.

7. Clematis mov. A crescut in cateva luni pana la 3 m si a facut zeci de flori.

8. Hibiscus.

9. Trandafir galben.

10. Trandafir rosu-carmin.

11. Bujor. Miroase divin.

12. Casuta pentru pasarele. Love it 🙂

13. Clematis Lila.

14. Clematis, din nou. Iubesc aceste flori.. E adevarat, nu miros, insa sunt foarte frumoase. Infloresc abundent si cresc foarte repede. Eu le-am plantat langa tulpinile unor copaci, pentru a obtine un efect cat mai natural.

15. Azalee roz.

16. Rododendron roz-pal.

17. Trandafir roz.

18. Lavanda. Ador lavanda. Am plantat vreo 15 tufe, sunt superbe si miros atat de bine!

19. Azalee duo.

…. AYO.

In martie 2006 am primit un album ( primul ei album) AYO. Mi l-a dat un amic. Nu un prieten, nimeni apropiat.. era doar un amic. M-a sunat, m-a intrebat unde sunt, i-am spus, si mi-a zis ca are ceva pentru mine.
A venit in 5 minute, mi-a dat cd-ul si mi-a spus: ” l-am cumparat din Italia acum doua zile, e proaspat iesit pe piata. L-am ascultat pe drum catre casa si am stiut ca ti-l dau tie. Ti se potriveste, e genul tau, sunt sigur ca o sa-ti placa. Eu o sa imi iau altul. ”

Saptamani intregi a fost singurul album pe care l-am ascultat in masina.
M-a impresionat foarte placut gestul. Nu de alta, insa chiar ‘mi se potriveste’. Si nu am inteles niciodata de unde a stiut asta. Ne cunosteam foarte superficial.

..si bineinteles hitul ei nr 1.

The Cranberries

Imi amintesc ziua mea din anul 1995. Nu imi amintesc unde am sarbatorit si cu cine, tin doar minte faptul ca am primit un cadou si am inceput sa plang de bucurie. Printre alte maruntisuri, sora mea cea mare mi-a daruit primul album The Cranberries. Auzisem de ei cu foarte putin timp in urma, eram pur si simplu indragostita de muzica lor, si la noi in tara inca nu se gaseau. Ea mi l-a adus din Germania.
Este una din trupele mele de suflet, pentru ca sunt unici, deosebiti si ( la fel ca orice imi place mie) nu sunt pentru oricine. 😉
Putine trupe transmit atatea mesaje reale.
Tocmai am aflat zilele trecute ca vor concerta in bucuresti pe 20 iulie si.. eu voi fi plecata, pe Camino.
Insa nu am sa ratez concertul! No way.. cunosc beat-urile TUTUROR melodiilor lor si toate versurile, nu pot lipsi de acolo :).
Cel mai probabil am sa merg sa-i vad in Carcassonne, Franta- pe 2 august.
Va fi un mod perfect de a incheia pelerinajul.
Pentru cei care nu cunoasteti, let me introduce you..