Întreb.. deoarece aceste două opțiuni nu au foarte multe în comun, exceptând subiectul. Și nu reușesc să îmi dau seama câte persoane știu acest lucru.
Sunt, bineînțeles, împotriva eutanasierii câinilor fără stăpân. Nimeni nu ar putea, vreodată, să susțina altceva, având in vedere numeroasele postări in care condamn cruzimea față de animale, și atitudinea mea de zi cu zi, dacă întălnesc un asemenea caz. ÎNSĂ.. aș vrea să știu ce alternative oferă cei care susțin, cu mult aplomb, această cauză.
Nu știu dacă se conștientizează faptul că, în momentul in care combați o decizie de asemenea anvergură, e nevoie să îți asumi soluționarea problemei, pe alte căi. Care sunt acele alte căi propuse de voi?
Eu, de exemplu, propun ca primaria din orașul meu, dacă tot a obținut anumite fonduri cu ceva timp în urmă, să aloce o parte din ele ridicării unui adapost, chiar dacă banii primiți nu sunt (poate) destinați acestui tip de investiții. Deși un singur adăpost nu rezolva mare lucru, ar fi un început.
In același timp, propun ca toți cei care protestează împotriva deciziei guvernului, să își asume cheltuielile aferente intreținerii unor N număr de caței. Constant. Asta inseamnă sterilizare, control medical și hrană. Un fel de adopție la distanță. Pe contract! Deoarece, dacă nu îi eutanasiem.. îi lăsăm să moara de foame și de frig, ca până acum?
De foarte multe ori, când vad câte-un animal, bolnav, lovit, numai piele și os, cum privește înlemnit de teamă către trecători, mă gândesc ca i-am face un bine dacă i-am da o injecție letală.
Adopția nu îmi pare a fi o soluție, la scară largă. E oarecum absurd să pretindem ca toți maidanezii să fie adoptați și duși in casele oamenilor. În primul rând, câinii nu au nevoie de un cămin, prin simplul fapt că sunt animale, nu oameni, ca să trăiasca in case. Niciun câine, oricât de iubit ar fi, și oricât de fericit ar parea să fie locuind într-un apartament, nu va fi la fel de fericit ca altul care trăiește liber- dar la fel de bine ingrijit.
Dacă cei care adoptă locuiesc intr-o casă care are curte, stă altfel problema. Nici așa, insă, nu poti pretinde nimanui să își ia un animal acasă, din diferite motive.
Câinii au nevoie de un adăpost, ceea ce inseamna cu totul altceva. Asta presupune un loc in care să doarmă noaptea, și un spațiu in care să se poată desfășura ziua. Adăposturile ideale oferă așa ceva, deoarece sunt construite pe terenuri mari. Ingrijitorii de acolo vor fi familia iubitoare a cățeilor.
Iar dacă cei care doneaza îi mai si vizitează din când în când.. toată stima.
Din păcate, ca în numeroase alte ocazii, vocile sunt multe și stridente, însă în momentul în care se solicită o anume implicare si asumarea unor responsabilități, nu mai găsești pe nimeni.
Să îi salvezi de la moarte nu inseamnă nimic, dacă nu le oferi o viață, în schimb. Iar dacă cineva consideră că tratamentul aplicat, și condițiile in care supraviețuiesc câinii străzii inseamnă viață, aș propune să (își re-) definească termenul.
Jurnal de Elfă 
E interesant punctul tau de vedere si adevarul este ca prea putini se gandesc la ce se intampla cu cainii salvati de la eutanasiere.Sunt destui care au bani(vedete,oameni de afaceri,politicieni)si care ar putea sa investeasca in terenuri pe care sa se construiasca centre de ajutorare,facilitati pentru animalele fara stapan,sa li se aduca constant mancare, sa fie sterlizati si sa inceapa multe programe de adoptie.
Alte solutii nu imi vin in minte momentan dar cert este ca daca se vrea se poate.Totul este sa nu ne spalam pe maini si sa lasam sa ne cada din cer…
Ok. Pina la vara e gata? Sau tre’ sa vina niste fotografi pt asta?…
Dragos, vreau sa vad si eu poze cu maidanezul tau! Sper ca seamana cu ala din bratele tale!
Da, seamana cumva, dar nu e la fel de frumos. Numai când alearga, ca-i zboara urechile si coada in toate directiile. Când am sa reusesc sa-i fac o poza mai de Doamne-ajuta promit sa o postez aici, la Oana!
Abia astept! Cum îl cheamă?
Il cheama Rex, dar raspunde si la ‘Negrut’. Si am impresia ca raspunde la orice fel de nume, totul e sa ai tonalitatea necesara.
Ideile din acest articol consider ca sunt corecte si pertinente.
Pacat doar ca SI acest articol ramane doar la stadiul teoretic. (Are insa meritul sugerarii unor posibile solutii.)
Solutia cu adaposturile alea puternic subventionate… Stiu si eu CAT din subventia „per capita” ar ajunge la destinatarul intentionat (cainele) si cat ar intra in buzunarul administratorilor?!?
Asta se întâmpla in momentul de fata, asta s-a întâmplat si in trecut. Banii existau, insa nu se foloseau in scopul corect. Din păcate, insa, aceste lucruri se pot schimba numai dacă se verifica foarte bine cheltuielile, de către cei care investesc.
Daca „investitorii” sunt (asa cum sugerezi in articol) un mare numar de contribuabili, fiecare „investind” lunar sume relativ mici (dar care sume -cumulate pt toti cetatenii in cauza si anualizate – ajung la valori impresionante), sunt curios CARE dintre „investitori” are cunostintele necesare SI bunavointa de a munci pt verificarea administratorilor, munca al carei echivalent financiar ar depasi probabil cu doua-trei ordine de marime propria sa contributie financiara destinata acestui scop.
(Celalalt mare investitor – primaria – nu este – in opinia mea – mai credibila decat administratorii pe care se presupune ca i-ar controla.)
Another good opinion, Oana.
Excelent punctata problema: avem nevoie si de fapte, ca de gargara suntem satui.. Parerea mea este urmatoarea, ca tot vine campania electorala si de câinii vagabonzi s-a vorbit in cam toate, fara nicio solutie concreta (in afara de castrare, care asa bine a fost facuta, ca acum parca sunt mai multi câini ca inainte). Cei care isi exprima dorinta de a avea grija de câinii comunitari sa se inscrie la primarie cu o suma in bani lunara pe care se angajeaza sa o plateasca. Pe baza acestor declaratii se va constitui un buget si, pe baza bugetului, se va dimensiona adapostul in care vor fi ‘cazati’ câinii care merita sa fie salvati (adica fara cei grav bolnavi sau in vârsta – nu va fi loc pentru toti).
Totusi, daca nu ma insel, si in alte state, mai dezvoltate, care au fonduri suficiente, exista obiceiul eutanasierii câinilor fara stapân (am impresia ca e un termen de gratie, de o saptamâna parca, si, daca nu-l revendica nimeni, animalul e eutanasiat). Acum….sa avem pretentii de la o populatie abrutizata si in vesnica recesiune sa-si asume o grija in plus, s-ar putea sa fie cam mult.
Consultarea populatiei trebuie facuta, prin referendum, ca asa e democratic, dar ne vom intâlni cu o mare surpriza: când oamenii isi vor da seama ca trebuie sa si contribuie cu ceva, nu doar sa dea din plisc, isi vor schimba optiunile. Cam cum se intâmpla cu monarhia: dorim monarhie, dar intr-o republica daca se poate.
Am avut si eu câini la viata mea, si absolut toti (cu o singura exceptie) au fost culesi de pe strada. Chiar si aici, la Tauti, catelul pe care-l am a venit din padure si s-a aciuat pe lânga casa. Fiind, pâna atunci, singura casa din sat care n-are câine, a gasit cumva locul potrivit.
Acum incercam sa convingem pisica (tot maidaneza) ca ‘adoptia’ catelului n-are legatura cu dragostea pe care i-o purtam ei. Pâna acum n-am reusit. Dar au terenuri bine definite. Pisica sta in casa. Câinele – afara.
PS off-topic: felicitari pentru faptul ca ti-ai trecut si anul nasterii, nu doar ziua si luna! Cât curaj pentru o femeie….
Ai dreptate, Dragoș, in legătura cu ce ai scris despre caini..
Cât despre off-topic.. De ce sa nu scriu? Am mai spus eu, candva, ca nu inteleg de ce unele persoane nu au curaj sa isi asume TOT ceea ce reprezinta. Oricum, lumea care mă cunoaște știe cati ani am. In plus, a început sa îmi placa reacțiile de genul: „serioooss? 30?? credeam ca ai 24-25!” sau comparatiile cu fete mai tinere, din care ies învingătoare :))
Glumesc! Insa.. așa este. 🙂
In plus, in politica, începe sa fie un avantaj. Stii si tu, cred, ca 30 in politica, e o varsta relativ mica. De la 35 incolo incepi sa castigi o anumita doza de credibilitate, pe care o ‘stabilizezi’ abia pe la 45. De la 45 in sus, se considera ca ai vârsta necesară pentru aproape orice, in domeniul asta.
Deoarece primul comentariu nu s-a trimis(pacat…era o nuvela intreaga)am sa rescriu pe scurt:
In primul rand felicitari si tie pentru initiativa de a aduce in dezbatere si in atentia vizualizatorilor faptul ca:VIATA ANIMALELOR CARE SUNT IN JURUL NOSTRU,NU E UN LUCRU DE JOACA SI NU SE DECIDE SOARTA LOR PRECUM SE DECIDE SOARTA RECICLARII UNOR APARATE ELECTROCASNICE!!!Problema e de organizare si vointa si implicare,lucru des intalnit in randul conducatorilor alesi ai prostimii.Avand in vedere faptul ca:problema cainilor fara stapan este o problema post comunista,ea a fost pasata de la o conducere la alta…cand a inceput sa devina o problema…si nu s-a rezolvat nici in prezent…pana acum a fost nerezolvata…ca si multe din problemele natiunii sub preteztul culpei fostelor conduceri,daca nu a fost vina lor si au pasat-o din nou la altii au avut grija sa adauge si faptul ca:noi incercam toate solutiile dar ne lovim de refuzul sau impedimentele impuse de organizatiile protectiei animalelor,de aici se ajunse la un fel de soi de concurenta(cine se impune…autoritaile guvernamentale sau cele neguvernamentale,un fel de cearta de asta….postala…prin hartii si declaratii)problema initiala a ramas tot nerezolvata.Adevarul ii ca nu se pot eutanasia toti cainii si gata;ne-am scos.Nu merge asa.Ar trebui ca cineva din autoritatea locala,Baia Mare in cazul vostru,in colaborae cu cineva din autoritatea pentru protectia animalelor,sa faca tot posibilul sa evite daca se poate:SOLUTIA DE GENOCID.Se poate prin accesarea de fonduri UE si fonduri de caritate destinate acestor probleme,se pot multe,trebuie doar interes si compasiune.Un adapost de animale se construieste relativ usor,se mentine relativ usor,se cheltuieste mult…dar banii vin din alta parte daca stii unde sa ii cauti.In privinta sterilizarii…DA…doar masculii,asa se elimina comportamentul agresiv si teritorial al masculilor,mai ales in sezoanele de imperechere,acestea fiind spuse se permite creearea unui adapost care sa primeasca mai multe animale.O alta problema este hrana animalelor:daca organizatiile guvernamentale in colaborare cu restaurantele,carmangeriile si alte societati producatoare de marfa alimentara perisabila,ar pune la cale un plan de colectare a mancarii sau marfurilor ramase…s-ar putea asigura o parte din hrana lor….ceea ce ii o bila alba pentru toti.In privinta eutanasierii animalelor bolnave,din pacate trebuie eutanasiate,e mai bine decat sa se chinuie cu viata si tratamente…si in mare parte sa se ajunga tot la eutanasie.Asta e parerea mea si o impartasesc pentru ca:poate cineva din cei mentionati mai sus sa se destepte dupa cum spune imnu’ si sa incerce ceva inainte sa se ia o solutie care poate deveni radicala si neprietenoasa cu necuvantatoarele.Oana,iti multumesc pentru sansa acordata in exprimarea parerii personale in legatura cu aceasta cauza!
„In privinta sterilizarii…DA…doar masculii,asa se elimina comportamentul agresiv si teritorial al masculilor…”
In privinta comportamentului agresiv este posibil sa ai dreptate (desi… daca se integreaza intr-o haita cu conducator nesterilizat acest comportament este de asteptat sa se mentina, motivat fiind pe alta „filiera”), dar SIGUR este redusa eficacitatea in privinta ne-puierii acestora: un singur mascul nesterilizat poate fecunda multe zeci (sau poate chiar sute) de femele, devenind astfel anual tatal a multe sute de pui.
Ca mijloc de contraceptie, sterilizarea a doar o jumatate din numarul total de caini (sau oricare alte mamifere) este mult mai eficace daca sunt sterilizate femelele, nu masculii: o singura catea ramasa fertila poate sa dea nastere la cel mult vreo doua’j’ de pui anual (in doua ponte), neavand vreo importanta practica numarul masculilor care au concurat pt a o fertiliza.
Corect!
Corect. O mare diferenta intre a condamna un lucru si a propune o solutie. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca legea (asta, ultima) e o mare aiureala: „… vor fi eutanasiati dupa ce autoritatile locale se vor consulta cu populatia…”. Cind vor face asta? Pun un anunt pe site si daca primesc vreun raspuns considera ca „au consultat populatia”? Fac referendum local? Sau… in momentul in care vin la fata locului si prind un ciine striga in megafon ceva de genul „alo, lume/ populatie din zona, esti de acord sa-l omorim?”…