Nu prea sunt eu amatoare de lepse, dar pe asta am acceptat-o deoarece imi place subiectul. Citesc, scriu, dansez, cant, mananc, respir si visez carti. Daca intelegeti ce vreau sa spun.
Primita din gradina Alexandrei, aceasta leapsa va dezvaluie cate ceva (putin, dar sigur!) din gusturile mele literare. O trimit mai departe catre: Carmen, Lili, catre Sahara Penguin, Gabriela, Misce.. etc etc 🙂 si bineinteles catre Dragos si Victor, pe care ii rog sa-mi faca onoarea de a raspunde, aici. La fel, astept raspunsurile oricarei persoane interesate de acest ‘domeniu’.
Deci, here we go:
1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
– Voltaire
2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
– As sti sigur ca am parte de cea mai sincera si onesta biografie.
3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanităîii?
– Conversatii cu Dumnezeu- Neale Donald Walsch
4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
– Oriunde si oricum, daca este timp. „Ideal” se schimba de la un anotimp la altul: intr-o gradina veeerde- primavara; pe o plaja fierbinte- vara; intr-o vie parfumata- toamna; in fata unui semineu- iarna.
5. Dacă aţi avea puterea de a « şterge » un personaj de roman care ar fi acesta?
– Niciunul.
6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
– Nicio carte nu ar mai fi la fel fara toate personajele ei.
7. Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
– Depinde despre ce carte ar fi vorba.
8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi?
– Miguel de Cervantes.
9. Care ar fi primele cuvinte care i le-aţi adresa (în afara de « Bună ziua »)?
– Nu i-as spune nimic, l-as privi doar, sa vad cum arata (pt cei care nu stiu, nu exista nicio imagine reala de-a sa). Daca am avea timp de taclale, as fi curioasa sa aflu ce a dorit, de fapt, sa transmita prin Don Quijote de La Mancha.
10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
– Trebuie sa subscriu la raspunsul Alexandrei, deoarece nu am gasit unul mai bun: „Sa contina toate cartile scrise vreodata, de cand exista omenirea si binenteles, sa fie toate traduse in romana!”
(Sau in spaniola!)
Chiar sunt curioasa sa citesc raspunsurile voastre!
Jurnal de Elfă 
@ Oana…când ai tu timp si chef.
@ Carmen,:-) 🙂 🙂 Vorba aia, suntem tachinori sau nu mai suntem?
Bineinteles ca descrierea contine mai mult, DAR, pentru a face cât de cât un tablou reproductibil, e nevoie de conlucrare. Eu aici voiam sa ajung…
Pai sa vedem….care ar fi elementul principal? Zodia? E cumva taur?
Sumarul va fi despre Osho.
Da, Dragos, hai sa fim tachinori!
Nu, nu-i zodia. Dar… din intimplare ai nimerit-o. Sau… nu din intimplare?
Da, Dragos, hai sa fim tachinori!
Nu, nu-i zodia. Dar… din intimplare ai nimerit-o. Sau… nu din intimplare? Si, de fapt, ce relevanta are zodia pt portret?
Nu, nu e din intâmplare. As putea sa spun ca e un Taur de mai.
🙂 Pai nu stiu ce relevanta ar avea zodia pentru portret, dar incerc sa identific elementul surpriza. Ce ar putea fi surprinzator? Par, ochi, urechi, nas, gura, obrai, frunte…nu din asta e facut un portret? Câte variatii ‘surpinzatoare’ ar putea exista?
Eu vreau sa stiu CUM ai ajuns la concluzia Taur; chiar sint curioasa (desi am o oarecare banuiala).
Ei, uite, te las(am) sa fierbi pe tema asta. Si, pina la elementul surpriza, pe celelalte le-ai clarificat?
Banuiala ta e corecta 🙂 . Din câte stiu eu ziua de 1 Mai cade in zodia taurului.
Vaaaai….relelor….ma lasati sa fierb in suc propriu…nu stiu ce am sa ma fac…
Care celelalte?!?
Ce e cu ziua de 1 Mai? De unde ai scos-o?
Cum, care celelalte? Pai ai zis obraji, nas, gura etc. Gata, le-ai descoperit pe astea?
Daaaa, sigur nu stii ce-ai sa faci…
Hm… Si ce, voi credeti ca eu nu sint/ pot fi/ REA? (Chiar si rea, rea, rea) Habar n-aveti! Acolo era o tachinare eleganta… Dar inteleg ca „tachinare”, in raport cu Dragos, egal sarcasm / ironie dura; altfel probabil na, o trece drept alint?
Portretul ala robot se face pe baza obs. unui persoane (care a vazut infractorul!) si… asa, din cite am vazut eu in filme – si uite, a zis si Oana!, contine ceva mai mult decit „descrierea” ochi verzi/ par castaniu…
Dragos, elementul principal nu ti-l spunem, te lasam pe tine sa-l descoperi.
Asa. Si despre care sumar tot vorbiti?
Sumarul: la cerere, m-am ‘angajat’ sa scriu un articol despre filozofia lui Osho. Ca sa ne putem certa pe o tema bine definita 🙂
Iui Carmen, ca sa reusesti sa tachinezi un ‘tachinor’ (haha! sper ca nu o sa ma corectati!), trebuie sa fii rea! Rea Rea Rea! Ca altfel pe ei nu-i ‘atingi’ :).
Am auzit Dragos.. dar am mai auzit ca semnalmentele sunt date de cineva care a vazut, chiar daca foarte putin, cum arata infractorul. Ca altfel nu ai cum.. nu?
Sumarul tau.. pff. Ma gandesc sa-l transform in articol. Ce zici? Oricum nu stau prea bine cu inspiratia, acum.
Oana, am inceput sa ne intelegem glumele, asa ca fii linistita, de corecturi nu poate fi vorba decât daca o sa fiu sigur ca nu e gluma 🙂
Asa e. Pot spune ca ‘foarte putin’ am vazut si eu 🙂
Articolul e o idee excelenta. Voi astepta cât va fi nevoie.
Sper sa fie gata pana maine..
@ Carmen, ai vrut sa ma tachinezi?!?!? Nu ti-a iesit 🙂 Si care e elementul principal? Ca e blonda? Vorbiti atât de ‘elementul principal’ ca m-ati facut curios…
@ Oana, ai auzit cumva de infractori prinsi pe baza portretului-robot, nu a fotografiei?
Unde e sumarul meu?!?!?!
Hai sa dau niste detalii – ca poate reuseste Dragos sa-i faca portretul fiicei mele. N-are ochii verzi, desi mi-ar fi placut (mie, paote si ei…) foarte mult sa fie asa! Sint caprui inchis. Iar parul e foarte ondulat, dar nici scurt, nici lung (sic!).
Astept portretul!
Nu am vrut sa dau detalii reale, poate s-ar fi suparat Katia 😛
Oricum, portretul nu o sa iasa. Noi stim de ce, hehe.. va lipsi elementul principal.
Mi-am dat seama, de data asta incercam eu sa-l tachinez pe Dragos. Cine poate sa faca un portret cu asemenea „detalii”?
Da… elementul principal…:)
@ Victor, multumesc mult pentru atitudinea ta.
@ Oana, poti trece prin timp si sa nu inveti nimic din intâmplarile vietii, asa cum poti citi nenumarate carti si sa nu intelegi nimic din ele. Numarul de carti emise, numarul de carti citite, numarul de elevi ….sa fie cantitatea in mod logic mai presus de calitate? Apropo, am observat o chestie tare draguta, când argumentul cantitativ este in favoarea ta nu eziti sa faci recurs la el. Când nu…incepi sa te intrebi care o fi valabilitatea lui.
Stiu ca, pur teoretic, cineva mai in vârsta ar trebui sa aiba un plus de intelepciune si cine a citit carti cu kilogramul ar trebui sa fie mai cunoscator in acel subiect. Desi, in teorie, nu exista nicio diferenta intre practica si teorie, ei bine, in practica lucrurile nu stau chiar asa.
Vrei si exemple? Cred ca am mai spus….exista paleontologi care nu au vazut in viata lor un dinozaur in carne si oase si, cu toate astea, au putut sa-l reconstituie pornind de la un fragment de os. De ce crezi ca eu n-as putea reconstitui un subiect pornind de la un discurs?
Da….nu e cazul sa fiu victimizat si martirizat. Pai ce, am fost rastignit si nu mi-am dat seama?
🙂 Chiar trebuie sa reluam subiectul..?
Faptul ca paleontologii de care vorbesti tu nu au vazut in viata lor „un dinozaur in carne si oase”, nu inseamna ca nu au vazut sute de schite, desene si schelete (cica). Altfel, ar insemna ca i-au inventat (ceea ce in mare parte- cred eu- e adevarat, avand in vedere ca nu exista nicio imagine reala) si, in acest caz, pornim o noua disputa.
Spre deosebire de domnii care studiaza, inventeaza si uneori abereaza pe tema oaselor, cu totul altfel sta treaba cand vine vorba de carti si (ok) autori. Trebuie sa citesti. Daca citesti printre randuri sau doar cateva capitole, ar fi ca si cum ti-ar spune Carmen „fiica mea are parul negru, ochii verzi si buze frumoase. Deseneaz-o!” si tu ai pretinde ca poti sa-i faci portretul. Absurd, nu-i asa?
Exista cazuri, si nu putine, in care calitatea merge mana in mana cu cantitatea. Si acesta este unul dintre ele: cu cat citesti mai multe carti ale unui autor, cu atat mai bine ii cunosti opera si viziunea. Si ma mira din cale-afara ca nu stii (sau nu recunosti) asta. La fel, ar fi ciudat sa studiezi limba spaniola o luna, si sa pretinzi ca o cunosti mai bine decat mine, care am studiat-o si vorbit-o ani intregi; sau sa vizitezi Barcelona si sa afirmi ca stii mai multe despre Spania decat stiu eu, care am locuit (ma repet) ani intregi acolo.
Cat despre victimizat.. intreba-l pe Victor! El a reactionat ca si cum as fi pus funia in gatul unui ‘sarman’, bland, tacut si far’ de aparare interlocutor.. 😉
Pai chiar asa si sunt: sarman, blând si far’ de aparare, Victor ma cunoaste mai bine ca tine….ei bine, ‘tacut’ nu prea.
Cu Spania nu m-ai nimerit, n-am de gând sa te contrazic. In ceea ce priveste Spania, nu am decât un singur gând, mare si lat: sa vizitez Cordoba. Deocamdata insa ma abtin, intrucât timpul imi e ocupat cu schimbarea penajului. Si in perioada asta cine stie?, poate se raresc si supusii Regelui Cioaba care au pus stapânire pe oras (asta e din auzite).
In legatura cu limbile straine ar fi de discutat. Am intâlnit germani pur-sânge care au invatat limba româna intr-un an si o vorbesc mai bine decât (indraznesc sa afirm) cam 60% dintre români. De fapt….tatal meu a fost martorul unui experiment interesant. Avea elevi cubanezi si nord-coreeni. Inainte de a intra in sistemul de invatamânt au facut un curs pregatitor de limba româna. Oricât de ciudat ar parea, coreenii au invatat româna mai rapid si mai bine decât cubanezii.
In legatura cu absurditatea ai doar pe jumatate dreptate. Presupunând ca as avea talent la desen (by the way, am vazut un portret de-al tau foarte haios si bine facut, desi in el ai un aer usor mai sever comparativ cu poza – probabil ca autoarea portretului te cunoaste mai bine decât fotograful 🙂 🙂 🙂 ), as putea s-o intreb din când in când pe Carmen anumite detalii care sa ma ghideze in desenarea portretului. Parul e lung sau scurt? E ondulat sau lins? Ochii sunt ambii de aceeasi parte a capului? 🙂 . Incet-incet cred ca m-as descurca (adica nu eu, ci un desenator profesionist). Bineinteles ca portretul obtinut va avea alt ‘aer’ decât o poza, dar complet diferit de realitate n-ar fi.
Daca doresti sa facem discutia constructiva (si nu prea vad de ce ai refuza, desi esti plina de surprize), am putea proceda la fel si in acest caz. De pilda…ai putea sa-mi faci o introducere generala in filozofia lui Osho?
Nu e o intrebare-capcana si te asigur ca gândurile mele sunt de-a dreptul onorabile. Incerc sa-mi explic (la modul pozitiv) a anume fascinatie.
Cred ca e de prisos sa mai adaug ca un raspuns de genul „pune mâna si citeste si singur” m-ar cam dezamagi….
Ei, eu ma refeream NUMAI la mine.. nu ai inteles, pana acum, ca vorbesc NUMAI in numele meu si din experiente/pareri proprii? La spaniola mea ma refeream, nu a nu-stiu-cui, in sensul ca, fiind (oarecum) obligata sa studiez limba, o vorbesc mai literar decat multi spanioli, si in mod sigur, mai bine decat majoritatea romanilor care vorbesc spaniola ‘din auzite’, chiar daca locuiesc de 30 de ani acolo.
Portretul ala ar fi la fel de departe de adevarata fata, cam cum esti tu de filozofia lui Osho :). Sa nu uitam, totusi, ca in acest ultim caz nu ai cerut absolut niciun detaliu, si ai considerat ca poti reda personajul. Ar fi fata bruneta, cu ochi verzi si buze frumoase, asa cum e clar ca bietul Osho, inainte e toate, era si om. Deci.. mda.. nu ai fost complet departe de realitate :).
Am sa incerc sa-ti fac un sumar.. desi imi vine sa-ti spun „pune mana si citeste singur” , deoarece intr-un sumar nu as putea reda atat de multe.
Dar.. ai citit cele doua pasaje din cartea lui despre Isus si Biblie? Ultimele scrise de mine..? Chiar si numai de acolo iti poti face o idee.
P.S. Fata care mi-a facut portretul nu ma cunoaste, surpriza! Adica, ma stie de prin oras si atat. Desenul a fost un cadou de ziua mea- surpriza din nou ;). Mi l-a lasat la cafenea, am sa-l inramez si am sa-l pun acolo, hehe..
Pai mie mi-a fost teama sa ma refer NUMAI la tine. Mi-am lasat o portita de scapare in genul „pai nu e vorba de tine” 🙂
Da, am citit pasajele scrise de tine. Hmmmm…eu as zice ca si cântaretul nu poate fi separat de cântecul lui.
„Mintea ta trebuie să înceteze să mai gândească pentru ca Cristos să poată exista în tine”.
Aici as pune o intrebare tehnica: si cum faci asta?
De asemenea, as fi tare interesat de modul in care Osho a ajuns la concluzia ca evreii au crezut ca Isus era impotriva lui Moise.
PS Ai observat cele 3 capsoare galbene adiacente paragrafului? Surpriza, inseamna ca era de 3 ori gluma 🙂 . Dar imi pare bine ca m-ai lamurit, chiar credeam ca e o prietena buna de a ta.
Esti TERIBILA, fata draga! ‘Deschizi’ ‘usa’ dupa ‘usa’, si toate din categoria celor care dau nastere la dispute interesante. Abia am apucat sa citesc articolul despre timp, inca n-am apucat nici sa comentez pe marginea lui – si vii acum cu ASTA, asa-a, pe nemestecate.
Acu’… ce sa fac: daca am primit (nominal) ‘tema de casa’ (‘leapsa’), voi raspunde intai aici – lepsei.
Comentariilor voastre nu le mai raspund, fiindca risc sa acutizez inveninarea ‘tonului’ – regret sa constat degradarea ‘tonului’ pe care se poarta disputa de idei; PANA aici fusese frumos… si sper sa redevina asa; era unul din principalele atuuri care ma facusera sa revin atat de staruitor pe acest blog, si sa comentez atat de amplu.
Imi permit sa-ti sugerez sa fii mai putin patimasa NU in apararea ‘sfantului’ autor, ci in atacarea cui il ataca, chiar daca nu-ti convine modul in care o face – si asta cu atat mai mult cu cat este vorba despre o persoana care se dovedise deja a fi inteligenta, si despre care STII ca este binisor mai in varsta decat dumneata, deci are o mai bogata experienta de viata; poate ca n-ar fi rau ca – avand in vedere aceste premise – sa te intrebi daca nu este cumva oleaca mai aproape de intelepciune decat esti (inca) dumneata.
Da, apara-ti – argumentat – opiniile, dar nu ataca pe cine iti ataca parerile, nu PERSOANA lui, ci ataca-i OPINIILE lui – si asta argumentat si mai putin vehement. Din experienta mea de viata de pana acum, infurierea este dovada fie de… ‘limitare’ (nu este cazul), fie de lipsa de argumente convingatoare (nu pare sa fie nici asta), fie de ‘toane’, fie de ciuda ca esti nevoita sa recunosti (fie si numai ‘pe dinauntru’) ca incepi sa te lasi convinsa – in ciuda vrerii dumitale – de argumentele preopinentului.
Leapsa (pe scurt, ca acest comentariu DEJA este ‘kilometric’):
1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
M-as feri s-o fac, as cauta sa ma ‘fofilez’.
2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
Nu consider ca viata mea prezinta aspecte memorabile, nici suficiente episoade ‘didactice’ (din care cititorul sa poata invata ceva de o importanta semnificativa) incat sa merite expunerea publica.
3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanităîii?
As avea nevoie de timp pt a ma documenta si a ma hotara CARE anume ‘carte’ constituie un compendiu cat mai cuprinzator asupra cunostintelor si creatiilor noastre si a conceptiilor si ideilor noastre (ca umanitate in general, la nivel de specie, nu ca indivizi si nu ca reprezentanti ai ‘culturii’ de tip occidental). Poate „Enciclopedia Britannica”? (varianta completa, desigur, nu cea uzuala, prescurtata.)
4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
Suficient de lunga si de ‘libera de sarcini’ incat sa pot sa parcurg in mod corect cel putin un capitol, un episod, din subiectul lecturii, si cu mine suficient de treaz si de odihnit, si suficient de concentrat si de atent incat sa pot profita la maximum de respectivul ragaz. (Asta, bineinteles, daca e vorba de a citi o lucrare semnificativa, ‘cu pretentii’, ca pt a citi o culegere de bancuri, sau de benzi desenate, sau pt marea majoritate a romanelor politiste/de actiune/etc, nu am asemenea pretentii.) Mediul inconjurator imi este (relativ) indiferent, cata vreme imi ingaduie concentrarea necesara, nu ma oboseste si nu este nociv (poate fi – spre exemplu – INCLUSIV un vacarm moderat si uniform ca intensitate sonora).
5. Dacă aţi avea puterea de a « şterge » un personaj de roman care ar fi acesta?
Si sa rescriu eu romanul? Sau sa pun pe altcineva sa-l rescrie? In NICI un caz!
6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
Un personaj nesemnificativ nu merita oboseala de a-l ‘sterge’, de a-l ‘scoate’, iar eliminarea unui personaj semnificativ (fie el si episodic, sau chiar si absent cu totul, dar despre care se vorbeste in text si este considerat a fi ‘cauzal’) NU SE POATE sa nu afecteze decurgerea logica a textului romanului in cauza (altfel personajul nu poate fi considerat semnificativ).
7. Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
Depinde pe de o parte de CE carte este vorba, si pe de alta parte de felul in care definim „a merge”: daca e vorba de ‘a pasi’, ma las repede pagubas (din motive de sanatate pe de o parte si de… ‘masa corporala’ pe de alta parte); daca e vorba de a sofa (sau de a ma lasa purtat) – in cazul anumitor carti, pe care mi le-as dori cu intensitate exceptionala, oricati mi-as putea permite – ‘material’, pecuniar; ca sanatate; ca oboseala; ca timp; etc – (in limite rationale). Sute.
8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi?
Hm! O pleiada – de la Homer la Sadoveanu, trecand ‘prin’ Pliniu cel Batran, Pitagora, Leonardo da Vinci, Sienkiewicz si (da, si eu) Jules Verne.
9. Care ar fi primele cuvinte care i le-aţi adresa (în afara de « Bună ziua »)?
Admitand ca as cunoaste limba (sau as avea un interpret): „Nu va suparati, sunteti va rog amabil sa ma lamuriti despre…?” (EVIDENT, punctele de suspensie se inlocuiesc cu ALT subiect pt fiecare autor in parte.)
10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
„Biblioteca din Alexandria” (cea initiala, originala, cuprinzand in esenta papirusuri si pergamente). (SAU – ‘macar’ Biblioteca Vaticanului, sau „Biblioteca Congresului” USA, cu acces nelimitat si neingradit – CEL PUTIN pt persoana mea 😀 )
Victor, chiar ma intrebam ce e cu tine. Ai ‘lipsit’ o bucata de timp..
Comentariile.. Mda, era oarecum inevitabila inveninarea tonului, dat fiind faptul ca eu si Dragos am discutat 95% in contradictoriu, de la bun inceput. Probabil fiecare si-a atins un punct limita (unul mic, desigur) si s-a ajuns aici. In mod sigur nu se va trece de aceasta limita. Adica, nu stiu in ce fel se supara Dragos cand se supara, dar mie, dupa doua-trei zile imi trece. Vom vedea daca i-a trecut si lui..
Cat despre patima, am scris in comentariile respective si repet si aici, pentru tine: nu consider ca am atacat persoana ‘atacatoare’, ci dimpotriva, argumentele. Adica, lipsa lor. Nu am pus la indoiala vreodata inteligenta lui Dragos, ar fi absurd sa o fac, deoarece e evidenta. Insa, aici vorbeam despre un ANUME subiect. Care nu are de-a face cu inteligenta, ci cu documentarea. Degeaba esti inteligent, nu ai cum sa cunosti opera unui autor pana nu o citesti. Corect?
Sunt convinsa ca este mai aproape de intelepciune decat sunt eu (asta inseamna ca, totusi, intelepciunea tine de varsta..?) si tocmai DE ACEEA m-au suparat cuvintele lui; ma asteptam sa nu se pronunte definitiv si atat de hotarat asupra unui lucru fara a se documenta inainte.. Cu atat mai mult cu cat dezbateam un subiect evident delicat si foarte important pentru mine.
Prin urmare, i-am atacat opiniile, nimic altceva. Si lipsa argumentelor; ‘atac’ care (prin lipsa celor inainte mentionate) s-a revarsat oarecum asupra persoanei. Daca nu am avut un argument sa atac, am atacat lipsa lui de interes in a procura unul macar (valabil), inainte de a mai concluziona ca subiectul este ‘asa si pe dincolo’.
Deci, nu consider ca ma incadrez in una din cele patru explicatii date de tine. Cu atat mai putin in ultima, deoarece repet: nu au existat argumente din partea lui. In cazul in care as fi vorbit cu o persoana a carei parere mi-ar fi fost indiferenta, nu m-ar fi deranjat aproape deloc discutia. As fi trecut peste fara nicio problema. Dar Dragos imi devenise oarecum prieten, si.. atitudinea respectiva m-a jignit, la propriu. In momentul in care un prieten imi ataca atat de vehement o ‘credinta’, consider ca merit sa fie argumentata. Dragos nu l-a atacat pe Osho personal (nu m-ar interesa deloc daca ar face-o), ci filozofia sa- care mie mi-a fost (si imi este in continuare) ‘faclie’, din momentul in care am descoperit-o. Filozofia care m-a facut sa reusesc sa inteleg viata asa cum o inteleg in prezent, si care mi-a transmis dorinta de a intelege si mai departe, si asta fara sa fiu ‘invatacel’ sau ceva de genul (si fara a-l considera sfant: pt mine nu exista sfinti). Filozofie pe care el nu o cunoaste.. Deoarece nu poti spune ca o blonda nu e blonda- desi nu ai vazut-o niciodata- cand toata lumea care a vazut-o si o vede zilnic, spune ca e blonda, iar tu te folosesti de parerea altuia pentru a argumenta. A „altuia” care a vazut-o seara pe blonda, si i-a parut a fi bruneta.
In fine.. Nu stiu ce sa zic. In sinea mea speram ca, in acest interval de timp, sa citeasca macar doua-trei carti din cele multe (vreo 30) existente. Ca sa putem incheia discutia in mod civilizat, cu opinii personale, asa cum se incheie de fiecare data cand doi oameni stiu despre ce vorbesc, desi poate au viziuni diferite.
Insa asa cum spuneam, vom vedea daca i-a trecut, sau daca-i va trece supararea.
Ah, si multumesc pentru raspunsuri!
„Ai ‘lipsit’ o bucata de timp.. ”
Am lipsit – sau, mai precis, am ‘intrat’ doar sporadic si scurt, fara sa ma prea manifest – si (din pacate) cred ca voi mai lipsi – chiar si mult mai complet si mai indelung. Scrisesem deja (cred) prin comentariile precedente ca actualmente sunt intr-o etapa destul de ‘tulbure’, de neclara (ca perspectiva imediata si pe termen mediu) a existentei mele, din motive atat interne cat si externe persoanei mele, dar apropiate mie (in esenta, in principal (dar nu exclusiv) probleme de sanatate (a mea si in familia apropiata) precum si probleme… ‘ocupationale’ – ca profesionale nu le pot numi; ambele tipuri – nu foarte grave (Hm! Oricum, nu INCA…), dar de durata, si mari consumatoare de timp si energie; SI perturbatoare de dispozitie…)
„…era oarecum inevitabila inveninarea tonului…”
Nu! Era suficient ca inainte de a raspunde in scris, dupa ce ti-ai formulat (oarecum) ideile, sa te fi oprit si sa fi analizat putin ‘tonul’ pe care intentionezi sa-l folosesti. Situatia putea fi ‘pusa la punct’, si iti puteai exprima cu limpezime ideile si sentimentele, in cuvinte mai putine si – MAI ALES – mai putin patimase (eventual pe un ‘ton sec’); cred ca in aceasta situatie ar fi si avut un efect mai puternic, mai pregnant, mai ‘percutant’ – SI ne-jignitor. Cand te (scuze) ‘infoi’ ca o closca, sau ca un curcan, nu seriozitate emani…
„…eu si Dragos am discutat 95% in contradictoriu…”
Nu absenta contradictiei ma incantase pe mine (ar fi devenit repede plictisitoare o discutie in care fiecare il aproba pe celalalt), ci taman civilitatea ‘tonului’ pe care va contraziceati – exact caracteristica absenta aici si acum.
„Probabil fiecare si-a atins un punct limita…”
Rau! In mod normal, ar trebui sa te asiguri ca INAINTE de a se atinge limita de suportabilitate respectivul subiect sa fie abandonat (in cel mai bun caz), sau discutia stopata (cu dreptul proprietarului de blog: „aici oprim aceasta discutie” ar trebui sa fie suficient pt cineva cu buna-crestere de tip vechi).
„…nu stiu in ce fel se supara Dragos cand se supara, dar mie, dupa doua-trei zile imi trece.”
Poate ca INAINTE de a permite ‘tonului discutiei’ sa degenereze astfel, n-ar fi fost rau sa te fi interesat (nu stiu CUM, si nu ma intereseaza) in privinta firii sale: n-ar fi pacat ca – daca el este o fire mai sensibila – in urma unui asemenea ‘derapaj’ al tonului discutiei sa ‘pierzi’ (sa pierdem) un interlocutor atat de interesant (din MULTE puncte de vedere)?
„Cat despre patima, am scris in comentariile respective si repet si aici, pentru tine: nu consider ca am atacat persoana ‘atacatoare’, ci dimpotriva, argumentele. Adica, lipsa lor.”
Cuvintele dumitale (fiecare in parte) poate ca nu reprezinta un atac, dar ‘tonul’ general al modalitatii de exprimare aleasa… Si CE ‘are a face’ ‘tonul’ dumitale patimas (repet si eu: „tonul face muzica”) cu (eventuala) lipsa de argumente a sa? Si de CE argumente are nevoie pt a-ti comunica faptul ca ceva nu-i place, sau pt ca (la solicitarea dumitale) sa incerce sa se analizeze pt a-ti comunica DE CE nu-i place? („De ce” – nu ca si cauza sau ca scop, ci ca mecanism; PE CE CALE s-a ajuns sa nu-i placa.)
„…nu ai cum sa cunosti opera unui autor pana nu o citesti. Corect?”
Corect – dar poti sa-ti faci o idee (incompleta) pe EXACT acelas principiu ca si „sampling”-ul (esantionarea): nu e necesar sa citesti/auzi/vezi/mirosi/mananci/etc in intregime ‘ceva’ pt a-ti da seama daca se potriveste ‘gustului’ tau sau nu, daca ‘te imbie’ sa continui ‘explorarea’ sau te plictiseste/iti repugna si mai bine ‘te lasi pagubas’.
„…totusi, intelepciunea tine de varsta..?”
(Prefer aceasta varianta de exprimare celei initial folosite de dumneata!)
BINEINTELES ca depinde (MAJOR) de varsta – in mod implicit si inerent (eu ‘zisesem’ ( 😀 ) doar ca ‘tine’ NU NUMAI de varsta, ci si de alti factori, si ‘protestasem’ impotriva precizarii unei varste-limita, a unui prag bine precizat si (oarecum) imuabil) pt ajungerea la intelepciune: cata vreme la intelepciune se ajunge treptat, in etape, prin ‘salturi’ calitative in baza acumularilor cantitative, este nevoie de timp in care sa poti acumula suficiente date prin experienta de viata dobandita. Da, durata respectivei perioade nu este fixa, ci depinde de un (relativ) mare numar de factori, dar intre persoane cu inzestrare genetica oarecum similara, cu ‘background’ familial si educational oarecum de acelasi tip, cu aceeasi fire si traind in conditii nu foarte diferite intre ele poate fi vorba (in cel mai… ‘accentuat’ caz) de o reducere/sporire a duratei de acumulare de maximum cateva zeci de procente (stiu si eu? O zecime-doua, sau poate un sfert in plus/in minus…) In concluzie, varsta (‘cantitatea’ de experienta de viata) joaca un rol major.
„ma asteptam sa nu se pronunte definitiv si atat de hotarat asupra unui lucru fara a se documenta inainte..”
CE si CATA documentatie i-ar trebui pt a constata ca ceva nu-i place? Trebuie sa si justifice o senzatie proprie interioara? Exact cum o persoana poate sa fie simpatica unora si antipatica altora, acelasi fenomen se poate intampla si cu o opera (o creatie, o lucrare), sau cu un miros, gust, etc.
„…dezbateam un subiect evident delicat si foarte important pentru mine.”
Un subiect delicat si important pt dumneata nu este obligatoriu sa aiba aceleasi caracteristici si pt interlocutorul dumitale. Cand ai vazut ca nu va intelegeti, si ai constatat ca nu poti sa-l ‘scoti din ale lui”, trebuia sa abandonezi subiectul DUMNEATA, TOCMAI pt ca PT DUMNEATA are aceste caracteristici.
„Dar Dragos imi devenise oarecum prieten, si.. atitudinea respectiva m-a jignit, la propriu.”
Dumneata l-ai provocat, insistand sa precizeze de ce nu-i place – dupa o vorba ‘aruncata’ de el ‘intr-o doara’. Si dupa ce ai constatat urmarile, il loc sa-l instiintezi prieteneste de efectul vorbelor lui asupra dumitale, ti-ai inveninat tonul, doar-doar s-o simti si el jignit. (Eu personal sper ca dumneata ti-ai ratat scopul si ca el nu se simte jignit… Prea erau interesante dezbaterile de aici!)
„…filozofia sa- care mie mi-a fost (si imi este in continuare) ‘faclie’…”
…dovada ca dumneata ai o mare afinitate pt scrierile lui, pt subiectele abordate, pt modul de exprimare, etc. Bravo dumitale! Dar nu incerca sa silesti si pe altii sa-ti impartaseasca afinitatea si/sau opiniile!
„In sinea mea speram ca, in acest interval de timp, sa citeasca macar doua-trei carti din cele multe (vreo 30) existente.”
Daca nu-i plac, DE CE sa se chinuiasca sa le citeasca? (Sau poate n-are timp si/sau dispozitie pt lectura in aceasta perioada; sau le-a citit si te tachineaza, iar dumneata ‘te-ai atacat’; etc)
„Ca sa putem incheia discutia in mod civilizat, cu opinii personale…”
TOT „in mod civilizat” se putea incheia discutia SI FARA „opinii personale”, pur-si-simplu eludand subiectul. (DUMNEATA – caci DUMITALE subiectul iti este sensibil.)
Hai sa nu-l victimizam pe Dragos pentru ca nu este cazul. La urma urmei, nu stiu cine e capcaunul intr-o discutie: cel care ‘tachineaza’ neincetat, dupa ce este rugat sa nu o mai faca, sau cel care este tachinat in mod continuu si isi iese din pepeni la un moment dat? Daca tonul meu a degenerat, a avut un motiv sa o faca. Eu nu impun si nu pretind nimanui nimic, dar o urma de respect- da. Si nu respect prin ‘ton’ neaparat, ci prin atitudine. Si da, din partea unui om inteligent am ‘pretentia’ ca parerile si gusturile sa-i fie coerent argumentate, nu de genul „Coelho este superficial- De ce?- pentru ca are titluri ciudate la carti- Ai citit una? -Nu, dar nici nu trebuie deoarece stiu ca nu o sa-mi placa”.
Cu toata parerea de rau, nu sunt de acord. Deloc. Aici nu vorbim de senzatii, ci de carti si filozofii. Lucruri care nu pot provoca senzatii, daca nu le cunosti. Astfel de senzatii sunt pentru persoanele superficiale si lipsite de cultura si desteptaciune.
Daca tu mi-ai spune acum ca Dragos e un prost, idiot etc- ai face exact ce a facut el in legatura cu subiectul. Si as avea pretentia sa argumentezi PRECIS ceea ce ai spus, deoarece e evident foarte fals. Si daca mi-ai spune ca habar nu ai cine e, dar prin clipurile pe care le-a postat aici ti-a transmis ca e prost, as reactiona oarecum la fel. Pentru ca astfel de raspunsuri sunt similare cu „blondele sunt proaste- De ce? – Pentru ca am citit in mai multe reviste.”
Lipsa argumentelor inteligente e de neacceptat la oameni inteligenti.
Asa ca, repet: nu e cazul ca Dragos sa fie victimizat si martirizat, pentru ca..nu e cazul. Simplu.
Iar daca anumite subiecte nu prezinta aceeasi ‘sensibilitate’ pentru altii, am dorinta de a se respecta (macar) semnificatia lor. Dpmdv e o dovada de ‘prost-gust’ sa vorbesc ‘nu-stiu-cum’ despre moartea bunicii tale, atata timp cat M-AI ANUNTAT de cateva ori ca ai prefera sa nu o mai fac.
Sa fim seriosi.. toti avem o limita. Iar eu sunt genul care, daca e cazul sa spuna ceva, spune. Dupa atatea ‘abateri’ diplomatia fortata e prea fortata, la un moment dat.
Pingback: Visul: cărți și biblioteci « Welcome to the Machine
Danke 😀
Bitte 😀
🙂
Incepem cu inceputul. N-am zis niciodata ca am studiat toata Cabala, iar Talmudul l-am adus in discutie ca exemplu colateral, atunci când am facut o paralela intre modul in care s-a nascut si dialogurile noastre. Nici macar n-am zis ca l-am citit. Si oricum scopul nu a fost pentru a justifica Biblia, ci pentru a-mi lamuri mie insumi niste chestiuni pe care le-am considerat demne de lamurit. Asta ca sa clarific tonul meu, pe care-l reproseaza tonul tau. Desi eu nu-mi amintesc sa-ti fi adresat vreodata un „habar n-ai despre ce vorbesti”.
Nu „am sarit in sus” când ai ‘atacat’ Biblia, nu aveam de ce. Curiozitatea mea a fost legata de un paragraf din articolul tau in care spuneai ca poti vorbi pe teme biblice si ca un eventual preopinent n-ar avea nicio sansa, pentru ca ai preoti in familie si ai vrut sa te calugaresti. Eram pur si simplu curios sa-ti cunosc argumentele. Nu-mi amintesc sa fi sarit in sus in vreun fel, dar poate imi arati tu. Am asteptat cu calm raspunsul tau timp de cam doua luni, iar atunci când a venit n-am facut nicio criza.
Si nu am facut-o din trei motive. In primul rând nu mi-as fi permis. In al doilea rând am trecut si eu prin anumite faze si cam stiam principalele contraargumente. Iar in al treilea rând consider ca oricine are dreptul la o parere, indiferent cât de gresita este (din punctul meu de vedere). Fireste ca parerea e bine sa fie argumentata, dar nu e obligatoriu.
Dintre toate Bibliile care e adevarata? Daca ne referim la Isus, din punctul meu de vedere, Evanghelia dupa Iuda pare cea mai logica. Din Noul Testament, as merge mai degraba pe Evanghelia lui Ioan. Daca ne referim la impartirea catolicism / protestantism / ortodoxie…ne pierdem timpul de pomana. Nu trebuia sa vina Osho sa ne spuna ca e o aiureala.
Nuuuuuu…nu cunosc subiectul si am spus-o de nenumarate ori. Dar eu cred ca nu e chiar fair play sa-mi spui ca esti curioasa cum am ajuns la anumite concluzii, dupa care sa-mi reprosezi ca habar n-am despre ce vorbesc. Pe de alta parte, zici ca nu-ti plac mastile. Ai fi preferat sa-mi pun o masca pentru ca tie iti place Osho? Eu am vorbit despre el asa cum a vorbit si el despre Geneza. In gluma. Chiar si tu ai zis ca facea multe glume. Am incercat sa fiu in spiritul lui.
Chestia asta cu sustinatorii, elevii si urmasii nu ma prea intereseaza. Sunt satul de profeti si ayatollahi urmati orbeste si pâna in pânzele albe de miliarde de oameni. Daca mie mi se pare interesanta o persoana poate sa nu aiba pe nimeni care s-o urmeze, personal nu masor valoarea in tonele de sustinatori.
Regret ca te-a deranjat sintagma „talmes balmes”. Am introdus-o special si, sincer sa fiu, imi doream sa intelegi ideea, pentru ca e in spiritul lui Osho. E acel „tohu bohu”. Momentul din care toate au inceput. Momentul in care nu exista speculatie. Momentul in care nu exista reprezentare. Oare nu asta zice si Osho, ca trebuie sa ajungem in acel moment pentru a putea vedea Adevarul?
Daca imi spun parerea sincera nu e bine. Daca mi-as fi pus masca (si l-as fi laudat pe Osho) n-ar fi fost bine din punctul meu de vedere. Daca incerc sa fiu ‘spiritual’ si ‘glumet’ (asa cum si Osho face in discursuri) nu e bine. Greu, greu de tot.
Eu am invatat de la parinti o chestie: sa ma feresc de oamenii care le stiu pe toate si care nu au dubii. Scuza-ma daca sunt suspicios atunci când cineva vorbeste relaxat despre lucruri pentru care ti-ar trebui 7 vieti ca sa le pricepi. Te-as ruga sa-mi dai un singur exemplu din care ar reiesi ca Osho are o nelamurire, ceva de genul „mai, aici nu stiu ce sa spun, e cam dubioasa treaba”.
Am si eu orgoliile mele si recunosc faptul ca uneori as vrea sa conving pe cel cu care discut ca eu am dreptate. Dar de cele mai multe ori discut ca sa ma conving pe mine. Iti cer iertare daca te-am suparat si de acum incolo promit sa vin pe blogul tau ca sa spun doar „vai Oana ce frumos ai scris”. Tu imi vei raspunde (daca imi vei raspunde) cu un „Multumesc” generos si toata lumea va fi multumita. La urma urmei…de ce sa te enervez cu porcarii, calomnii si tâmpenii?
Acum si aici nu vorbim despre ceva ce am scris eu. Prin urmare „Oana, ce frumos ai scris” nu-si are locul in contextul de fata. Nu cred ca m-a deranjat vreodata o remarca/critica a cuiva, dimpotriva. Dar daca am o pretentie, aceasta este ca respectiva critica sa fie bine argumentata.
Se pare ca tu nu poti avea ‘nicio parere’ despre ceva. Desi ar trebui sa ai nicio parere despre ceva ce nu cunosti. La tine, ceea ce nu cunosti e rau? Nu poti fi de acord?
In plus, nu inteleg cum poti aprecia gandirea, felul de a fi si a actiona (uneori- ai spus ca ma apreciezi) al unei persoane, si sa denigrezi omul care a avut multe de ‘spus’ in formarea ei. Ceva nu se potriveste.
Si nu ai inteles esentialul: nu ma deranjeaza ca nu-ti place Osho. Ma deranjeaza ca vorbesti fara sa cunosti, cu atat mai mult cu cat acel lucru face parte din mine, din nou. M-a deranjat intotdeauna acest lucru la oameni, in orice domeniu. Si ma deranjeaza incapatanarea cu care mergi inainte in a sustine ce sustii, desi, asa cum ti-am demonstrat, cu cateva citate demontez tot ce spui/inventezi la adresa lui.
Adica.. eu il citesc de ANI de zile, am citit cel putin 15 carti, mi-am facut o anumita parere bazata pe ceva; cum ai vrea sa accept vreo opinie din partea unei persoane ca nu a citit nici macar un capitol, dar imi spune ca EL si-a dat seama ‘ce si cum’ si ca de fapt eu n-am intele nimic din cele 15 carti??
Spune tu.. Nu e enervant? Ba da, este. E teribil de enervant. Mai ales ca nu vorbim despre 15 carti oarecare. As mai sta pe ganduri daca ai prezenta macar o anume coerenta in ‘detaliile’ despre el. Dar.. e atat de fals ce scrii, incat e chiar evident ca vorbesti ‘din burta’. E ca si cum as scrie eu ca Biblia e scrisa de Isus si ca din ea reiese ca Isus vroia sa fie Dumnezeu si rege si ca si-a angajat 12 oameni care sa scrie frumos despre el si apoi s-a sinucis. Asa, fara nicio virgula.
Si mai vorbim despre oameni care au impresia ca le stiu pe toate..
Asa ca, oi fi eu mai tanara si mai lipsita de experienta, mai impulsiva si mai acida, dar iti dau un sfat, cu tot dragul: cand nu cunosti un lucru, nu avea nicio parere.
Si NU. Talmes balmes nu are deloc definitia data de tine mai sus, in viziunea lui. E o alta aberatie. Poate vrei sa fii spiritual si glumet (si tu) dar nu-ti reuseste.
Dragilor – Oana si Dragos – eu va multumesc! Mi-ati inseninat ziua. Si zau ca aveam nevoie…