E seara. Doua perechi, una de francezi- cealalta de olandezi, stau la masa lor preferata din restaurantul lor favorit in incinta hotelului mult iubit din Barcelona. Se intalnesc aici in fiecare an, in luna iulie, pentru a schimba pareri si pentru a face cate o cura de soare si mare. Barbatii sunt aratosi, cu cravatele lor negre si curelele din piele fina, iar femeile frumoase, in tinuta lor de seara. Ospatarul umbla usor pe podeaua de lemn lustruit, si le ia comenzile.
– Sunt multe stele pe cer, spune femeia blonda, care poarta o agrafa delicata in par. Inseamna ca maine vom avea parte de o zi senina..
Ceilalti dau din cap. Ar fi bine sa fie asa, deoarece baile in mare sunt mai placute atunci cand este soare.
– Saptamana viitoare joaca Liverpool- Barcelona, spune profesorul de limba engleza. Daca nu am fi nevoiti sa plecam, as fi mers pe stadion cu foarte mare placere.
– Da, in mod sigur va fi un joc deosebit, raspunde celalalt barbat. Desi pe mine nu ma pasioneaza acest sport..
Femeile rup chiflele proaspat rumenite, le ung cu unt, si apoi aseaza atent cutitele pe marginea farfurioarelor.
Barbatii privesc spre intrare, si adulmeca vinul din pahare.
– Cat de frumoasa e dantela de pe servetele! spune femeia cu agrafa in par. Ia servetelul, il desface si apoi il impatureste la loc, frumos.
– Spui asta in fiecare an, Sophie, ii spune zambind cealalta femeie.
Soseste mancarea.
Asta-seara au comandat homar cu sparanghel, friptura cu 5 ierburi si spuma de capsuni cu crema Champagne.
– Cum e al tau? intreaba femeia cu agrafa, privindu-si sotul.
– Grozav. Al tau?
– Cam condimentat. Asa a fost si felul de aseara..
– Profesore, cum e friptura?
– Niciodata nu am spus nu unui muschiulet de vita, spune fericit profesorul.
– Interesant, nu se vede ca mananci, intr-un an nu ai pus nici macar un kg pe tine. Sau daca ma gandesc bine, nici in ultimii zece ani!
– Probabil nu vezi tu, dar ea vede, raspunde profesorul, facand cu ochiul catre sotie.
– Da, mie mi se pare ca s-a ingrasat in ultimii doi ani. In schimb, sotul tau isi pastreaza un tonus de invidiat.
– Da.. lui ii place mult sportul, stiti, raspunde putin derutata, cealalta femeie.
– Incerc sa o corup si pe ea, raspunde barbatul, dar nu reusesc. Desi avem un parc in apropierea casei si e usor sa faci miscare.
Femeia cu agrafa in par se misca pe scaun.

Soseste cafeaua. Barbatii se retrag la fumat, iar femeile ies pe terasa sa admire cerul de pe un balansoar.
– Cum merg afacerile in ultimul an? intreaba profesorul.
– Nu ma plang, raspunde celalalt, sorbind din pahar.
– Copiii?
– Au mai crescut cu un an..
Pe terasa, femeile se uita in noapte, leganandu-se.

Si tot asa se intampla in fiecare hotel, in fiecare casa, in fiecare oras. Deoarece in aceasta lume, timpul curge.. dar putine se intampla.
Daca evenimentele sunt aceleasi- timpul pare ca abia se misca. Daca intamplarile nu sunt aceleasi- pare ca omul abia se misca. Fiecare timp este adevarat, dar adevarurile sunt diferite.
Daca cineva nu are aspiratii in aceasta lume, sufera incostient.
Daca cineva are aspiratii.. sufera constient.
In aceasta lume, timpul este asemenea unui curs de apa, afectat din cand in cand de aluviuni. Din cand in cand, o perturbatie cosmica va face ca un parau al timpului sa se indeparteze de cursul principal. Atunci cand se intampla acest lucru, pasari, pamant, OAMENI– prinsi in afluentul despartit- se trezesc brusc tarati spre trecut.
Omul din viitor, proiectat fara nicio prevenire in acest timp si in acest loc, agonizeaza. Este obligat sa fie martor la evenimente pe care el le-a depasit deja. Ii invidiaza pe cei care traiesc in propriul lor timp, uitand viitorul si ignorand efectele actiunilor lor.
Dar el.. el nu poate uita. Si nici nu poate modifica nimic. Deoarece este un exilat al timpului, si timpul acesta nu-i apartine.
In acelasi timp, se simte fericit si usurat ca e asa..

Atunci ma intreb: ce este? Este Ce este.. sau este numai ce va fi?
Si.. ce ar trebui sa fie..?

Anunțuri