Astăzi ne-am petrecut trei ore urmărind meciuri de Box și K1 deoarece ne-am cam plictisit momentan de filme, artistice sau nu. Nu pot spune că sunt fană a luptelor, dar îmi place să-i urmăresc uneori pe marii campioni ai lumii. Nu știu de ce, sincer. Probabil pentru cultura mea generală, ca să pot purta o discuție când și dacă e cazul, să nu mă uit cu ochi de căprioară nedumerită atunci când nimeresc într-un grup de băieți care discută lucruri de băieți, deoarece femeile pasionate sau practicante de așa ceva mi se par dezgustătoare dar, totodată, apreciez o femeie capabilă să discute despre aproape orice subiect. Prin urmare, spre încântarea iubitului meu care poate petrece unele zile cu mine „ca între băieți”, am și eu habar de una-alta, de reguli, de tehnici, etc etc, am favoriți, am luptători pe care nu-i suport.. însă tot nu prea pot înțelege și digera total asemenea activități numite „sportive”. Paranteză: aceste zile compensează, bineînțeles, zilele în care el trebuie să-mi tolereze desenele animate, filmele siropoase, documentarele despre balet și alte lucruri „de fete”. Am inchis paranteza.
Cu totul altceva înseamnă artele marțiale; cum foarte clar se aude este vorba, la urma urmei, de artă, și cum arta nu prea are trecere în rândul oamenilor, tot luptele violente strâng milioane de oameni în public și milioane de euro în bugete.
Singurul motiv pentru care am scris acest text este: omenirea a evoluat, e mai rafinată, mai fină, mai sensibilă..? Nici vorbă. Arenele în care au loc campionatele de acest gen sunt la fel de pline precum erau, cu muuuultă vreme în urmă, arenele în care luptau gladiatorii. Privitorii (nu știu cum altfel să le spun) sunt la fel de ‘posedați’, împătimiți și doritori de sânge și oase rupte. Suntem aceeași Mărie cu altă pălărie, nimic mai mult.
Paradoxal, este descurajant și reconfortant în același timp să (re)descopăr acest lucru aproape zilnic.
O duminică liniștit-violentă, în familie
23 Duminică feb. 2014
in
Roman Adrian a spus:
Care iti place mai mult Badr Hari sau Daniel Ghita?:))Arte sau nu sporturile de contact sunt placute pentru unele persoane si neplacute pentru altele.Suntem cateva miliarde fiecare unic in felul nostru.Unora le place vinul,altora le place ceaiul,unora le place muntele si altora le place marea etc.Am practicat si o fac inca un sport de contact deoarece imi place.Dupa 90 min de antrenament esti atat de relaxat fizic si psihic,detensionat…poate fi comparat cu o sedinta la psiholog sau cu un articol frumos scris de tine :).Cel putin pe mine m-a schimbat radical acest sport.Inca un lucru pozitiv este acela ca in timpul unui meci nu prea simti un nas sau o coasta rupta deci nu-i atat de tragic precum pare:)
Oana a spus:
Eeee, Badr Hari, nici nu se pune problema! :)) Este preferatul meu (dintre cei tineri) deși comportamentul său îmi displace total, uneori.
Nu sunt deloc împotriva acestui gen de sport, până și eu am practicat Judo, deci.. :)) Analizam doar reacția spectatorilor, nu a luptătorilor.
Închipuie-ți că făceam Judo în aceeași perioadă în care făceam balet, și le-am combinat așa vreo doi ani. Am încercat și ceva arte marțiale, eram bunicica deoarece elasticitatea și stabilitatea dobândite în urma baletului îmi permitea să-mi ‘pălmuiesc’ adversarii cu laba piciorului, dar am renunțat repede deoarece erau prea multe pentru mine, atunci. :))
Orice sport este extrem de benefic, cu atât mai mult dacă se face performanță. În primul rând pentru disciplină, apoi pentru că asigură mișcarea necesară și, bineînțeles, pentru că ține practicanții destul de departe de tutun, alcool, droguri și viață de noapte. Copiii mei vor fi sportivi, indiferent dacă vor sau nu asta. 😀
Roman Adrian a spus:
Eee,fetelor bune le plac baietii rai :)).Vad ca ai cultura generala si aici,nu m-am asteptat sa-ti dai seama despre cine vorbesc:)).La balet m-as fi asteptat sa faci dar la judo si altceva nu :)Pari asa blanda(lipsita de aparare). 🙂
Oana a spus:
Nimic nu e ceea ce pare, știai asta? 🙂 Este adevărat în cazul oricărui lucru; doar proporția sau, mă rog, disproporția dintre ceea ce pare și ceea ce este, diferă.
Sunt o persoană blândă, foarte blândă chiar.. dar nu lipsită de apărare.
cartheo a spus:
Uf! Imi cam statuse inima-n loc citind „deoarece femeile pasionate [sau practicante] de așa ceva mi se par dezgustătoare…”; apoi m-am linistit, observind includerea artelor martiale in alt capitol…:)))
K1 se bazeaza totusi (si) pe tehnici din arte martiale… „Inventatorul” K1 vine din Ashihara Karate 🙂 Kazuyoshi Ishii a fost elevul lui Hideyuki Ashihara.
Asa e, artele martiale nu „string” spectatori. Din simplul motiv ca nu exista bani la mijloc. Multe dintre stiluri nici nu au „competitii” sau concursuri de vreun fel, caci esenta lor este cu totul alta. Ajunse insa in lumea „civilizata” (europeana/ americana), nu-si prea gaseau… „sensul”, altfel decit transpuse in confruntari. Caci noi nu ne simtim cu rost decit daca ne „batem” pe/pentru ceva… Spectatorii potentiali insa nu prea stiu ce pierd, caci habar n-au ca au parte de spectacol in toata regula in oricare competitie de kumite a stilurilor full contact.
„Cusca” insa (sau ringul) sint net mai „interesante”; banii din spate aduc si tamabalul de rigoare, de la duduile in bikini la premiile consistente. Noroc ca nu prea mai exista ororile trecute (gen octogon etc), in care lupta era… definitiva.
Si, stii care e culmea? Orice practicant de arte martiale iti va spune ca e NET mai usor sa intre in cusca (MMA, K1 etc) decit sa participe la vreun campionat de arte martiale! Are doar 1 meci pe zi si mai primeste si bani! Pentru un campionat insa, trebuie sa se antreneze citeva luni (dintre care ultimele 2 intensiv) si apoi sa faca fata celor 5-6 meciuri din ziua competitiei… Apoi, desigur, daca a fost baiat „cuminte/ cu minte” cistiga o medalie. 🙂 (Evident ca si luptatorii de K1, MMA, box profesionist se antreneaza serios, nu le minimalizez efortul/ pregatirea.)
Oana a spus:
Da, am observat de multă vreme cum stă treaba cu artele marțiale și cum stă cu luptele la care m-am referit eu.. E trist. Dar e oarecum de așteptat, e mai simplu și mai puțin frustrant (pentru ‘ciobani’) să se uite cum își ‘cară’ doi giganți pumni și picioare în cap, până unul leșină, decât să asiste la un spectacol de arte marțiale din care nu înțeleg nimic și din care nu ar fi în stare să reproducă nici 5%. La fel se întâmplă cu muzica de calitate și cu manelele. :))
O fi având K1 elemente/lovituri din categoria „Arte marțiale”.. însă când urmărești un meci îți dai seama că acestea se regăsesc în proporție de aproximativ 10%. În rest, tot un ghiveci de pumni și nervi rămâne. E ca și când ai picta un tablou în cinci curente.. e ceva artă, dar nu prea.
cartheo a spus:
:)))) Tare asta: tablou in 5 curente! Asa e! Pai, se intimpla exact ca-n arta: pictorii, de ex (aia de pe vremuri), cam mureau de foame, in absenta vreunui mecena. Tot asa, un practicant de arte martiale, chiar medaliat, in absenta vreunui sponsor sau a unui job (fara legatura cu artele martiale), ramine in aceeasi „categorie” de prosperitate.
Ishii probabil a vrut sa devina faimos… De regula, elevii buni, cind se desprind, o fac pt a crea un nou stil. Hideyuki Ashihara a avut doi astfel de elevi aparte; spre deosebire de Joko Ninomiya, care a pus bazele Enshin karate-ului, Ishii a facut aceasta struto-camila. Cred insa ca, initial, Ishii nu si-a dorit asta. Cu siguranta, pe parcurs au aparut modificari…
Sa reproduca, zici? Doamne, ar fi culmea sa le si iasa! Este exclus sa se intimple asa ceva. Artele martiale sint mult prea departe: nu doar din pdv al expresiei fizice, ci mai ales datorita intregului pe care-l reprezinta. Eventualii mardeiasi au ca mod definitoriu de actiune bataia, nervii, orgoliul si „punerea la punct” a adversarului. Or, in oricare stil de arte martiale, singurul adversar al unui luptator este propria lui persoana. Si, hai, sa mai fac nitel lobby :): eu as recomanda practicarea artelor martiale in scoli, ca parte a disciplinei „sport”, caci sint singurele care dezvolta omul ca intreg: trup, minte, suflet. (Dar tu stii bine asta! 🙂 )
Gabriela a spus:
Intre o lupta cu gladiatori si o lupta de arte martiale as prefera-o totusi pe a doua. Parca imi place mai mult sa observ confruntarea dusa la rang de arta.
Oana a spus:
Si eu prefer artele marțiale, fără îndoială..
Vlad F a spus:
Cred ca oamenii is elibereaza frustrarile de zi cu zi proiectandu-le asupra altora, care sunt dispusi sa se lupte pentru amuzamentul maselor (insetate de sange).
Omenirea nu a evoluat deloc, atata ca suntem mai imaginativi la capitolul divertisment sangeros sau ne-sangeros.