Nu, nu au absolut nimic în comun, și dacă nu mă credeți pe mine, întrebați orice alt om civilizat. Neapărat civilizat! Prin urmare, atunci când bârfești, îți poți scrie singur în frunte „sunt un mincinos nesimțit”, pentru că exact asta ești, iar eu exact așa te văd: cum ești. Desigur, tentațiile sunt mari, știu foarte bine că unele personaje nu se pot afirma într-o discuție decât dacă vorbesc despre alții. Din păcate, întâlnim bârfitori nu doar printre tineri neștiutori, ci și printre oameni adulți, cu copii și nepoți, cu statut social cât de cât bun și care pretind a fi învățați și culți. Mai nou, ei îi bârfesc și pe cei pe care nu-i cunosc, nu doar pe cei pe care nu-i suportă. Există și categoria de persoane care se bat în piept atunci când vorbesc de rău pe cineva, fiind chiar mândre că „spun ce gândesc, sunt sincer(ă)!”.
Este o mare, foarte mare, diferență între a fi sincer și a-ți spune părerea: sinceritatea implică să știi adevărul, iar ceea ce gândesc acești iubitori de bârfe este, în general, foarte departe de adevăr. „Am auzit că”, „mi-a spus mie cineva”, „nu-ți pot spune cine”, sau „îți spun cine dar nu-i spune că de la mine știi”, sunt cele mai uzuale și simpe formule de a începe o minciună.
Sfântul Ioan Gură de Aur a scris: „Cel ce osândește și clevetește, de cele mai multe ori își pune masca iubirii de oameni și de adevăr, însă el în realitate este plin de adâncă răutate și simte o mulțumire profundă atunci când vorbește de rău pe aproapele său, iar defăimarea este păcat de moarte în fața lui Dumnezeu și calomniatorii, bârfitorii și cei care jignesc se numesc ucigași de oameni. Pentru că limba, sabie ascuțită, oase nu are, dar oase sfărâmă.”
Așa că, de-acum înainte, atunci când sunteți atrași să participați într-o discuție despre cineva, un subiect controversat și răutăcios, vă sfătuiesc să trageți aer adânc în piept și.. să tăceți. Oricât de mare ar fi tentația, oricât de ‘interesantă’ povestea.. tăceți. Controlați-vă pornirile și nu le permiteți lor să vă controleze pe voi, așa cum se întâmplă în cazurile în care prostia înghite omul. Și faceți-o măcar pentru următoarele motive:
– atunci când te amesteci cu lăturile, te mănâncă porcii;
– cine vorbește rău despre cineva în fața ta, va vorbi și despre tine la fel în fața altuia;
– când vorbești despre altcineva, vorbești despre tine, de fapt;
– „cu judecata cu care judeci vei fi judecat, și cu măsură cu care măsori vei fi măsurat”.
– dorința de a deveni omul MAI bun care știi că ai fost creat să fii. Mai bun față de alții, față de tine, și în primul rând față de Dumnezeu.
Eu asta fac, deoarece nu vreau, sub nicio formă, să fac vreodată parte din categoria de oameni trufași, bârfitori, clevetitori, invidioși și mincinoși, categorie care îmi provoacă un dispreț și o tristețe de nedescris, nu atât prin comportamentul lor, cât prin slăbiciunea umană de care dau dovadă. Si dacă am reușit să mă țin departe de ei până acum, cred că voi fi în stare și de-acum înainte, iar sentimentul de non-apartenență la acel grup îmi dă o stare de bine și o mulțumire sufletească greu de egalat.
Ar fi frumos ca fiecare dintre cei, puțini poate, care citesc aceste cuvinte, să ducă ‘bârfa’ asta mai departe și să acționeze în consecință.
Nu e greu, trebuie doar să nu mai dați apă la moară bârfitorilor, să nu mai răspândiți zvonuri până nu știți 100% că sunt reale (și nici atunci, dacă nu vă privesc personal) să nu vă faceți păreri preconcepute sau bazate pe vorbele altora, fără să cunoașteți persoana și situația în cauză, să interziceți, pur și simplu, calomnia și răutatea în preajma voastră, iar celor care insistă, să le spuneți să se bârfească pe ei înșiși. Atitudinea asta vă va îndepărta sigur de câțiva oameni, dar credeți-mă că în final, nu ați pierdut absolut nimic. Dimpotrivă.
Succes!

20140415-122428.jpg

Anunțuri