Încrederea și credința sunt, uneori, lucruri atât de diferite și totuși, atât de asemănătoare. Tindem să credem că totul se obține cu trecerea timpului și a vieții prin noi, dar încrederea nu o primești odată cu experiența, ci mai degrabă exact atunci o pierzi, mai ales dacă experiența a fost una oarecum negativă. Și chiar dacă acea experiență are în fond o mare valoare în învățarea lecțiilor vieții tale, încrederea devine victimă, și o pierzi în timp ce acumulezi înțelepciune. Sau atunci când crezi tu că acumulezi înțelepciune, deoarece adevărata înțelepciune nu-ți lasa niciodată un gust amar.
În acel moment, în care încrederea dispare, mai ai o șansă: credința. Ea te ajută să vezi că încrederea poate fi recăpătată, pentru că îți aparține, este a ta și ai fost înzestrat cu ea din momentul în care te-ai născut. Dar cheia reîntoarcerii ei la tine este iertarea, și numai iertarea. Dacă este mai ușor de asimilat și de pus în practică, înlocuiți iertarea cu renunțarea, pentru că iertarea înseamnă renunțare și a doua este mult mai simplu de folosit. Nu este neapărat necesar să știi cum să ierți, nu este o chestiune de voință ci de moment, dar e suficient să încetezi a mai alimenta o ‘problemă’ sau o situație neplăcută prin a renunța la ea, prin a renunța să emiți griji și gânduri negative. Răul atrage rău, negativul atrage negativ, iar încrederea atrage încredere. Lumea asta se poate vindeca doar inimă cu inimă și suflet cu suflet, iar dacă mintea în continuare nu-ți dă pace și nu se pune de acord cu inima, renunță. Renunțarea este puntea dintre inimă și minte. Schimbă în bine (iartă) sau în nimic (renunță) lucrurile care țin de tine, iar celor care nu sunt în mâinile tale dă-le drumul și din mintea ta, deoarece nu-ți aparțin și este absolut inutil să te încarci cu ele. Totul se întâmplă pentru că așa trebuie, iar dacă Dumnezeu și Universul ți-au dat să trăiești evenimente și situații care nu-ți convin dar asupra cărora poate nu ai control, ai două variante: acceptă-le exact așa cum sunt și fă tot posibilul să le ignori, renunțând, sau acceptă-le, ia-le în brațe, scoate ce e mai bun din ele și ai încredere. E bună oricare, deoarece ambele implică iertarea, și nu contează deznodământul ci morala.
E inutil să te învinovățești pe tine sau pe alții, și la fel de inutil este să crezi că tu ai o altă variantă, mai bună decât a lui Dumnezeu.

20140329-105353.jpg

Anunțuri