20140310-001144.jpg Anul trecut, într-o dimineață frumoasă de vară (15 august, mai exact), stând și urmărind viața de la firul ierbii, (cum fac de fiecare dată când prind ocazia) am zărit un trifoi cu patru foi, mititel-mititel. L-am cules repede, ca pe o comoară, și l-am pus într-o cutiuță cu mir pe care o aveam la mine. Ceva minunat s-a întâmplat cu adevărat în acea zi, către seară!
În ora următoare am mai primit doi, mai măricei, pe care s-a ambiționat iubitul meu să-i caute și să mi-i dăruiască. Așa cum păstrez fiecare lucrușor care consider eu că merită păstrat, am păstrat și acele două plăntuțe, presate într-o carte deschisă la întâmplare, numită „Dragostea”. Astăzi, răsfoind acea carte, am dat peste trifoii norocoși. Mi-a zâmbit sufletul cu drag amintindu-mi de momentele de atunci, dar și citind ceea ce scrie sub ei:
„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
Am citit și recitit pasajul, am observat cât de multe am făcut și totuși, cât de multe avem încă de făcut. Nu mă refer acum neapărat la mine, la noi doi, ci la noi oamenii, în general. Dar nu este capitol în Univers care să merite mai mult decât dragostea, de orice fel ar fi ea; este singura posibilitate de a crea și trăi adevărate minuni. Dragostea e rai. „Așa e, însă pământul nu e rai”, vor spune unii dintre voi. Este, afirm eu. ESTE. Atâta timp cât se trăiește în dragoste, este și pământul rai. De fapt, tocmai dragostea este definiția raiului, prin urmare îl putem găsi oriunde și peste tot, iubind. Învățând să iubim tot. În prezența ei, a dragostei, o cocioabă se transformă în palat, iar în absența ei, un palat se transformă într-o insulă pustie, fără viață.

20140310-000515.jpg

Anunțuri