În preajma sărbătorilor de iarnă o anumită ‘febră’ cuprinde mințile și inimile oamenilor, lucru pe care sinceră să fiu niciodată nu l-am înțeles. Nu l-am înțeles deoarece durează doar atât cât durează sărbătorile și se întâmplă exact la fel an de an. În nicio altă perioadă lumea nu vorbește mai mult despre fericire, bunătate, iertare, dragoste. În nicio altă perioadă nu ne facem mai multe promisiuni, cu precădere nouă înșine: că o să fim mai buni, că o să facem aia, o să o facem și pe cealaltă, o să renunțam la una, o să renunțăm la alta.. Din păcate ne trece tot entuziasmul în câteva zile, deodată cu magia colindelor și aburul alcoolului. Mai nou nici tradiționalele mesaje nu se mai trimit de pe telefon; este suficientă o fotografie reprezentativă (cu un tag) pe Facebook pentru a-ți face urările cunoscute.
Eu nu am să vă urez banalul „La mulți ani și multă fericire!”. Cred că înainte de a atinge acea fericire mai avem multe de făcut. Pentru acest an am o altfel de dorință, pentru noi toți: să învățăm cum să ocolim pietrele de care ne împiedicăm frecvent în viața de zi cu zi, pietre care deși nu se văd, se simt. Și ne rănesc pe noi, apoi îi rănesc pe alții prin intermediul nostru și așa, încetișor, ajungem câteodată să avem un exterior strălucitor și un suflet care sângerează și doare și care, de la atâtea pietre, începe să se transformă în stâncă. Așadar, să facem tot posibilul:
– Să nu mai lăsăm trecutul să ne influențeze prezentul.
– Să nu mai avem pornirea de-ai impresiona, inutil, pe alții.
– Să nu ne mai trăim viețile conform așteptărilor altor persoane, ci așa cum ne dorim.
– Să scăpăm de frică; de orice fel de frică.
– Să nu le mai punem celorlalți etichete și să nu-i mai judecăm, sub nicio scuză sau justificare.
– Să nu ne mai găsim singuri scuze și justificări.
– Să acceptăm schimbarea și să-i vedem părțile bune. Întotdeauna există părți bune.
– Să scăpăm de obsesia de a controla totul.
– Să ne recunoaștem greșelile, să le remediem și să nu mai căutăm vinovați pentru orice lucru neplăcut pe care îl trăim.
– Să ne cerem iertare dacă e cazul, deși preferabil ar fi să evităm să ajungem în astfel de ipostaze, făcând tot posibilul să nu mai greșim.
– Să renunțăm la autosuficiență și la „eu știu cel mai bine!”.
– Să iertăm. Să iertăm și să zâmbim.
– Să nu ne mai plângem.
– Să nu mai criticăm. Pe nimeni și nimic.
– Să nu mai bârfim niciodată!
– Să ne îngropăm orgoliul și trufia adânc, undeva de unde să nu le mai putem scoate în lume vreodată.
– Să învățăm că părerile de rău nu vindecă răni.
– Să adoptăm, în schimb, smerenia și blândețea, și să nu mai acționăm/reacționăm niciodată fără ele.
– Să iubim. Să iubim TOT, necondiționat.
– Să fim recunoscători că am primit un an nou de viață și să încercăm să facem din el cel mai frumos an.
– Să repetăm aceste lucruri în fiecare început de ianuarie.
Dacă suntem perseverenți, sunt convinsă că vom avea parte de ani din ce în ce mai minunați, de-acum încolo.. deoarece noi, înainte de a fi orice, suntem suflete. Iar un suflet frumos înseamnă un om frumos, și un om frumos înseamnă nu una, ci mai multe vieți frumoase. Așa cum atât de bine a spus părintele Arsenie Boca: „Nu se poate să nu se poată!”
Doamne-ajută!

20140103-235153.jpg

Anunțuri