De obicei, atunci când îți place mult o persoană dar persoana respectivă nu răspunde la fel, sau cel puțin nu la fel de intens, și nu te dorește ca partener într-o relație pe care tu ți-ai dori-o, obișnuiești să afirmi că „El (sau ea) e cel care pierde!” Consideri că are o problemă dacă nu realizează ce om complex și minunat ești, câte alte persoane te doresc și numai EL nu e interesat. Începi să-i contești calitățile pe care înainte de refuz (sau abandon) susțineai că le are. Există și cazurile în care autostima este puțin mai scăzută sau modestia mai ridicată, și atunci ești de părere că problema este la tine.
Din nou, această temă mi-a fost inspirată de un articol din blogosferă, iar textul de față este, de fapt, un răspuns mai detailat.
Cred că dacă un om nu te vrea, oricât de înțelept, educat, bun și iubitor ai fi, nu înseamnă că are o problemă. Nu te vrea, pur și simplu. Nu înseamnă nici că ai tu o problemă. Omul vrea pe altcineva, poate la fel de bun etc. etc. sau chiar pe cineva care, din punctul tău de vedere, nu se ridică la ‘valoarea’ ta. Un lucru e sigur: nu e interesat de punctul tău de vedere și nu te vrea nici pe tine. Consider că este mai sănătos să fim realiști în aceste aspecte și să nu ne mai ascundem după scuze, justificări și povești. O persoană (atât bărbat cât și femeie) dacă te vrea cu adevărat, stă lângă tine și încearcă să construiască ceva. Dacă nu, e simplu: pleacă.
Undeva, unde probabil nici nu sesizezi, există o nepotrivire pentru care acea persoană te respinge. Hai să nu mai judecăm oamenii ce ne refuză; nu e vina lor și nu e nici vina ta. O legătură adevărată, pozitivă, educativă și constructivă, ieșită din canoanele societății de azi, cere o compatibilitate spirituală, intelectuală și fizică la cote înalte, iar acele legături sunt la fel de rare precum sunt azi legumele netratate chimic. Relațiile pot fi comparate cu pantofii; poți avea zeci de perechi frumoase și comode, de bună calitate, dar întotdeauna există o pereche preferată, pe care o porți înzecit mai mult decât pe restul. Au trecut vremurile în care oamenii erau oarecum nevoiți să poarte aceleași cizme toată viața. Fiecare ne dorim altceva, așteptările diferă în funcție de vârsta, gradul de maturitate atins sau ce fel de experiențe am avut și vrem să avem. Că la un moment dat ne dorim toți aproximativ același lucru e adevărat, însă acel „moment dat” nu ne prea prinde deodată, iar unul dintre pilonii de bază ai unei relații este tocmai această sincronizare. Dacă tu ai neapărat nevoie de pantofi negri de seară și ieși să îi cumperi, presupun că nu te întorci acasă cu o pereche galbenă, de zi, chiar dacă poate îi încerci. Să spunem că ai depășit perioada în care cheltuiai aiurea și ai decis să devii o persoană responsabilă, așa că, deși nu ți-ar strica garderoba, de cei galbeni chiar nu ai nevoie. Au ei o problemă..? Nu cred. Pur și simplu nu asta căutai. În mod sigur va trece pe lângă ei persoana care a visat mereu să-i găsească.
Poate e cam superficială asemănarea relațiilor cu pantofii dar este destul de realistă și mi-a fost la îndemână. Sinceră să fiu, nu am intenționat să scriu ceva profund însă nici să fiu ironică.

20131211-144029.jpg

Anunțuri