Mi-a plăcut să observ oamenii întotdeauna. Atât de mult încât am ajuns să pot caracteriza o mare parte din persoana respectivă numai după trăsături, privire și machiaj, și nu țin minte să mă fi înșelat vreodată. Știm toți că sufletul urât acrește și boțește fața unui adult, iar zâmbetele (false) și privirile (care nu prea pot fi ‘lucrate’) îl deconspiră, oricât ar încerca să se mascheze. Să nu mai vorbim despre fapte și limbaj, care la nervi sau sub presiune te descoperă definitiv, oricât ai încerca tu să pozezi în ceva ce nu ești și nu vei fi niciodată. Într-un mod absolut ciudat, respectivii se văd pe ei înșiși deosebit de frumoși, CEI MAI frumoși și virtuoși, atât exterior cât și interior. Într-un mod la fel de ciudat, îi văd la fel de frumoși doar pe cei/cele (sau mai bine zis, numai pe cei/cele) care le seamănă. Ca o reală paranteză, am aflat faptul că acești oameni falși se feresc de cei care îi pot citi, ca dracul de tămâie! De ce, oare..? 😉
Tinerii mai au norocul de a se ascunde sub masca pielii încă întinse și a impulsivității generate de vârstă, dar privirile îi pierd și pe ei.
Lăsând la o parte aceste lucruri de bază și revenind la machiaj, în toate formele lui, nu pot să spun decât că rămân uneori șocată de cât de mulți bani plătesc unele femei pentru a arăta oribil.

20131108-123139.jpg

Anunțuri