Înainte cu mulți ani nu îi înțelegeam pe vegetarieni, deși de-a lungul vieții mele am mâncat foarte puțină, extrem de puțină carne. Totuși, îmi păreau a fi oarecum ciudați și extremiști. Când eram mititică îmi plăceau numai aripioarele de pui și nu acceptam (conștient) altfel de sortiment, dar cum viața era mai grea și puii mai puțini, mama și bunica îmi dădeau constant să mănânc ‘aripioare’ de oaie sau de porc și se plângeau de cât de „sensibilă” sunt la mâncare. Da, le credeam, ce să faci.. scopul scuză mijloacele, important pentru ele era să mănânc. Când am început să cresc și să îmi gătesc singură, carnea își făcea loc foarte rar în farfuria mea. Chiar și când o preparam mi se făcea rău gândindu-mă la bietele animăluțe și nu o mai puteam mesteca. Deși sporadic mai consumam carne de pasăre, eram convinsă că sunt lacto-ovo-vegetariană și mă prezentam ca atare. Nu mă dădeam în vânt nici după lactate, însă le consideram a fi foarte nutritive și benefice (doar așa am fost învățați) și în consecință mâncam iaurturi destul de des. Majoritatea, însă, le cumpăram naturale și bio și le amestecam cu fructe proaspete. Ouăle le consumam în cantități industriale din plăcere, contrar recomandărilor. Bun, toate astea s-au schimbat. Am devenit vegetariană fără să îmi dau seama și fără să îmi propun acest lucru, refuzând pur și simplu să mai mănânc orice fel de carne și reducând considerabil produsele lactate, în timp ce toată lumea îmi spunea că sunt o ciudată în alegerea alimentelor. Găteam orice cărnuri pentru alții, (o fac și acum) dar eu nu gustam. Începea să îmi devină limpede transformarea și îngrijorată pentru starea sănătății mele, am hotărât să mă documentez. M-am documentat mult, am citit cărți, articole, am urmărit filmulețe pe acest subiect multe săptămâni la rând și uite-așa am devenit de ceva vreme vegană (în proporție de 90%, ceea ce înseamnă că mai ‘scap’, foarte-foarte rar, câte o lingură de parmezan peste mâncare, sau câte un ouț de prepeliță.. sunt o mare pofticioasă, dar atât). Contrar așteptărilor mele, acum mi-e pur și simplu greață să mai îngurgitez produse de proveniență animală și sunt absolut convinsă că, renunțând la ele, am luat o decizie nu bună, ci extraordinară. Corpul meu a reacționat toată viața instinctiv și corect dar alegerea finală am făcut-o cu creierul, fapt care m-a făcut să fiu mândră de mine. „Studiul China”, carte care ar trebui citită de orice om preocupat de soarta sa, m-a convins atât de puternic încât nu mai am nici măcar un semn de întrebare. Este un material atât de bine documentat și argumentat! Nu-ți lasă nicio îndoială.
Mai nou m-a luat febra RAW, adică a alimentației crude. Nu ‘ader’ la aceste noutăți din cauza modei sau de nevoie, mereu am avut o greutate constantă și o sănătate de invidiat; toate astea probabil au la bază tocmai alimentația inconștient selectată. Nu mă aștept ca datorită noii mele orientări culinare să arat la 50 de ani cum arat acum, însă în mod sigur îmi propun să mă simt la fel de bine și să optimizez calitățile pe care corpul meu deja le are. Pentru mine, a fi vegană este (pe lângă o sănătate proprie curată) o parte din contribuția mea umilă la sănătatea și frumusețea planetei noastre. Denotă respectul, admirația și dragostea infinite pe care le am față de toate animalele, indiferent că sunt tigri, găini, câini sau porci.
Nu a fost greu absolut deloc, hotarârea am luat-o într-o zi și în aceeași zi mi-am schimbat și alimentația. M-am amintit cum de mică ronțăiam cartofi cruzi, varză crudă, conopidă în loc de popcorn, morcovi, tone de roșii și castraveți, deci să mănânc acum la fel nu îmi pare a fi greu și nici ciudat. Nu am pretenția să ajung consumatoare 100% de alimente crude, dar voi încerca să mențin un procentaj minim de 75%.
Bucătăria crudă a fost o mare surpriză pentru mine, chiar nu știam că poate fi atât de diversificată și gustoasă. Bine, adevărul este că ai nevoie de niște papile gustative educate pentru a tolera această hrană. Majoritatea celor care fac pe guru în domeniu exagerează puțin în a prezenta aromele, nu există nicio îndoială că mâncarea gătită este mai gustoasă, dar la fel, nu există nicio îndoială că mâncarea crudă este mult mai delicioasă decât te aștepți să fie.
În prima săptămână am făcut un talmeș-balmeș și am înghițit kilograme întregi de curmale, migdale, banane, miere nuci și avocado, în speranța că-mi voi potoli ‘setea’ de dulce și pornirea de a devora un nou borcan de Nutella, o porție uriașă de paste sau o pâine întreagă cu unt și gem. Pentru că primele săptămâni cu acest regim înseamnă foame. Si pofte. Mi-a fost foame încontinuu, întruna și constant. Si am mâncat încontinuu, întruna și constant. Abia în ultimele zile organismul meu a început să se obișnuiască cu noii nutrienți și să recunoască starea de sațietate.
Nu e o minciună faptul că în acest tip de alimentație găsești substitut la orice. Laptele vegetal este deosebit de gustos si l-am preparat deja din migdale, nuci, susan sau cocos. Nivelul „brânză vegetală făcută în casă” încă nu l-am atins, dar urmează. Rezultate? Da, există și sunt imediate. Schimbarea în bine a alimentației se simte în primul rând, și apoi se și vede. Recomand oricui să facă același lucru, cu mențiunea că decizia trebuie să fie una conștientă și asumată. Nu e neapărat să schimbați drastic, trecerea poate fi parțială sau lentă dar sigură.
Nu știu, sincer, cum am să mă descurc cu dulciurile.. fără ele, mai exact. Asta este singura mea preocupare legată de acest subiect. Probabil vor face parte din acel 25%..
IMG_9788

Anunțuri