Într-un sat trăia o familie de oameni destul de păcătoși. Aceștia mințeau adesea, nu mergeau la biserică niciodată, înjurau și ocărau alți oameni. Ei aveau niște vecini foarte cuminți, care păreau că n-au greșit niciodată în viața lor. Erau politicoși cu toată lumea, zâmbeau tuturor, erau decenți și credincioși. După ani și ani, ambele familii au murit. Cei păcătoși au mers în Iad, bineînțeles. Mare le-a fost mirarea când acolo s-au întâlnit cu vecinii lor, pe care tot satul îi considera a fi cei mai drepți oameni. Păcătoșii au spus:
– Noi am păcătuit toată viața, era normal ca Dumnezeu să ne pedepsească și să ne trimită în Iad. Dar voi.. voi care ați fost exemplari și nu ați făcut ce am făcut noi, ce căutați aici? 
Ceilalți i-au privit rușinați, cu mâhnire, și au răspuns:
– Voi ați păcătuit, iar noi v-am judecat, v-am condamnat și v-am bârfit..

platon_intelepciune_4202

Anunțuri