tumblr_lxrc7kkCNo1qcwoauo1_500 De ce menționez „pentru mine” ? Deoarece am învățat că nu mă pot pronunța niciodată legat de alte persoane. Probabil una dintre cele mai mari și mai frecvente greșeli pe care le facem este aceea de a considera că știm ce gândește, ce vrea, cum va acționa sau ce îl face fericit pe altul.

Sunt perioade în viață când ne lovim de probleme. Ne lovim noi de ele sau se lovesc ele de noi, nu mai contează, ideea este că arătăm, ne simțim, ne comportăm și suntem, în concluzie, șifonați. Există perioade în viață când pierzi confruntări, lupte, lucruri sau persoane. Si nu le pierzi neapărat pentru că le-au câștigat alții mai buni sau pentru că nu le-ai meritat; le poți pierde pentru că nu ai fost pregătit de luptă, pentru că nu ai știut că există o luptă, pentru că nu știi cum să lupți împotriva celor care cândva ți-au fost apropiați, sau pentru că nu știi, efectiv, cum să lupți. Si nici nu vrei să înveți. De multe ori, lupta în sine te rănește mult mai mult decât pierderea ei și ajunge să te învenineze în asemenea măsură încât nu mai ești capabil să te bucuri atunci când o câștigi. Poți pierde și din neatenție. De foarte multe ori pierzi lucruri pentru că așa trebuie, pentru că numai așa înveți să le prețuiești sau pentru că nu ai nevoie, efectiv, de ele. Pierzi lucruri pe care poate nu ți le-ai dorit din suflet, ci din vanitate, și poți recunoaște situațiile astea atunci când nu suferi neapărat după acel lucru ci suferi din cauza că l-ai pierdut. Fiecare lucru pierdut are o poveste și o învățătură, așa cum are și fiecare lucru găsit.
Am avut multe lucruri în viața mea și am pierdut tot atâtea. De multe ori am luptat pentru ele și tot de atâtea ori lupta, așa cum scriam mai sus, m-a înveninat, m-a acrit, indiferent dacă am câștigat-o sau nu. De absolut fiecare dată mi-am dat seama că m-am consumat inutil deoarece lucrurile care trebuie să se întâmple, se întâmplă independent și indiferent de voința și strofocările tale. Uneori chiar nu ai decât două opțiuni: aceea de a accepta cu seninătate și aceea de a te împotrivi, fără rost. În plus, subconștientul tău știe mai bine ca tine care îți sunt adevăratele tale valori și din când în când te va pune în situații aparent ciudate și dureroase dar este ceva normal, se întâmplă oricui. Freud spunea că orice greșeală pe care o faci poate evidenția lucrurile pe care ți le dorești cu adevărat. Au fost zile în viața mea în care stăteam și îmi plângeam sufletul afară din mine, înconjurată de o mulțime de lucruri frumoase, și zile în care eram extrem de fericită doar cu o bucată de cer deasupra mea, cu niște fire de iarbă sub tălpi și cu persoana potrivită alături. Acelea au fost zilele în care am înțeles ce înseamnă fericirea pentru mine și în ce constă ea. Prețul simplității este, într-adevăr, extrem de scump și dacă ai noroc, vine o zi în care poți alege să îl plătești. Este prețul tuturor lucrurilor care crezi că-ți aduc fericirea, în ‘detrimentul’ emoțiilor care chiar ți-o aduc. Este renunțarea la nenumărate priviri admiratoare și pofticioase în favoarea unei simple îmbrățișări; este decizia de a nu sta într-un grup și a bârfi, ci a prefera să citești singur o carte sau a vedea un film în doi; alegerea de a nu fi prezent la cea mai mondenă piscină din oraș ci de a te relaxa departe de civilizație, într-o pădure răcoroasă.. Fără îndoială, lucrurile simple înseamnă renunțare; renunțare la toate lucrurile complicate. Abia după renunțare poți culege roadele și poți învăța să-ți personalizezi simplitatea. Pentru mine fericirea nu se definește ca a fi plăcere, extaz sau euforie. Nu se leagă de lucruri pe care le-am avut, le am sau le-aș putea avea. Fericirea nu este putere financiară, putere de convingere sau influență. În percepția mea fericirea este alcătuită din senzații, înseamnă liniște, armonie, pace. Împlinire. Echilibru. Si acestea îmi sunt aduse de o melodie care îmi face inima să danseze, de o carte care îmi pune imaginația la lucru, de un câmp plin de flori care îmi luminează fața, de o aromă care îmi trezește simțurile, de un mesaj care mă înfioară, de un „te iubesc” care îmi dă sens, de o hârtie goală pe care pot așterne cuvinte și, cel mai important, de o conștiință împăcată. Dar, când găsești simplitatea, îți dai seama că darurile cele mai prețioase sunt cele care vorbesc despre oamenii pe care îi iubeşti.. Fericirea e atunci când mă strânge puternic în brațe, fericirea e atunci când dansăm pe melodia noastră preferată, e atunci când râdem ca doi tâmpiți la o glumă cât se poate de neamuzantă, e atunci când ne trezim unul în brațele celuilalt, când stăm o zi întreagă în casă (doar noi doi), când ne chinuie talentul și cântăm împreună o melodie care ne binedispune, când bem o sticlă de vin și mergem de mână pe șapte cărări către casă, râzând cu lacrimi, fericirea e atunci când spun o mare prostie și se prăpădește de râs, e atunci când îmi zice că vrea să avem doi copii iar eu mă gândesc că ar merge și trei, fericirea e atunci când amândoi suntem teribil de geloși pentru un biet LIKE primit pe Facebook, când vreau să-l impresionez cu ceea ce gătesc dar nu-mi iese nici măcar o amărâtă de clătită, fericirea e atunci când mă topesc de cald și îmi aduce o înghețată, e atunci când mergem la pescuit și nu prindem nimic toată ziua.. Pentru că, orice ar spune oricine, adevărata fericire constă în lucruri simple.

Anunțuri