Nu cred că există dimineți mai plăcute decât diminețile de Vară. Sunt.. altfel. Sunt mai plăcute chiar și decât mult mai arătoasele dimineți de Primăvară sau mult mai parfumatele dimineți de Toamnă. Nu iubesc nicio bucată a zilei mai mult decât iubesc dimineața, cu lumina ei efectiv strălucitoare și umbrele insinuante, cu trezitul meu leneș, fără grabă, cu aroma dragă de cafea bună, cu părul răvășit și cu ochii mei înjumătățiți ca volum, de chinezoaică, cu puzderia de floricele drăgălașe pe câmp, cu picăturile de rouă în care poți citi atâtea și atâtea povești. Sunt dimineți luminoase, care inundă aproape brutal întunericul nopții ce tocmai s-a terminat, sunt dimineți limpezi care nu permit demonilor din coșmaruri să zăbovească prea mult în mintea ta, sunt dimineți călduțe care te îmbie să-ți bei cafeaua în grădină și să mergi cu tălpile goale până acolo, dimineți proaspete în care ai șansa să respiri un aer pe care nu-l mai regăsești pe parcursul zilei.. dimineți în care parcă și oamenii așteaptă mai veseli autobusul, dimineți care prevăd zile productive pentru vânzătorii de înghețată și pentru deținătorii terase și piscine. Prețuiesc diminețile, în special pe cele de vară, și nu o dată am așezat câte una la loc de cinste în albumul meu cu amintiri neprețuite.

Imagine

Anunțuri