Cei care îmi vizitează mai des blogul își vor da seama că ceea ce urmează să citească acum este un articol similar celui de la sfârșitul anului trecut. De ce nu am scris unul în totalitate nou..? Deoarece nu a fost nevoie.

1. Am aflat din nou că, cu cât trec anii, cu atât înțeleg tot mai puține lucruri. Specific „din nou” deoarece asta am aflat și anul trecut. De această dată diferența o face faptul că, cu cât înțeleg tot mai puține lucruri, cu atât mai tare mi se liniștește sufletul. Paradoxal, cred că am înțeles cel mai important lucru, acesta fiind tocmai faptul că nu este nevoie să înțeleg tot. Poate chiar nu este nevoie să înțeleg nimic, dar probabil la această concluzie voi ajunge doar dupa 2013.

2. Deși uneori credeam că mi-ar plăcea să dau timpul înapoi, pentru a face alte alegeri.. am înțeles că este vital să o accept pe eu cea de ieri, fără de care nu aș fi eu cea de astăzi. Poate aș fi fost mai bună, mai frumoasă, mai fericită.. poate mult mai rea, cu multe coșuri, cu silicoane în buze.. dar nu aș fi fost cea de astăzi. Toate se întâmplă cu un motiv! E singura parte din teoria „destin divin” în care cred. Din fericire, sunt mulțumită de mine. Mult mai mulțumită decât eram în articolul de anul trecut. 2012 a fost un an cu trei decizii majore, drastice, (pe care mi le-am asumat în totalitate) de care sunt mândră și care m-au făcut până și pe mine să mă minunez de cât curaj dau dovadă câteodată. Prima decizie a fost divorțul, a doua a fost una foarte personală, iar a treia a fost cea de a renunța la mult-iubita-mea-cafenea, pe care am vândut-o acum câteva zile. De ce? Deoarece începeam să simt că mă plafonez și mi-am dorit să încep ceva nou (atunci iau decizii majore), să mă rup total de viața mea din ultimii cinci-șase ani și să îmi pun din nou mintea și creativitatea la bătaie, pentru rezultate din ce în ce mai satisfăcătoare, atât din punct de vedere financiar cât și spiritual. Rezultate pe care sunt mai mult decât sigură că le voi avea.

3. Nu am reușit nici în 2012 să înțeleg de ce atunci când cineva îți spune că lumea este rea, nu se autoinclude niciodată în acea lume. Sunt sigură că nu voi înțelege nici în 2013. Nici in 2014. Niciodată, cel mai probabil. Culmea, nici măcar nu mă mai interesează. Am înțeles, în schimb, că unii oameni sunt adânc băgați în ceață, și cei mai mulți dintre ei nu au nicio intenție să iasă.

4. Mi-am sudat relațiile de prietenie și sunt foarte mândra posesoare a unor prieteni absolut minunați, care îmi demonstrează zi de zi că nu m-am înșelat atunci când i-am ales. Unii sunt noi, alții sunt cei vechi, cu unii vorbesc zilnic, cu alții mai rar, dar toți sunt minunați, cu o valoare umană deosebită.. le mulțumesc din inimă și îi iubesc sincer. Mă țin de multă vreme departe de persoanele cu energii negative, iar rezultatul se vede și se simte.

5. Per total, ca să definesc anul care tocmai s-a încheiat, am să folosesc trei cuvinte: frumos, interesant și revelator. Am avut o primăvară veselă, tonică, o vară fierbinte și plină de dragoste, o toamnă moale, încărcată cu frumusețe și o jumătate de iarnă doldora de prietenie. A fost un pod, anul care a încheiat un ciclu de șapte ani din viața mea și care mi-a deschis un alt drum. Nou în întregime, pe care abia aștept să pășesc, cu picioarele goale și cu euforia care îl cuprinde pe un copil atunci când vede pentru prima dată că ninge.

6. Afirm din nou că majoritatea nu se bucură de trecerea anilor, în general. Pe oameni îi sperie bătrânețea, maturizarea, schimbarea prefixelor. Inutil să vă spun că nu are sens, că viața este cel mai natural lucru și că tinerețea nu înseamnă frumusețe ci frumusețea înseamnă tinerețe.. copilăria nu înseamnă bucurie, ci bucuria înseamnă copilărie. Viața nu înseamnă timp, ci timpul înseamnă viață. Pe mine această succesiune mă fascinează, abia aștept să descopăr ce urmează în viața mea, ce sunt capabilă să creez în continuare.. Ca să reiau o idee mai veche, cineva mi-a spus cândva că ceea ce admiră cel mai mult la mine este capacitatea de a-mi crea propria lume. Atunci am înțeles multe lucruri. Calea sigură către fericire este fuziunea interiorului cu exteriorul, ceea ce presupune crearea mediului exterior necesar interiorului tău. Nicidecum să accepți lumea așa cum este, ci să încerci constant să o schimbi, să o faci mai bună (măcar în jurul tău) pentru a te simți ca un pește în apă, nu ca unul în acid. Să te eliberezi de răutate, invidie, pizmă, frustrare, nefericire indusă.. Este foarte greu, e adevărat.. dar se poate. Mi-am conturat o lume a mea, e minunat acolo și îmi doresc să vină ziua în care să pot trăi constant în ea, nu doar câteva ore pe zi.
Am mai descoperit că viața este aidoma unui an, în anotimpuri: primăvară, vară, toamnă, iarnă, și iar de la capăt. Si tocmai asta îi conferă atâta frumusețe și magie.
Acestea fiind spuse, revin la ce am scris acum un an: daca tot vă ingrozește atât de tare trecerea anilor, de ce în 31 decembrie nu ținem zi de doliu? Ar trebui să ne strângem și să bocim împreună deoarece, la urma urmei, mai moare un an..

La mulți ani buni, că dacă-s numai mulți, e cam degeaba. Să aveți parte de tot ce vă doriți, dar să nu uitați să vă gândiți, totuși, (bine!) la ceea ce vă doriți, că poate primiți. Si din câte am văzut, unii se pierd în fața propriilor dorințe împlinite. 😉

P.S. Am avut parte de cel mai frumos Revelion din ultimii (mulți) ani!
2013-will-be-awesome_large

Anunțuri