Va scriu azi despre niste ‘fenomene’ care ma enerveaza foarte tare. Agramatii si agramatele. Si nu oricare, ci aceia si acelea care se cred inteligenti si flutura in vazul lumii teancuri de diplome, obtinute oricum, numai pe baza potentei lor intelectuale, nu. Incep sa nu mai suport acest lucru, aveti cuvantul meu. Eu nu am colectii de diplome si nici nu am de gand sa incep de-acum, dar nici nu-i mai suport pe cei care le au, si le au degeaba.
Ce se intampla, oameni buni? Inainte de orice specializare, atata timp cat ai trecut printr-o scoala, nu poti iesi ‘victorios’ de acolo daca nu ai invatat sa scrii si sa vorbesti PERFECT primul (si singurul) lucru pe care il inveti timp de zeci de ani: LIMBA ROMANA. Domnilor profesori, cum puteti promova studentii la filologie si jurnalism, atata timp cat apare una ca mine, fara specializari in aceste domenii, si ii ia la 11 metri? Pai nu e rusinos? Cum e posibil ca unii sa fim mai buni autodidacti? Cum e posibil sa cunosc mai multa istorie, desi nu am studiat-o ‘oficial’, decat unul care e licentiat in acest domeniu? Intreb si eu, ca altceva nu pot face..
CUM e posibil ca forme eronate sa patrunda pana si in Dex, carte care ar trebui sa fie sfanta pentru limba noastra?
Cum sa ii invete pe altii, daca ei fac greseli elementare? Cum sa se schimbe societatea asta, cand orice idioata care isi trece pe FB „psiholog”, nu face diferenta intre ce a studiat ea si ce studiaza filosofia, sau e „expert in comunicare”, dar are greseli teribile in exprimare, si scrie „am fost la ziua sorei mele”?
Recunosc, devin rautacioasa cand intalnesc, personal sau virtual, astfel de persoane. Ador sa le pun in incurcatura, sa le fac sa isi dea singure cu stangu’n dreptu’, si sa ranjesc satisfacuta cand nu sunt in stare sa imi raspunda la doua intrebari din trei, sau mai bine, cand nici nu reusesc sa inteleaga ce le-am intrebat. Problema e ca, dupa ce imi trece placerea asta sadica, ma apuca tristetea. Una cumplita. E trist sa traiesti intr-o societate in care aproape nimeni nu are ceea ce merita, ci ceea ce poate lua. E trist sa intri in anumite institutii si sa vezi ca angajatii de acolo nu au habar de munca pe care trebuie sa o faca, dar sunt plini de figuri si aere de superioritate (ha ha, Mugur Isarescu a declarat acum cateva zile: „Nu stiu cati angajati dintr-o sucursala stiu sa citeasca un bilant bancar. Multi candidati au adus atatea titluri, diplome si recomandari incat s-ar fi putut umple un vagon. Dar niciunul dintre ei nu a putut fi admis pentru ca era o socanta diferenta intre ce scria in hartii si pregatirea lor.”)
……………
E dureros sa citesti articole scrise de jurnalisti agramati, sau sa te uiti in cataloage in care diriginta a scris „ocupatia mamei: caznica„.
Sa afli ca vecina ta, care a terminat medicina cu 10 pe linie, nu are loc de munca, iar colega ei, care nu s-a ridicat nici macar la nota 7, are propriul cabinet medical, prin intermediul caruia (banuiesc), mai mult imbolnaveste decat vindeca; si e frustrant ca o cunostinta care tocmai a intrat in barou, sa iti scrie pe Yahoo Messenger: „nu stiu ce prosti am facut pe fb , ca m-i sau micsorat toata pagina(literele) si nu stiu cum sa fac sa le maresc ma ajutzi ??” E infricosator sa te lasi pe mana unor astfel de specialisti de balta, daca vreodata va fi cazul sa apelezi la ei.
E cumplit, trist, dureros, frustrant, infricosator. Si rusinos.
Cum sa ai incredere ca cineva si-a invatat meseria in trei ani de facultate, daca in 15-20 de ani de scoala nu a fost in stare sa invete sa scrie si sa vorbeasca corect?
Nu cred ca exista o limba mai asuprita decat limba romana. Nu cred ca exista popor mai agramat si mai analfabet. Si mi-e ciuda, deoarece cred ca avem potential. Dar acest lucru va iesi la iveala numai in momentul in care, exact ca si in societatile mai dezvoltate, criteriile obtinerii unui loc de munca vor fi: experienta, experienta, experienta. Talentul, priceperea si creativitatea. Nu le pasa de diplomele tale, nici macar nu vor sa le vada atata timp cat nu ai un CV plin cu EXPERIENTA, si atata timp cat nu treci testele lor practice.
Nu pretind ca orice cetatean sa scrie (sau sa vorbeasca) absolut perfect, desi asa ar fi frumos. Dar nu. Am, insa, astfel de pretentii, macar de la cei care lucreaza in presa, de la politicieni, de la intelectuali, purtatori de cuvant, formatori de opinie si de la cei care sar sa critice, asa, de amorul artei.

Azi am citit intr-un ziar ca “tenismenele au sarbatorit victoria”. Tocmai aceasta fraza m-a determinat sa scriu acest articol. Ce sunt alea, tenismene? Zau daca am inteles vreodata acest cuvant. Mi-am dat seama ca e un derivat al cuvintelor englezesti “tennis” si “man”, dar nu stiam ca “mana” inseamna femeie, sau.. barbata (??). Nici macar englezii nu folosesc “tenisman”, ci “tennis player”. Bineinteles ca noi suntem mai ‘originali’, nu se putea altfel.
Mai departe, din cele de zi cu zi:
– La rotile masinilor avem jante. Nu geante sau jenti.
– Se scrie nicio si niciun legat, aproape intotdeauna (nu am citit nicio pagina; nu am gasit niciun scaun) mai putin atunci cand avem de-a face cu un numeral sau cu o negatie repetata: nu iti dau nici o boaba, nici doua; nu a trecut nici o vaca si nici un cal. Identic se foloseste si “odata” sau “o data”.
– Forma corecta este deliNcvent, nu delicvent. De retinut.
– Nu se numesc produse lactate laptele, iaurtul sau branza. Lactat inseamna pe baza de lapte, care are in componenta si lapte, nu doar lapte. Corect ar fi produse din lapte.
Refuza sa accepte. A refuza inseamna a nu accepta.. deci.. Pleonasm.
– Nu se foloseste 2 decat atunci cand se reproduce intocmai, la masculin; preferabil nici atunci, deoarece e un numar, insa treaca-mearga: doi. Daca tot o faceti, sa fie 2 cai, 2 pereti. Nu ora 2, nu 2 pahare. Este ora doua, si avem doua pahare.
– Chiar daca vi se pare greu de crezut si de folosit, calamar este de fapt “calmar”.
Care vs pe care. Relatia dintre „pe” si „care” pare a fi un mister mai adanc decat cel al Triunghiului Bermudelor. Ma deranjeaza foarte mult, cu atat mai mult cu cat folosirea lor in mod eronat arata foarte clar “care” citeste si “pe care” nu-l intereseaza. Nu am reusit sa adaptez explicatia pe intelesul tuturor, e prea ‘gramaticala’, de aceea va dau doar doua exemple de cum, utilizarea gresita, poate schimba total sensul unei fraze.
“Cainele care vine e al meu.
Cainele pe care vine e al meu.
Azi, sora mea a iesit la masa cu colega care nu o suporta.
Azi, sora mea a iesit la masa cu colega pe care nu o suporta.
Sper ca ati inteles cum sta treaba.
Cartea care am citit-o e incorect. Drumul care l-am facut, la fel de incorect.

A decedat din viata.. Hai mai, serios? Chiar din viata a decedat? Daca ar fi decedat din nuc, ar fi fost altfel..

Decat, numai, doar. Un alt exemplu foarte deranjant.
Regula, aici, e extrem de simpla: decat se foloseste numai si doar atunci cand avem o constructie negativa. NU am decat doi lei, NU ai decat doua genti. AM numai doi lei, AM doar doua genti.
Banc pe subiect:
– As vrea sa cumpar piersici.
– De cat?
– Decat piersici.
(Dedicatie pentru ‘desteapta’ care are decat frustrari in cap si care nu mai poate de grija mea. Ah, si care se doreste a fi ceva pui de jurnalist.)

– Se spune/scrie doamna presedintA, doamna directoARE, doamna primarITA. Stiu ca sute de ani s-a trait in societati in care astfel de functii apartineau exclusiv barbatilor, si din acest motiv forma lor feminina a fost ignorata, dar acest lucru nu are nimic de-a face cu ortografia, gramatica si morfologia limbii. Functiile nu au genul masculin, prin excelenta. Cu exceptia unora dintre ele (secretar de stat) toate au si forma feminina.

Muschi file este tot un pleonasm, deoarece “file” este imprumutat din limba franceza, si inseamna.. muschi.
– Se scrie machiior, nu machior. Creeaza, nu creaza.. Repercusiune, nu repercursiune. Virulent inseamna otravitor, nu puternic. A comenta inseamna „a face observatii legate de subiect”, nu a bombani.
Protagonist poate fi doar unul. Nu doi sau mai multi.
Verbal nu este opusul lui scris, dimpotriva. Opusul lui scris este oral. Verbal se aplica si in scris, si in oral.
– Una e sa cunosti, alta e sa stii.

La fel de tare ma enerveaza si englezismele de zi cu zi. Ce aveti, mai, cu atata cool, job, work, shopping, trendy, deal, what the fuck?!, fuck off ? Mai.. pe mine ma ‘dor’ chestiile astea. Ati uitat de frumos, serviciu, munca, ce dracu’?! si mars de-aici? Sau va credeti mai interesanti daca vorbiti asa? Culmea e ca majoritatea celor care folosesc aceste englezisme, nu sunt in stare sa-si faca temele la limba engleza, singuri. Inainte sa te apuci sa inveti o limba straina, nu mai bine aprofundezi limba materna, ca sa scrii corect?

Imi amintesc cand, in campania electorala (locala) din aprilie/mai, un domn care credea ca este cel mai intelectual muritor maramuresean, printre multe alte aberatii, ne spunea ca a votat “cu gandul ca Baia Mare sa devina un oras normal si European”. Nu se poate vota cu gandul, stimate domn. Pe langa asta, ma scuzati, dar Baia Mare este un oras cat se poate de european, si unul cat se poate de normal. Cu sau fara bunele dumneavoastra intentii.
Alt candidat, la fel de incantat de el insusi, declara: “Vreau ca cetatenii sa isi intareasca certitudinile”. Certitudinea nu se poate intari, dragul meu. Ea exista, sau nu. Se poate, in cel mai bun caz, pastra.
Oamenii astia construiesc, in general, niste fraze pe care le intelegi doar cu dictionarul langa tine. Sunt cei care simt nevoia sa caute expresii bombastice, de foarte multe ori gresite, doar ca sa sperie si sa impresioneze lumea cu stiinta lor. Dati-mi voie sa va spun ca oamenii cu adevarat culti se exprima nepretentios si pe intelesul tuturor. Bineinteles ca frazele redate de mine sunt dintre cele mai nevinovate, insa au fost singurele pe care mi le-am amintit acum, in cateva minute.

Ce sa mai zic despre o sa ploaie, ma duc sa tau paine, abea astept, sa scri vrei sa sti, ve-ti, frumoas-o, nostrii/vostrii/tigrii/negrii etc etc. Nu mai zic nimic. Ar fi prea multe. Urc pana sus sa intreb daca se merita sa mai merg la servici, de unde iau salar mic, pentru ca mi-ar place sa vorbesc decat despre concedii in care sa beau bere dupe masa, daca nu cumva are un pret prea scump, fara lucruri care trebuiesc facute pe de gratis in toata ziua.

Nu sustin ca as fi vreo remarcabila eminenta ‘luminata la minte’. Nu sustin ca stiu mai mult/multe decat stiu. Am, insa, o demnitate suficient de bine dezvoltata incat sa vorbesc, si sa discut, numai despre lucrurile pe care le cunosc si le-am invatat. Bine de tot. Nu spun ca o gramatica si ortografie perfecte sunt usa catre ‘succesuri’. Nicidecum. Insa afirm cu tarie ca te fac sa intri mult mai elegant pe acea usa. Sa stii sa scrii si sa vorbesti corect, tine, in primul si primul rand, de bunul simt. Abia apoi de educatie. In mod special atunci cand esti o persoana (oarecum) publica. Nu e necesar sa fii licentiat in nu-stiu-ce sau specialist in lucruri bizare; poti sa fii un cetatean simplu si modest, poti activa in orice domeniu, poti locui la tara sau la marginea padurii; este necesar, insa, ca ceea ce spui sa fie coerent si corect exprimat.
Daca nu esti in stare sa inveti intr-o scoala, lasa-te de ea. Si invata dupa. Ne apropiem si noi (din fericire!) de vremurile in care diploma ta nu va valora nimic fara tine. Tu, fara diploma, totul.

In final, il citez pe fostul presedinte al Academiei Romane, Eugen Simion:
„Gramatica sigur ca nu invata omul care vorbeste urat cum sa vorbeasca frumos, dar ii invata pe cei care trebuie sa invete omul de pe strada.”

Anunțuri