Am fost invatati ca ne-am nascut ca sa traim doar pentru cateva clipe, sa imbatranim, iar apoi sa murim.
Am fost invatati ca Dumnezeu este o entitate singulara, care a facut cu mainile sale Cerul si Pamantul, iar apoi a creat fiinta numita om.
Am trait mii de vieti, am venit si am plecat ca o adiere de vant. Am avut toate fizionomiile, toate culorile, toate crezurile si religiile.
Am dus razboaie, aparandu-ne si atacand.
Am fost regi si servitori. Marinari si capitani. Am fost cotropitori si cotropiti. Am fost tot ce exista in cunoasterea noastra.
De ce..?
Cine suntem noi? De ce ne aflam aici? Care este scopul si destinul nostru?

Suntem simple fiinte create accidental, facute sa traiasca pentru cateva clipe, iar apoi sa dispara pentru totdeauna? Nu am mai trait niciodata? Suntem o gramada de masa celulara care a evoluat dintr-o singura celula?
Atunci.. cine este cel care priveste cu atata intensitate din spatele ochilor nostri?
De unde am adunat toata inteligenta, toata cunoasterea si intelepciunea, pe care le aratam de mici copii?
Care este esenta ce ne ofera unicitatea si personalitatea, comportamentul si caracterul, capacitatea de a iubi, de a imbratisa, de a spera, de a visa si a crea?
De ce acum? Si de ce noi..? Cine suntem noi?

Candva, ati putut crea o floare. Ce creati acum pentru voi? Cele mai mari creatii ale noastre sunt nefericirea, ingrijorarea, suferinta, ura, neintelegerea, autocompatimirea, negarea, imbatranirea si moartea. Creati o viata limitata prin faptul ca acceptati credinte limitate, care apoi devin adevaruri neclintite in fata voastra.
Va separati de viata prin faptul ca judecati toate lucrurile, pe toti oamenii si chiar pe voi insiva. Va separati prin granite, crez, sex si rasa. Va inrobiti prin propriile creatii, precum dogmele religioase, legile si moda.
Noi, marii creatori care am fost candva vantul libertatii, am devenit entitati conduse de o constiinta de turma, inghesuidu-ne in orase mari si traind cu frica in spatele usilor inchise. Am creat o societate care stabileste cum ar trebui sa gandim, ce ar trebui sa credem, cum ar trebui sa ne comportam si cum ar trebui sa aratam.

Nu aveti incredere. Si propria lipsa de incredere nu v-a permis sa traiti. Nu aveti incredere in niciun lucru pe care nu-l puteti percepe prin simturile voastre fizice.. In niciun lucru care nu poate fi auzit, vazut, pipait, gustat sau mirosit.
Dar.. aratati-mi o credinta; puneti-mi-o in palma.
Aratati-mi o emotie; vreau sa o ating.
Aratati-mi un gand; unde este?
Aratati-mi atitudinea pe care o aveti; cum arata?
Aratati-mi dragostea; vreau sa stiu ce gust are.
Aratati-mi infatisarea vantului.
Si aratati-mi timpul- cel care va rapeste clipele pretioase din viata.

Aratati-mi-l pe Dumnezeu. Stiti cum arata? Va spun eu..?
Mergeti si uitati-va in oglinda. Il veti privi direct in fata.
Retineti asta, caci voi sunteti.

Atunci, de ce v-ati facut griji?
De ce v-ati luptat?
De ce v-ati imbolnavit?
De ce v-ati inecat in tristete..?
De ce v-ati auto-limitat?
De ce nu v-ati bucurat de splendoarea rasaritului de soare, de libertatea vantului si de joaca animalelor?
De ce nu traiti si preferati sa va zbuciumati?

Anunțuri