„Lumea politicii este la nivel instinctiv…”

Am citit de mai multe ori această idee și mi-a plăcut mult. Unul dintre oamenii mei preferați a spus acest lucru. Mă rog, nu ideea în sine îmi place, deoarece acest lucru nu cred că poate placea cuiva, cel puțin nu unui om cât de cât conștient; ci modul în care a fost prezentată. Această afirmație, însă, ar trebui să ridice un imens semn de întrebare.

Politica este unul dintre foarte puținele lucruri care nu evoluează. În general. Cred că oamenii care au practicat și practică politica au fost și sunt, tot în general, oameni mediocri. Mă refer la marea majoritate. Minoritatea nu se încadreazaă în această caracterizare, de unde și excepțiile care confirmă regula de bază. In același timp, cred că majoritatea oamenilor interesați de politică au fost, și sunt, oameni cu o inteligență peste medie. Interesant, așa-i?

Politica în mâna oamenilor mediocri înseamna voința de a stăpâni, iar acest sentiment le este caracteristic celor care se simt slabi, din diferite puncte de vedere. Nietzsche chiar a scris o carte despre asta: „Voința de a stăpâni„. O carte foarte importanta aș spune eu, pentru că voința de a stăpâni se exprimă în multe și diferite feluri.
Cred multe lucruri și simt în diferite feluri despre politicieni. Până acum ceva vreme observam din exterior; la un moment dat am decis să o fac din interior. Cred că cei mai mulți dintre ei sunt pioni mutați pe tabla de manipulare și de evenimente pâna când nu-și mai deosebesc genunchiul de coate. Devin atât de prinși de visele de putere încât nu mai au nicio idee legat de ceea ce gândesc sau pentru ce militează – dacă a fost vreodată ceva. Urmărirea puterii devine unicul decident al politicii și ‘opiniei’. Și îmi pare extrem de rău să afirm asta despre mulți dintre așa-zișii colegi ai mei.
Fie că e vorba de politica de ieri sau de cea mai recentă, ambele manipulează opinia cetățenilor, opinia publică- exact acel lucru pe care politicienii caută să-l acapareze la alegeri. Asta înseamna că toate politicile si atitudinile lor sunt de fapt aceleași, iar acest lucru a transformat politica într-o farsă grețoasă în care insultele primează în fața gândirii, iar discordia în fața dezbaterii. Doi oameni schimbă insulte legate de viața personală sau afacerile fiecăruia (nu legate de politică, evident) și acest lucru e văzut ca un concurs de bărbăție pentru a stabili care dintre cei doi e mai în măsură să conducă țara. Adesea, aceste insulte reciproce constituie cap de listă în știrile televizate din acea seară. (Zgomot în creștere, muzică antrenantă și o mină dură a prezentatorului, însoțite de un aer preocupat și o voce îngrijorată):
„Primul Ministru și liderul Opoziției s-au încleștat astăzi în Camera Deputaților, dezbătând care dintre cei doi e mai idiot. În grupajul următor”.
Sforrrr… sforrrrrr!

Nu! Treziți-vă!!!

Ar trebui să luam asta în serios. Se așteaptă de la noi să dezbatem îndelung și dur pe care dintre cei doi îl vom vota pe post de următoare marionetă.
Haideți, ce naiba, e ceva serios..
Nu putem ignora alegerile doar pentru că știm că oricine candidează la președinție, din ambele tabere, va face același lucru, adică nimic.
Sistemul partidelor politice, la fel ca și cel financiar, se va prăbuși până la urmă, pentru că structura sa este o expresie fizică a vechiului câmp energetic global, vechea imagine pe care omenirea o va avea despre ea însăși, ca amintire. Pe măsură ce transformarea spirituală capătă ritm iar percepția realității umane se schimbă (și da, se schimbă), vechile structuri ale politicii de partid vor începe să fie împinse în afara existenței. Acest lucru se va manifesta în plan psihic prin faptul că oamenii vor începe să-și piardă încrederea în sistem (cei care, bineînțeles, nu au făcut-o deja) refuzând să mai joace după regulile acestuia, iar edificiul controlului va avea accesul blocat către puterea (puterea noastră) de care are nevoie pentru a supraviețui.
Deja e în curs de oprire sau, mai degrabă, de alergare în jurul cozii.
Cât de repede se va întâmpla acest lucru depinde de cât de repede ne retragem energia din el, și de cât de repede vom înceta să mai luăm în serios imaginea baieților și fetelor ‘de bani gata’ care se joacă prostește și lipsiți de compasiune, în timp ce încearcă să pară importanți.
La ora actuală, cei care ajung în vârf în politică sunt persoanele cel mai puțin ‘calificate’ pentru această sarcina, din cauza a ceea ce trebuie să facă, și a atitudinilor pe care trebuie să le aibă. Deși va suna dur (și poate aberant, pentru unii) ce voi scrie în continuare, cred că marii politicieni actuali ar trebui să fie scoși din politică. Sau definiția lor trebuie refăcută. Avem nevoie de oameni cărora le pasă de oameni, pentru că a fi politician înseamna a face ‘afaceri’ cu sufletele, cu mintea, cu fizicul și cu psihicul celorlalți, iar cetățenii trebuie să fie siguri că afacerea va fi încheiată în avantajul lor. În vârf nu avem nevoie de oameni cu studii nu-știu-cât-de-superioare și un vraf inutil de diplome de specializare. În primul și primul rând, în vârful politicii avem nevoie de OAMENI. Suntem în stare să-i deosebim de restul, sau nu? Suntem în stare să înțelegem despre ce vorbim și să ne dăm seama de ce avem nevoie? Având în vedere actualitatea, întrebarea este retorică.
Politica, de mâna cu religia, sunt singurele lucruri la care suntem repetenți de mii de ani. În esență, nu trebuie să se bazeze pe nimic altceva decât pe bun simț. Iar lucrul grav e că nici măcar nu vă trece prin gând că doar așa trebuie să fie.

Anunțuri