Lumea se va sfarsi, curand. Toti stiu acest lucru.
Cu un an inaintea sfarsitului, scolile isi vor inchide portile. De ce sa se mai invete pentru viitor, daca viitorul e atat de scurt? Bucurosi ca lectiile s-au terminat pentru totdeauna, copiii se joaca pe strazile din cartiere, o iau la fuga prin parcuri, arunca pietre in rauri si risipesc banii pe bomboane si napolitane. Parintii ii lasa sa faca ce vor..
Cu o luna inaintea sfarsitului, afacerile se termina. Parlamentul isi incheie dezbaterile. Fabrica de ceasuri isi incheie si ea activitatea. Ce nevoie mai e de comert si industrie, daca a mai ramas atat de putin timp? Gradinile Zoo isi elibereaza animalele, merita si ele sa cunoasca viata, macar pentru cateva luni.
Pe terasele cafenelelor, oamenii stau, beau cafea si discuta alene despre viata lor. Senzatia de libertate umple aerul. O femeie cu ochi caprui ii spune mamei sale cat de putin timp au petrecut impreuna, inca din copilaria ei, cand mama era croitoreasa. Acum, mama si fiica au de gand sa mearga la Paris si Venetia. Isi vor corela vietile in putinul timp ramas.
Un sot ii cere iertare sotiei si ii promite ca nu o va mai lasa singura. Dimpotriva, va sta cu ea zi si noapte. Nu au copii, dar isi plimba cei doi catei impreuna si ii lasa sa alerge prin parc doua ore, in timp ce ei beau cate o cafea. Nu se mai grabesc, nu mai au de ce sa o faca.
In brutaria de la coltul bulevardului, brutarul cu degete butucanoase pune aluatul in cuptor, cantand. In aceste zile, oamenii sunt politicosi cand cer paine. Zambesc si platesc imediat, caci banii isi pierd valoarea. Isi inveselesc timpul ascultand povestile copiilor, in timp ce se plimba la amiaza. Nu pare sa le pese ca lumea se va sfarsi curand, toti impartasesc aceeasi soarta. O lume careia i se mai acorda o luna, este o lume a egalitatii.
Cu o zi inaintea sfarsitului, strazile zumzaie de rasete. Vecini care nu si-au vorbit niciodata se saluta prieteneste.. isi arunca hainele, scaldandu-se in fantani arteziene colorate. Altii plonjeaza in rauri. Altii in mari. Dupa ce inoata pana la epuizare, se intind pe iarba inalta si citesc poezii, sau se ingropa in nisip si rad zgomotos.
Un avocat si un postas, care nu s-au mai intalnit niciodata inainte, merg brat la brat pe faleza insorita, zambesc pescarusilor si norilor pufosi, discuta despre arta si despre culori. Ce mai conteaza pozitia lor in societate..? Intr-o lume careia i se mai acorda o singura zi, toti sunt egali.
In umbra unei stradute laterale, o femeie si un barbat mananca inghetata. Ea este maritata cu altcineva, dar de ani de zile l-a placut pe acest barbat. Acum, in ultima zi a lumii, isi va satisface dorintele.
Cateva suflete galopeaza pe strazi facand fapte bune, incercand sa isi indrepte faradelegile din trecut. Singurele zambete nefiresti sunt ale lor.
Cu un minut inaintea sfarsitului lumii, barbati, femei si copii formeaza un cerc urias si se tin de mana. Nimeni nu misca. Este atata liniste, incat fiecare poate auzi bataile inimii din dreapta sau stanga sa. Este ultimul minut al lumii. In tacerea absoluta, un bujor alb din gradina surprinde lumina pe floarea sa, straluceste pentru o clipa, apoi dispare intre celelalte flori.
O tufa de lavanda tremura usor in briza calduta. Lacul reflecta lumina soarelui, onduland-o cu fiecare unda. Muntii, acoperiti de zapada, asteapta mareti si tacuti.
O vrabie bate din aripi.
Un nor se misca pe cer.
Nimeni nu vorbeste..
In ultimele secunde, este ca si cum toti ar sari de pe Everest, tinandu-se de maini. Sfarsitul se apropie asa cum se apropie pamantul.
Iar in ultima clipa, in toate sufletele apare o urma de regret. Copiii nu inteleg „de ce”.. Tinerii isi privesc cu resemnare parintii. Adultii cer iertare prin ultimul suflu. Batranii sunt impietriti. Au auzit vorbindu-se toata viata despre asta, dar nu au luat-o in serios niciodata.
Si tarziu, mult prea tarziu, oamenii isi dau seama cat e de minunata si simpla ar fi fost viata, daca ar fi ales sa o traiasca.. si atat.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Anunțuri