Hm, o leapsa interesanta (pentru mine), primita de la Sahara Penguin. De ce interesanta..? Pentru ca ‘se cere’ dezvaluirea unor 7 secrete personale. Iar eu sunt foarte secretoasa cu viata mea personala. Adica.. nu spun nimic. De ce nu spun nimic? Pentru ca mi-am ‘tatuat’ pe retina fraza urmatoare:

Bineinteles, aici nu e vorba de astfel de dezvaluiri. Mai degraba am sa va fac cunoscute 7 intamplari ciudatele si amuzante, legate de copilaria mea.

1. Cand eram mai mica, eram fan Narghita. Banuiesc ca seniorii isi aduc aminte de ea, eu am ‘cunoscut-o’ prin intermediul mamei mele, care asculta multa muzica. Narghita era romanca, dar canta melodii indiene. In fine, aveam un album de-al ei, pe placa de vinil. Ii innebuneam pe toti in casa cu recitalurile mele; la un moment dat am devenit putin obsedata- in sensul in care imi improvizam (din prosoape si alte diverse materiale) rochii ca ale ei. Adica, asemanatoare cu cea de pe coperta albumului, deoarece era singura poza pe care o aveam. Ca sa intru complet in pielea personajului, m-am gandit ca ar trebui sa am si fata ei; prin urmare am luat coperta, am facut doua gauri in locul unde erau ochii fetei, si mi-am prins cu un elastic poza pe cap. La propriu :D. Faceam asta de fiecare data cand aveam recital, umblam prin toata casa cu cartonul ala pe fata, infasurata in prosoape, cearsafuri, dansand si cantand (incercand- mai bine zis) ca indiencele.

2. Tot din categoria „artisti” face parte si urmatoarea intamplare. Crescusem putin, eram prin clasa a 4-a, daca bine tin minte. Eram deja fan Michael Jackson. Bineinteles ca imi doream sa arat ca el, la fel ca in cazul Narghitei. Dar eu aveam parul blond si drept, ca acum. Sora mea mai mare are parul negru, foarte negru si foarte cret. Intr-o seara i-am taiat o suvita, iar dimineata aveam un nou look la scoala: parul meu prins in coada, si suvita surorii mele lipita pe frunte, cu banda adeziva. Imagine that..

3. Si ca sa termin categoria, tin minte ca era sa fac un infarct de rusine atunci cand draga noastra vecina, (tanti Flori), m-a prins in toiul unui recital Michael Jackson. Eram singura acasa si profitam de ocazie :). Se pare ca a batut la usa cateva minute bune, dar eu eram in camera mea, in fata oglinzii, cu un spray in mana (pe post de microfon), cu muzica data la maxim si urland din toti rarunchii. Ea a intrat in casa, a intrat si in camera mea (nu mi-am dat seama) si radea cu lacrimi cand am surprins-o eu. Am incercat sa disimulez, dar nu mi-a reusit, asa ca la inceput am ras si apoi am trecut la plans.

4. La un moment dat, mama avea o mica alimentara, la bunici. Aveam vreo 12 ani. Avea si dulciuri, evident. Eu, asa cum v-am spus deja, sunt dependenta de dulciuri. Ii tot ceream cate o ciocolatica, dar dupa un timp imi era oarecum jena, deoarece imi dadea 2-3 pe zi, iar eu am inteles, totusi, ca lucrurile alea trebuie vandute. M-am oferit sa o ajut si sa vand eu una-alta cat timp eram in vacanta si stateam acolo. In decurs de o saptamana am mancat toata ciocolata din magazin, iar ei i-am spus ca am vandut-o; stiu ca isi calcula vanzarile numai la sfarsitul saptamanii, si (ma gandeam eu), sigur nu isi da seama, ca doar s-au vandut si alte lucruri. Am omis insa ceva: trebuia sa ascund toate ambalajele si, deoarece la gunoi le-ar fi gasit, m-am gandit sa le arunc dupa dulap. Asa am si facut.
Le-a descoperit foarte repede, deoarece dupa cateva zile am observat ca dupa dulap era foarte curat. Mie nu mi-a spus niciodata nimic.. 😉 Banuiesc ca s-a amuzat, dupa socul initial.

5. Prin clasa a 6-a, aveam o inamica in scoala. De fapt, eram colege de clasa. Ne-am tot amenintat noi ani la rand (ne certam de la un baiat, coleg de clasa si el), pana am decis sa ne intalnim in curtea scolii, dupa ore, si sa ne batem. 🙂 Zis si facut. Am stabilit o zi si o ora, ne-am alcatuit fiecare grupul de sustinatori, si in ziua respectiva ma antrenam in casa, inainte cu o ora de marele meci. Incercam sa imi amintesc miscari din Karate Kid, si imi imaginam cat de surprinsi si impresionati vor ramane toti colegii cand ii voi aplica o lovitura faimoasa, individei. A intrat tata in casa, m-a vazut si m-a intrebat ce fac. „Ma antrenez” i-am raspuns. „Pentru?”. „Ma duc la 5 sa ma bat cu o colega, in curtea scolii”. S-a uitat la mine si mi-a spus, foarte calm: „du-te si dezbraca-te ca te antrenez eu imediat de iti sar capacele”.
Nu m-am prezentat la meci pana la urma. Oricat am plans si am incercat sa-l conving ca era onoarea mea in joc, nu m-a lasat sa ies din casa. Pana la urma, a doua zi, eu si colega am decis sa nu ne mai batem. Am facut, totusi, o competitie: „cea mai tare” era cea care reusea sa faca spagatul cel mai repede. Am castigat. 🙂

6. Aveam vreo 14 ani cand am planuit, cu verisoara mea, sa fugim de acasa. De ce? Nu mai tin bine minte, sincer. Ai mei imi interzisera ceva, si vroiam eu sa ma razvratesc. Ai ei, la fel. Am luat ceva bani de prin portmoneul surorii mele si ne-am urcat intr-un tren. Trenul a mers pana la Dej. Trebuia sa asteptam acolo vreo 4 ore pana sa plece altul, era deja vreo 8 seara. Am stat noi in gara ce-am stat, si ne-a luat panica. Vroiam sa ne intoarcem acasa, dar nu aveam tren decat pe la 3 noaptea. Ne-am luat biletele de intors, si am ramas fara niciun alt ban. Am stat in sala de asteptare, si la un moment dat a intrat un boschetar. Nu ne-a zis nimic aproximativ o ora; apoi s-a pus sa manance. A scos o paine mare, ceva salam si o conserva de fasole cu carne. Noi ne uitam lung la el (eram lihnite de foame). Nenea ne-a chemat sa mancam cu el- si am acceptat. Am stat si am povestit, si ne-a spus sa nu mai facem niciodata ce am facut acum (adica sa fugim de acasa). Ne-am intors la Baia Mare cu trenul de la ora 03:00, am ajuns dimineata. Atunci nu aveam telefoane mobile, deci nu stia nimeni unde am disparut amandoua. Am mers amandoua la mine acasa si am batut timid la usa.. a deschis sora mea, si cand i-am vazut ochii umflati de plans m-am simtit foarte, foarte rau.

7. Cand eram miiiica si purtam ciorapeii aia grosi, plusati, cu chilot, ma mai musca cate un tantar si mi se parea foarte dificil sa ma scarpin prin acel material. Imi era lene sa ii dau jos de fiecare data, asa ca luam forfecuta de unghii a mamei si ii taiam, bagam degetul, ma scarpinam si apoi ii coseam. Ciorapeii mei erau plini de ‘barcute’ cusute cu tot felul de ate, iar mama nu mai stia ce sa faca deoarece erau destul de scumpi si se gaseau destul de greu. Problema a disparut numai in momentul in care, maricica fiind, nu am mai purtat astfel de ciorapei. Mama nu a reusit niciodata sa ma convinga sa nu mai procedez asa.

Nah.. v-am relatat 7 chestii amuzante si inedite despre mine, si mai exista o multime, dar le pastrez pentru alte ocazii. Nu sunt neaparat secrete, dar e sigur ca foarte putine persoane cunosc aceste intamplari. Au ramas in familie, pana acum. Mi-a facut ziua mai frumoasa aceasta leapsa, sincer. Prin intermediul ei am facut o calatorie in trecut si am retrait cateva momente dragi. De data asta o ‘pasez’ lui Carmen, Alexandrei, lui Lili, lui Ortoman, lui Dragos, lui Tudor si lui Madalin. Presimt ca am sa ma amuz copios! Pentru restul prietenilor mei de aici, pastrez leapsa urmatoare. Va pup cu drag..

Anunțuri