Astept de doua zile sa ma binecuvanteze cineva/ceva cu o idee stralucita, sa abordez/e un subiect interesant si ghiciti.. nu s-a intamplat.
M-am gandit la un moment dat sa scriu cate ceva despre politica, birocratie si tipuri de politicieni si birouri, insa dupa cateva secunde mi-am dat seama ca ar fi mai bine sa-mi temperez nitel ideea deoarece ar urma un articol mult prea violent pentru aceste vremuri post-credincioase.
Adica, nu cu mult timp in urma si-au marturisit toti (aproape, ma rog..) pacatele in toate bisericile lumii. Daca le aduc eu, acum, aminte de unul-altul si o iau toti de la capat cu blestemele.. ce-am facut? Ar fi fost degeaba Craciunul. Dar de fapt, hei.. de ce imi ocup mintea cu lucruri inutile? S-a terminat anul! A inceput unul nou! Ceea ce presupune ca avem liber la desfrauri de orice fel deoarece fiecare an are Craciun (din fericire) si perioada pentru (po)cait! Cum ar fi ca la Craciunul urmator sa fim toti fardepacat? Ce ar face Dumnezeu in asa zi? Nu ne-ar mai recunoaste si am risca sa ne trimita in ‘dar’ niste meteoriti gandindu-se sa nimiceasca vietatile care i-au ‘sters’ chipul si asemanarea din comportamentul nostru. Asa ca, oameni buni, aveti unda verde la pacatuit! E mai simplu si mai sigur.
Astfel stim toti cu cine stam de vorba, si stie si Dumnezeu la ce planeta se uita cu coltul ochiului, deoarece eu una nu cred ca si-a aruncat vreodata ‘toata privirea’; ne-ar fi renegat deja, indubitabil si irefutabil. Chiar nu-mi dau seama ce Dumnezeu ar vrea sa arate ca Mickey Rourke sau Tina Turner- dupa caz? Adica.. de ce?
Ah, sau te pomenesti ca asta s-a intamplat de fapt.. ne-a renegat?
Unde mai pui faptul ca aici -la noi- totul se rezolva relativ repede si usor, legat de pacate: o Nascatoare, doi-trei Psalmi , un Tatal Nostru si o spovedanie iti curata ‘terenul’ pentru anul urmator. Daca esti motivat si plangi doua-trei seri din Plansurile Sfantului Efrem Sirul esti apt sa incepi sa pacatuiesti de la iesirea din sfanta biserica (sfintita prin sfintirea apei pe care au baut-o si apoi.. aaaa.. muncitorii care, sunt convinsa, au coborat toti sfintii sfinti in timp ce construiau.. benevol, evident), la fel de sfanta ca cele 18.299 de alte sfinte biserici din tara noastra. Oare exista atatia sfinti? Hm… Oricum, eu recomand din toata inima sa va ganditi bine de tot si preferabil sa sariti peste „Si ne iarta noua greselile noastre, precum şi noi iertam gresitilor nostri.” E o cerere foarte riscanta.
Va sfatuiesc ca inainte de a rosti cuvintele, sa va tineti respiratia. Poate reusiti sa sariti peste capitolul asta. E mult prea riscant si deja am invatat toti ca ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual. Acolo Dumnezeu nu se mai baga, el eventual iti poate transmite:
„- Fiule, tu mi-ai cerut, eu ti-am dat, ai zis-ai zis.. Acum pe mine nu ma mai intereseaza, adica.. am si eu o lume intreaga de urmarit, tu crezi ca numai pe Aleea Bujorilor Imbobociti am treaba???”.

Deci, cum nu am gasit nimic interesant de dezbatut, m-am gandit ca la fel de bine as putea scrie despre ciocolata, ca sa mai schimbam registrul. Oricum, ramanem in grafica: sarbatori, ciocolata, pacate, ciocolata (ganditi-va la doua frumuseti care lupta <vorba vine, ele de fapt se imping una pe alta> intr-o baie de ciocolata si vedeti cum va dispare orice urma de gand puritan), sfinti, ciocolata (pe vremuri era mai sfanta ca sfintii- de fapt sfintii nici nu existau pe cand exista ciocolata; sau poate ca da, dar oricum nu erau la fel de sfinti pe-atunci), etc etc.

Ciocolata– care pentru mine e mai sfanta decat orice chestie sfintita de mana unui popa.
Nu cred ca exagerez cand spun ca in jurul ei s-au creat cam tot atatea intrigi ca si in jurul popilor, daca tot suntem la subiectul „viata dupa moarte”, deoarece numai regii si preotii aveau acces la aceasta „bautura divina”, dat fiind faptul ca sute de ani s-a consumat numai sub forma lichida/cremoasa.
Prin anii 1500-1600 valora greutatea sa in aur. Se comercializa atat de bine si de scump incat la un moment dat a sustinut capitalul unor razboaie.
Prima tableta de ciocolata s-a comercializat abia in anul 1905.
A fost folosita de la bun inceput in medicina, pentru a combate foarte multe afectiuni, nu are sens sa le insir pe toate aici deoarece oricum nu mai intereseaza pe nimeni, atata timp cat nu se mai foloseste.
Ciocolata alba este o uzurpatoare, deoarece nu contine niciun gram de cacao care sa ii permita aceasta denumire, realmente. Recunosc ca nici eu nu sunt de acord. De ce ar conta parerea mea? Pentru ca pentru mine ciocolata este sfanta. Am mai spus-o? Daca nu as vrea sa salvez lumea, as fi vrut sa fiu degustator/toare de ciocolata, pentru ca DA! aceasta meserie exista. Si, cica, e foarte dificila. Hehe..
Statistic, exista consumatori episodici si fanatici. Oare eu in care categorie ma incadrez, cu aprox 200 de g/zi, de cele mai multe ori dublu?
Ciocolata nu ingrasa! Ieeeiiii.. Daca mai avea cineva din apropierea mea acest dubiu, acum e (de multi ani) oficial. NU ingrasa. Dar.. nu te ajuta sa slabesti. Exista o mare diferenta intre aceste doua situatii.
Nu creste colesterolul! Nu va redau aici toata ecuatia, dar e cert: nu creste colesterolul.
Nu este interzisa diabeticilor, atata timp cat acestia isi controleaza nivelul glucidelor consumate si aleg ciocolata cu peste 60% cacao.
Nu provoaca crize de ficat.
Este greu de digerat? NU. Daca are o calitate oarecum superioara si se evita consumarea ei dupa masa.
Nu constipa.
Nu provoaca migrene.
Nu favorizeaza aparitia acneei.
Nu favorizeaza aparitia cariilor. Dimpotriva.
Deci, stimati si stimate, ciocolata nu numai ca nu este vinovata pentru tulburarile care ii erau, in mod gresit, imputate.. ci mai ales, ea trebuie sa fie reabilitata.
Prin urmare, ii rog pe cei apropiati mie sa inceteze sa ma priveasca ingroziti in momentul in care ‘inghit’ o tableta intreaga, si sa puna si ei mana pe una.
Celor care vor sa cunoasca istoria bucatica cu bucatica, le recomand cartea „Ciocolata- Un aliment esential pentru alimentatia ta„.
Iar pe mine va rog sa ma scuzati dar.. asa ceva iese atunci cand ai scrie ceva dar habar nu ai ce.

Anunțuri