Daca nu am scris nimic in ultimele zile ( nu ca as fi scris mult inaintea ultimelor zile) am o scuza: am fost bolnava. Tare. Inca sunt.
Oricum, chiar si fara ” tare” e impresionat in cazul meu, deoarece trebuie sa ma gandesc foarte bine ca sa imi aduc aminte despre ultima data cand am suferit. Fizic, vreau sa spun.
M-am considerat mereu a fi cea mai sanatoasa persoana pe care o cunosc, si inca tind sa cred asta. Nu am avut niciodata febra ( poate doar cand eram mica), nu am avut gripa, racesc foarte rar si foarte scurt, nu am avut dureri de nimic ( decat atunci cand mi le-am provocat singura prin ceva acrobatii esuate) si nu am varsat decat de 4 ori: la prima si marea mea betie ( 19 ani), la a doua mare betie ( 25 de ani), la a treia betie ( nu a fost atat de mare ca primele doua, de aceea inca nu imi explic intamplarea- anul asta) si intr-o noapte, dupa ce la cina mancasem aproximativ 30 de sarmale reci. Buun. Cel putin atat tin eu minte.

Singurele dureri de care ma plang sunt cele menstruale si dureri periodice in zona cervicala ( se explica, din cauza multor ani ‘dansati’ ). Deci.. sunt destul de sanatoasa. La medic nu am mers in ultimii ani decat pentru controale de rutina, ultimul antibiotic l-am luat.. nu stiu cand, nu mai tin minte, si ultima injectie am facut-o in clasa a V-a, deci in urma cu muuulti ani.

Acum exact o saptamana au inceput, subit, niste dureri intense. Am ramas profund uimita dar mi-am zis.. ” nah, cine stie”..
Fiind vineri deja, nu aveam cum sa merg la vreun medic, dar sincer nici nu am avut intentia deoarece nu sunt genul care fuge imediat la spital sau la farmacie. Nici macar nu aveam ( acum am) in agenda numarul de telefon al medicului meu de familie- asta ca sa vedeti cat de des tinem legatura.
Sambata durerile au persistat iar duminica s-au accentuat. Din pacate erau severe, abia ma mai puteam misca, am dormit foarte rau, asa ca am hotarat sa merg luni la cabinet pentru niste consultatii.
Zis si facut.
La consultatie am spus ce probleme am, s-a dat cu presupusul vreo 30 de minute, nu s-a ajuns la nicio concluzie dar mi s-a facut o reteta cu antibiotice, just in case. Am fost trimisa sa fac niste analize care nu s-au compensat, desi sunt salariata- nu ca ar conta, dar mi se pare ciudat.
” Nu sunt fonduri” mi s-a spus. Ok. Si atunci, banii care mie mi se retin lunar, UNDE merg? Printre altele, am si vreo 35 de angajati, deci.. banii pe care EU ii platesc LUNAR la stat pentru sanatatea lor, UNDE merg?

Rezultatul urma sa il primesc dupa doua zile, analizele fiind mai complexe si mai complicate.
Durerea persista si se accentua cu fiecare ora trecuta, dar ramanea bine localizata in toata zona abdominala si cea lombara. In plus, incepusem sa am o stare de rau generala. Imi pierea treptat pofta de mancare si se instala o senzatie de greata. Am evitat sa mai ies din casa, am stat la caldurica si am baut ceaiuri ( pe care oricum le beau foarte des). Am luat un calmant catre seara, deoarece durerea devenea extrem de puternica. Antibioticele prescrise de medicul de familie nici nu le-am scos, deoarece detest sa beau medicamente, si cu atat mai mult antibiotice.
Mi-am dat seama ca intr-adevar am ceva cand, in dimineata urmatoare, abia m-am ridicat din pat. A trebuit sa iau un alt calmant si sa astept 20 de minute ca sa fiu in stare sa fac un dus. Dupa o ora ma simteam oarecum mai bine ( inselaciunea calmantului), asa ca am iesit pe-afara cu putina treaba. Cand efectul medicamentului a trecut, pe la ora pranzului, durerea m-a lovit din nou, atat de tare incat am iesit de unde eram, am urcat in masina si am inceput sa plang in timp ce conduceam catre casa. Nu am mai iesit toata ziua, am coborat doar pana la farmacie pe la 20h00 deoarece incepusem sa fac febra. Am inceput cu 37.8 iar intr-o ora aveam 38.5.
Am cumparat nurofen, am baut unul si am asteptat ca temperatura sa scada.
In asa fel au evoluat toate incat la 23h00 eram la urgente cu febra 39.8. Ii ardeam pana si pe cei din jurul meu. Am primit o injectie, mi s-a facut un ecograf, un examen de urina.
Am fost gasita perfect sanatoasa, chiar daca era cat se poate de vizibil ca diagnosticul era o minciuna gogonata, iar medicul de garda mi-a spus plictisit ca probabil am gripa.
M-am uitat la el la fel de plictisita si i-am spus ca ar fi ciudat sa fie asa, deoarece nu am nici macar un simptom din cele caracteristice gripei. Mi-a raspuns cu un aer atotstiutor ca bolile nu se manifesta intotdeauna la fel.
Am renuntat la ideea de a incepe o discutie pe tema asta, deoarece nu aveam starea de spirit necesara. In plus, nu imi placea omul. Imi parea putin sarit, ca sa zic asa.
Mi-a mazgalit o reteta cu vreo 8 produse, din care doua antibiotice, mi-a spus sa nu ies o saptamana din casa, sa beau multe lichide, si sa stau cat mai mult in pat. Mi-a recomandat sa consult un ginecolog.
Dupa injectia primita, care avea ca tinta coborarea temperaturii corporale, am inceput sa ma simt mai bine. Si-a facut efectul bine de tot, atat de bine incat peste o ora tremuram de frig cu gluga pe cap, manusi pe maini, patura si plapuma, si eram rece ca gheata.
A inceput sa ma doara absolut tot corpul, de la degetul mic de la picior pana la scalp. Am avut parte de o noapte pur si simplu groznica.
Am reusit sa adorm intr-un final, dar m-am trezit pe la 5 dimineata deoarece aveam impresia ca sunt intr-un lac. Eram. Pana si gluga imi era uda, atat de tare transpirasem. M-am ridicat si cu mare efort am ajuns in baie, m-am dezbracat si m-am bagat in apa fierbinte. Mi-au clantanit dintii vreo 15 minute acolo pana cand, intr-un final, m-am incalzit. Durerea nu se ameliorase deloc, desi luasem un calmant inainte de a ma pune sa dorm. Am mai luat unul, care pana pe la 07h00 nu isi facuse efectul, si mi-am dat seama ca deja doza standard nu mai facea fata. De specificat ca nu am scos nici medicamentele prescrise de nenea de la urgente, deoarece nu vroiam sa ma indop cu tot felul de chimicale pana nu stiam ce am. In plus, din umilele mele cunostinte de medicina, am retinut foarte clar ca pentru gripa NU se prescriu antibiotice, deoarece nu au nicio legatura.

Mi-am facut un ceai si m-am pus iar in pat, stiind clar ca pana nu am rezultatele analizelor, nu am ce cauta la medic. Am reusit sa adorm, chiar daca am avut impresia ca nu am dormit deloc.
De fapt, mai bine nu dormeam, deoarece am visat ca a venit nu-stiu-ce razboi, cineva vroia sa ma omoare, eu fugeam prin ceva padure si pana la urma m-a calcat un tren.
Deci m-am trezit mai traumatizata decat ma culcasem.
Mi-am facut o cafea si dupa ezitari infinite am mers sa mai fac cateva analize de sange. Inainte sa ies am luat un alt calmant, sa fiu sigura, dar efectul a fost tardiv si de scurta durata. M-a pacalit si m-a facut sa cred ca sunt in stare sa intru in supermarketul de langa clinica, sa imi cumpar niste fructe. Am fost in stare sa intru, insa abia am reusit sa ies. Desi aveam doar doua pungi in maini, simteam ca duc vreo 50 de kg. Pana acasa am avut impresia ca o sa lovesc toate masinile pe langa care treceam, drept urmare am hotarat sa nu mai conduc zilele astea, pana ma pun pe picioare.
Am stat toata ziua in casa si am raspuns la foarte putine telefoane. M-am uitat la desene animate, am dormit si ziua a trecut repede.
Noaptea a fost la fel de oribila ca cea precedenta. Pana pe la 04h00 am tremurat de frig desi eram infofolita si in casa abia respirai de atata aer cald, iar pe la 06h30 m-am trezit in lac, din nou.
Pe langa asta, ma trezeam la fiecare miscare sau schimbare de pozitie, din cauza durerilor. M-am ridicat, am luat alte doua medicamente si m-am bagat in vana si de data asta.

Am stat si mi-am plans de mila inca o ora, mi-am luat temperatura ( 38.6) dupa care am sunat la o clinica privata si mi-am facut o programare la un specialist in ginecologie.
Un barbat de vreo 35 de ani, foarte dragut, ( din toate punctele de vedere) m-a consultat indelung. Prea indelung parca, la un moment dat aveam impresia ca ma place si de aceea ma tine atat de mult acolo. Am conversat, m-a facut sa rad, m-a facut sa tip ( de durere), m-a facut sa-i cobor vreo doi sfinti din ceruri ( in gand, bineinteles) m-a facut sa vreau sa ii pun masa de consultatii in cap ( tot de durere). Detest controalele ginecologice mult mai mult decat vizitele la dentist, pe care le detest din tot sufletul.
S-a oferit sa-mi scoata el analizele facute in urma cu doua zile (la aceeasi clinica) si a fost atat de amabil incat a coborat doua etaje, s-a dus la laborator si a venit cu ele, desi mie imi spusesera ca le primesc doar dupa 14h00. Din consultatia lui ( foarte complexa, recunosc) a reiesit ca sunt foarte sanatoasa, deci nici la el nu am gasit ceea ce cautam: un diagnostic.
Mi-a citit analizele si avand in vedere ca vsh-ul a iesit enorm, era evident ca undeva, in corpul meu, exista o infectie serioasa. Intrebarea intrebatoare era: unde..?
In rest, toate rezultatele iesisera in limitele normale, nimic ingrijorator. Doar in urocultura gasisera o bacterie, frecventa la 85% din oameni, pe care culmea, la urgente nu au gasit-o.
Ginecologul mi-a recomandat sa consult un specialist homeopat sau un internist. Inainte de a pleca l-am rugat sa imi prescrie un analgezic puternic, cel mai puternic, deoarece nu mai suportam durerea. Mi-a prescris un antibiotic destul de usor pentru bacteria din urocultura, desi mi-a spus ca in mod evident nu aia e cauza simptomelor mele si a vsh-ului ridicat.
Pentru durere mi-a dat Aulin.
Stiiiiu.. Aulin e asa si pe dincolo, e nociv, face rau ficatului, poate provoca decesul, etc etc.. dar sincer, nu ma intereseaza. Mai bine mor de Aulin decat sa mor de durere.
As fi in stare sa-mi injectez singura morfina sau sa ma droghez, numai sa scap de ce simt acum, fizic. Fara analgezice cred ca as fi incaruntit in trei zile.
Mi-a spus sa nu cumva sa iau pastilele pe stomacul gol si nu mai mult de doua pe zi. Buna precizare, deoarece de doua zile nu mancasem decat cateva fructe, si stomacul incepea sa ma deranjeze si el. Pofta de mancare- zero. De fapt mai rau, pe minus, imi era greata ori de cate ori ma gandeam la mancare. Am realizat cat de grava e infectia ce ma bantuie atunci cand am luat borcanul de Nutella si l-am pus imediat la loc, scarbita.

Un alt medic, generalist, mi-a spus ca toata suferinta mea e provocata de bacteria pe care au gasit-o in urocultura, care, desi la majoritatea nu prezinta niciun simptom, la unii isi face de cap. Si ca toata problema ar fi de fapt o infectie urinara. Din punctul meu de vedere nu prea se potriveau lucrurile deoarece nu aveam niciun simptom de infectie urinara, si pe langa asta, urmele lasate de dezmatul bacteriei nu se regaseau nici ele in simptomele mele. Deloc. Da’ deloc! Dimpotriva, la mine se manifesta exact opusul.

Obligata fiind sa mananc, am hotarat sa-mi fac o supa de pui stiind ca actioneaza ca un pansament pentru stomacelul meu, sensibil si el. In timp ce ma chinuiam sa curat telina, cautam disperata ceva de mancare, orice, doar pentru a putea lua analgezicul. Am inghitit ceva in sila si la nimereala, am baut medicamentul si am continuat, lent, cu gatitul. Efectul s-a instalat mai tarziu decat ma asteptam, dar s-a instalat. In putin peste o ora nu ma mai durea nimic. Nu-mi venea sa cred. Ba’ imi venea sa plang de bucurie. Eram fericita, ma puteam misca. Mi-a coborat si temperatura.
Am stat toata ziua in living pe canapea si m-am uitat la documentare istorice. Se apropia seara..
Am mancat, am luat un antibiotic din cele primite de la ginecolog, si la 20h00 nu imi mai puteam tine ochii deschisi din cauza somnului. Ma gandeam ca e mult prea devreme sa dorm, imi era oarecum teama sa nu ma trezesc in toiul noptii. Am orbecait asa prin casa pana pe la 21h30, dupa care am decis ca ora era rezonabila de data asta, mai ales pentru un om bolnav. Nu am luat alt Aulin deoarece ma simteam bine in continuare. Am adormit instantaneu.
M-am trezit la 02h00, uda leoarca. Eu, pijamaua, plapuma, perna.. pana si salteaua era uda sub mine. De asemenea, reaparusera durerile. In plus, murisem din nou, de data asta cineva-ul ala din visul anterior reusise sa ma omoare inainte de a ma calca trenul. Si totul din cauza ca, avand dureri, nu puteam fugi prea tare.
Imi venea sa plang.
Am luat un Aulin, am facut un dus scurt, m-am infasurat intr-un prosop mare si cald si m-am mutat in alta camera si in alt pat.
Am adormit din nou dupa vreo o ora si m-am trezit la 09h30, foarte obosita si indispusa. As mai fi dormit, dar aveam programare la homeopat.

O tanti foarte simpatica m-a primit, era tare sociabila. S-a uitat scurt peste analize, m-a intrebat doua-trei lucruri, mi-a luat pulsul, m-a palpat si m-a lovit usor peste spate. M-a intrebat unde ma doare. I-am raspuns ca in momentul ala nu ma prea durea nimic, eram sedata de analgezic. I-am explicat insa unde ma doare in mod normal, si dupa 10 minute, cat a durat consultatia, tanti mi-a spus ca sufar de colica reno-ureterala..
In toate zilele astea, in momentele in care ma simteam cat de cat ok am cautat pe site-uri specializate in medicina simptomele pe care le prezentam eu, ca sa-mi fac o idee, macar, despre ceea ce am.
Colica reno-ureterala inseamna, pe scurt, piatra la rinichi.
Diagnosticul nu se indentifica cu istoricul meu medical si cu niciuna din analizele de urina care au iesit curate, fara sedimente. Dar am fost mirata sa descopar ca poti face pietre la rinichi din prea multa mancare sanatoasa! Adica.. pfff, mi se pare ca nimeni nu ne informeaza corect despre nimic.
Nu beau carbogazoase si nu beau niciun suc ‘de fructe’ din comert, beau doar apa si multe ceaiuri, si da, mananc foarte multe salate, foarte multe legume si fructe.
NU stiam ca din aceste ultime cauze te poti alege cu asemenea simptome, ba’ dimpotriva, credeam cu totul altceva. La fel, NU stiam ca ciocolata favorizeaza si ea aparitia colicii, mananc foarte multa si am spus asta tuturor medicilor in cabinetele carora am intrat vreodata. Niciunul insa nu m-a avertizat in legatura cu ciocolata, decat dpdv diabetic.
Dar.. colica reno-ureterala NU produce febra si cu atat mai putin una de 40.
NU se manifesta prin durere constanta timp de o saptamana, ci prin atacuri scurte si intense.
Nu se iau alte medicamente inafara analgezicelor.
SI DACA TOTUSI AR FI ADEVARAT:
– de ce tanti mi-a prescris antibiotice??!
– de ce niciun medic din cei 4 nu s-a gandit la bun inceput la acest diagnostic, avand in vedere ca durerea mea era foarte precis localizata?
– de ce mi s-a spus ca o sa-mi revin in 2-3 zile dupa antibiotice ( care NU isi au rostul in acest diagnostic) daca peste tot scrie clar: ” colica reno-ureterala urmata de febra se intalneste rar si devine caz de urgenta urologica care se spitalizeaza imediat” ?
– de ce mi-a spus ca o sa-mi revin in 2-3 zile daca: ” colica reno-ureterala care dureaza mai mult de 2-3 zile devine caz de urgenta urologica si se spitalizeaza imediat” ?
– de ce mi-a spus ” bea foarte multe lichide” cand, in caz de colica reno-ureterala se recomanda orice, numai lichide nu?? Rehidratarea se incepe numai dupa ce criza trece.
– de ce mi-a prescris cateva tablete de Piafen cand, ” este vorba de o durere violentă, cu caracter de torsiune, tracţiune, sfâşiere, de intensitate foarte mare iar in majoritatea cazurilor nu cedeaza la administrarea orala a medicamentelor si atunci este necesara prezentarea la spital, unde se vor administra aceste medicamente pe cale intravenoasa si/sau intramusculara” ….?
– de ce nu m-a trimis nimeni sa-mi fac o radiografie??

Am apelat la 4 medici si am primit 4 rezultate diferite, cu retetele aferente. Si pentru ca unele simptome se potrivesc SI cu ultimul diagnostic ( desi se potrivesc partial cu toate presupunerile, dar ultima e cea mai grava), sa presupunem ca ar fi un diagnostic corect. Ce fac atunci cu indicatiile medicilor, care toata saptamana m-au pus sa fac ‘ lucruri’ ce mi-au inrautatit starea; m-au pus sa beau multe lichide si sa mananc supe si salate, cand tocmai lichidele si legumele verzi sunt inamicii procesului de eliminare a pietrelor renale..?

Pe blogul cuiva scriam, acum nu foarte mult timp, ca medicii ar trebui sa fie obligati sa-si afiseze pe usa notele cu care si-au luat examenele. Si ar trebui sa li se permita sa profeseze numai celor cu 9 si 10. Deoarece, de cele mai multe ori, te baga in probleme mai tare decat esti deja. Si totusi inca ranjesc cu superioritate si considera ca sunt trimisii Domnului si ca practica cea mai speciala meserie din Univers.
Pe dracu’.
Te paseaza de la un cabinet la altul, asta in cazul fericit in care iti permiti sa-ti platesti consultatiile. Majoritatea nu au de unde.
Si in cazul fericit in care esti suficient de destept incat sa nu iei de bun primul diagnostic dat, si apelezi si la alti medici ( in special la cazurile mai grave).
Nu conteaza ca nu afli nimic pana la urma, e insa foarte important sa afli ca de cele mai multe ori nu te poti baza pe vorbele lor.
Ca de cele mai multe ori te indoapa in nestire cu medicamente. Medicamente inutile care, nu numai ca nu te vindeca, dar iti provoaca si mai multe dureri, plus probleme noi.
Un antibiotic si un analgezic imi puteam cumpara singura de la inceput, deoarece era cat se poate de evident ( pentru mine mai ales) ca am o infectie ( febra nu ar fi aparut fara) si ca ma doare.
Insa astfel de dureri nu am simtit in toata viata mea, si as fi vrut sa stiu, TOTUSI, care e provenienta lor.
Dar daca asta inseamna sa iau fiecare specialist la rand, cred ca prefer sa nu o fac.
Prefer sa ma scutesc de discutii inutile, deplasari incomode, ore de asteptari, tarife imense, si diagnosticari confuze pe parcursul unor saptamani in care, probabil, corpul meu se va vindeca singurel pana la urma.
Vorba aceea: „Pana sa ajungi la Dumnezeu te omoara sfintii”.

Un prieten absolvent de medicina, imi spune azi, simtindu-se oarecum vinovat: ” in astfel de cazuri problema e ca se ajunge la un diagnostic corect numai prin eliminare. Adica incercam o chestie, daca nu da rezultate tragem peste si incercam alta. Tot asa pana ajungem acolo unde trebuie”.
AHAM.
Si asta ce inseamna? Ca eu sunt un soi de cobai?? Adica.. in 2010 ei inca testeaza ” chestii” asa, la nimereala? Pe ficatul si stomacul meu? Si sa le multumesc tot lor in cazul in care, pana la urma, nimeresc ” chestia”..? Ba’ le mai si platesc..? Dupa care o iau de la capat si tratez ce au experimentat, nu? Wow.
Thanks but.. NO thanks.
Am fost dezamagita pana acum de medici neavand mare contact cu ei, doar din vazute si auzite. Acum insa, sunt oficial dezamagita. In cele mai multe cazuri, medicina a devenit o simpla meserie, exact ca si teologia. Aleasa din interes si fara niciun strop de chemare sau talent. Cu exceptiile de rigoare. Nu vreau sa fac din tantar armasar pentru ca nu imi sta in caracter sa dramatizez, nici macar atunci cand e vorba de sanatatea mea. Dar e vorba de pura realitate si de pura ignoranta.
Insa si lucrul asta are partea lui buna. Din absolut toate experientele se invata.

P.S. L-am vazut azi pe nenea de la urgente. Mai sus scriam ca imi parea a fi putin sarit. Ei bine, azi dimineata, in 6 grade, domnul se plimba catre spital cu ochelari de soare pe ochi, bluza de trening, pantaloni scurti de munte, pantofi sport Nike cu perne de aer, sosete albe plusate cu logo-ul Adidas la vedere, si un diplomat in mana stanga.
Sa mai zica cineva ca intuitia nu e totul…

Anunțuri