” Initierea pe care ( tu si eu) am crezut ca o vom gasi pe Camino, nu exista pentru noi. Noi am facut de mult timp pasii aia. Aici doar se confirma si accentueaza ceea ce stii deja. Ti se revela insa alte lucruri.. Atat de simple si perfecte. Extrem de frumoase, dar care dor in egala masura. Cand ma apropii de sfarsit imi dau seama ca tot ce cred si simt e foarte adevarat si real, dar ca e imposibil de trait AICI SI ACUM. Si nu stiu cum o sa ma obisnuiesc cu asta. O sa ajung acolo unde am presimtit mereu: sa imi dedic viata altora. Nu o sa o pot trai pe-a mea niciodata. E exact cum a scris Cioran: ” De oameni ma separa toti oamenii”. Pur si simplu.
Si dilema e: sa plang pentru mine sau sa ma bucur pentru ceilalti..?
Cand o sa stai in locul din care iti scriu acum, o sa ma intelegi. Chiar daca viata ta e cu totul alta.” ( Oana).

” Te inteleg perfect. Stii care e diferenta intre tine si un inger? Corpul si viata umana. Eu cred ca ar trebui sa fii extrem de happy. Poate ca viata ta ASTA este, sa fii lumina altora”. (Lili).

” Jurnalul pe care il tin aici, e pentru tine. L-am facut sub forma de ghid. O sa fac cumva sa ajunga la tine cand incepi..” (Oana).

” Mi-a saltat inima cand mi-ai spus de jurnal. Il voi pune in rama pentru ca este extrem de important pentru mine. Va ajunge la mine daca asa trebuie. Daca nu, imi voi construi propria cale. Mi-ai dat curaj sa imi implinesc un vis. Si nu voi uita niciodata asta. Stii ce e culmea? Ai fost tu insati. Nu cred ca ai de ales intre ceva. Cred in tine.” (Lili).

Termin povestea despre Camino cu acest articol. Mai sus, am redat 4 dintre zecile de mesaje pe care ni le-am trimis eu si Lili, cat timp eu am fost plecata.
Din tot ce am scris s-a schimbat un singur lucru. Am realizat ca, exact asa cum mi-a spus prietena mea, nu am de ales intre nimic. Trebuie doar sa accept ca ASA este si trebuie sa fie viata mea. Sa nu mai separ lucrurile.
Sa incerc sa imi indeplinesc toate visele, iar daca asta nu e posibil, atunci sa imi indeplinesc cat mai multe. Iar acel ” imposibil” sa il aduc cat mai aproape de ” posibil”.
Si daca tot va trebui sa aleg ceva, candva, sa aleg 8 din 10, nu 3 din 10.. iar daca tot va trebui sa plang candva, sa o fac de bucurie.
Mi-am scris dorintele pe o hartie, le voi citi zi de zi. Poate chiar am sa le public aici, ca sa intelegeti la ce ma refer, in general.
In asta sta adevarata fericire a unei persoane, sa isi urmeze si indeplineasca visele proprii, indiferent de ce crede si spune restul lumii.
Nimic nu e mai important decat ceea ce iti spune sufletul tau.
Jurnalul meu nu a ajuns la Lili, inca. Nu stiu de ce, nu il pot incheia. Nu sunt in stare sa ii scriu ultimul capitol. Asa ca mai astept, probabil nu trebuie incheiat deocamdata.

Am pregatit pentru voi poze, din nou. Ultimele. Nu sunt cele mai spectaculoase, dar sunt foarte aproape de mine. Sunt ca un fel de capitole. Si sunt multe. Va pup cu mult drag.

1. O poarta catre curtea unei case. Imi parea a fi intrarea catre o alta lume..

2. Fantana din Zumaya.

3. Hortensii..

4. Alte hortensii.. Nu m-am abtinut si m-am asezat pentru cateva minute exact acolo, in mijlocul lor. Ma simteam ca o elfa 🙂

5. Cand am vazut casa nu m-am gandit decat la ” oare cum miroase sub acea cupola de iasomie?”

6. Intrare.. Casa nu am vazut-o. Dar ma astept sa fi fost pe masura intrarii. Superbe hortensii.

7. Caluti.. Am intalnit o multime prin munti. Erau atat de frumosi si bine ingrijiti!

8. O etapa foarte linistita si calda, pe Camino Primitivo.

9. Padure tanara de eucalipt.

10. Ca si in Stapanul Inelelor. Eram din nou, o elfa.

11. Poienita inainte de Deba. Am intrat pe poarta si am simtit nevoia sa ma odihnesc. Era superb, numai verde crud si un parau cristalin. M-am asezat, am mancat o nectarina, m-am intins.. si m-am trezit dupa exact doua ore. Am avut parte de un somn incredibil de odihnitor.

12. Un fel de vulcan noros. Parca muntele erupea nori, nu lava. In realitate, imaginea era coplesitoare. Te facea sa te simti, din nou, miiiiic de tot inaintea fortelor invincibile ale naturii.

13. M-am oprit sa mananc vis-a-vis de ei. Au stat asa, nemiscati, cel putin 20 de minute. Nu stiu, poate dormeau. Mi s-a parut o imagine foarte interesanta.

14. Un alt fel de solitudine..

15. Parcul din Oviedo. Ideea de a prezenta arta in are liber mi s-a parut fenomenala. Parca eram intr-o poveste.

16. Parcul din Oviedo, din nou.. O poarta de basm.

17. …………..

18. Apus de soare in Comillas

19. Casa din Comillas

20. Cimitirul gotic din Comillas, superb..

21. Santillana del Mar. Pentru spanioli, cel mai frumos orasel al lor. Este deosebit.

22. Constructiile si pavajele sunt extrem de vechi si foarte bine conservate. Asa arata tot oraselul.

23. Pensiune si cafenea. In Santillana se gasesc vestitele pesteri Altamira unde, pt a intra, trebuie sa te programezi cu vreo 3-4 ani inainte. Avand in vedere ca sunt cele mai vechi pesteri din lume, cu picturi rupestre, eu zic ca merita.

24. El e Ianik, un canadian cu care am coincis pe o terasa, la o cafea. De ce il tin minte? Deoarece facea Camino de Santiago.. invers. Adica, pornise din Santiago si se indrepta catre Berlin. Fascinant. Cred ca e deosebit de greu sa mergi exact ‘impotriva’ sagetilor. Argumentul sau? Din toata religia, era de acord doar cu baza. Nu era de acord cu ceea ce devenise in timp, cu ceea ce le facea oamenilor. A spus ca el isi insuseste baza si o dezvolta in felul sau. Nu vroia sa intre in Santiago.. vroia doar sa iasa de acolo. Nu vroia ca religia in sine sa fie punctul de sosire, ci punctul de plecare. Nice..

25. Cel mai frumos copac pe care l-am vazut vreodata.

26. Eu alaturi de un grup de prieteni dragi mie, din Cehia. Am petrecut clipe de neuitat impreuna. Inca tinem legatura si in mod sigur ne vom revedea.

27. O poza pentru sufletul meu. Imi amintesc de acea zi si acea plaja.

28. Catedrala din Oviedo. In interior este superba, mi-a placut la nebunie.

29. O zi speciala, din nou. Un peisaj frumos pentru voi, cu un mesaj deosebit pentru mine.

30. O parte din Cadedrala din Santiago.

31. Muzeul Guggenheim, Bilbao. O cladire cel putin impresionanta, si extrem de frumoasa pentru cei care apreciaza acest stil. Am intrat pentru expozitia lui Anish Kapoor, un artist care pe mine ma fascineaza. Vi-l recomand din toata inima. In rest, nu am fost foarte incantata de ce am gasit in interior. Nu imi place arta contemporana prea mult. Mai mult decat orice expozitie, cladirea in sine este un muzeu si o opera de arta.

32. Padre Gregorio, cea mai calda si buna fiinta pe care am intalnit-o pe Camino del Norte. A fost misionar in Africa timp de 17 ani.

33. Eram undeva.. sus. Sus de tot, pe un munte. Eram singura. Nici acum nu inteleg cum a ajuns acel cal acolo. Era singur si el.

34. Asa arata carnetul meu de pelerin..

35. Asa arata Compostela mea..

36. Si asa aratam eu, in aproape fiecare zi.

Anunțuri