” THESE DAYS MAN KNOWS THE PRICE OF EVERYTHING, BUT THE VALUE OF NOTHING” (Oscar Wilde)

M-am certat cu trei magari pentru doua vaci. La propriu.
Ieri, dupa ora pranzului, m-am dus pana la casa ( de vara ii spun eu) sa ii duc mancare lui Lilu, catelusa mea de acolo. O catelusa adoptata, gasita. Era un ghemotoc mic, alb si raios cand am dat de ea literalmente „peste drum”. Doua ghemotoace de fapt, deoarece avea si un fratior. Pe-atunci, adica vara trecuta, mai aveam acolo inca 3 ‘chiriasi’, cu care m-au blagoslovit ceva binevoitori si mi i-au lasat in curte. Alte 3 cateluse, mici si dragalase. De aceea, cand i-am vazut pe cei doi albi, mi-am spus:
” Nu.. am deja 3. Nu locuiesc aici.. ce o sa fac cu 5??”. Asa ca mi-am intors privirea si am plecat mai departe.
A doua zi, din doua ghemotoace ramasese doar unul.. si anume Lilu. Statea intinsa intr-un sant la 20 de metri de casa mea, cu urechiusele ciulite, langa fratiorul ei.. calcat de masina. Am crezut ca mi se rupe inima in bucati. Arata ca un ursulet polar in miniatura. Am luat-o si am dus-o acasa.. Era plina de raie si pureci, asa ca am izolat-o cateva zile pana cand veterinarul a declarat-o ‘ apta’, celelalte 3 erau deja vaccinate si deparazitate.
Dintre toate 4 am ramas cu Lilu.
Uneia am reusit sa ii gasesc un adapost, la o tanti mai in varsta care vroia un fel de nepotel si nu avea nici macar un fiu, una a murit ( nu stiu de ce, cred ca a fost otravita) si una a disparut. Pur si simplu. A ramas Lilu. Am sterilizat-o, o duc periodic la veterinar ca pe orice alt catel ‘ legal’ si o iubesc. E o scumpa.
Dupa Lilu au mai venit Charlie ( de la Charlie Chaplin deoarece catelul umbla exact ca actorul) si Zoro, dar astea sunt deja alte personaje..

Deci. Mergeam sa ii duc mancarica lui Lilu. Trebuie sa ies aproximativ 8 km din oras ca sa ajung acolo.
La un moment dat vad 3 barbati (despre care am aflat dupa cateva minute ca sunt niste magari, de fapt) care se chinuiau sa traga dupa ei doua vacute. De fapt dupa o masina. Legasera vacutele de masina cu niste lanturi ( de gat) si in timp ce unul conducea, doi impingeau de vaci. Vitei, erau inca pui. Cand am ajuns eu in spatele lor, una dintre vacute tocmai se prabusea si cealalta parea ca isi rupe toate picioarele. Am oprit imediat si am lasat geamul jos. Eram la 500 de m de casa. Dialog:
– Ce faceti, nenea?
– Bine domnita. ‘Mneata?
– Nu v-am intrebat cum sunteti.. ce faceti? Ce faceti cu vacutele?
– Apoi ia’.. le vrem a duce la cireada. Da’ nu vor sa marga.
– Nu vor sau nu mai pot?
– Nu vor ca-s cu figuri.. Rade magarul, foarte incantat de fraza debitata.
In momentul ala, unul dintre cei doi magari din spate incepe sa loveasca vacuta care cazuse. Rau. Dadea cu picioarele lui in picioarele ei.
In momentul urmator opresc masina, cobor si ma apropii.
– De ce o lovesti??
– Apoi nu vezi ca mai vre’ sa marga?
– Tu nu esti normal omule? Cum dracu te-ai gandit sa legi vacile de masina??
– Trebe sa le duc la 30 de km, doara nu m-oi duce calare pe ele.
Incep sa rada amandoi magarii, in timp ce al 3-lea coboara de la volan sa nu piarda distractia.
– Aaaaa… deci vreti sa duceti viteii astia 30 de km legati de masina?? Ma scuzati.. dar aveti ceva probleme de logica??
Vocea mea incepea sa sune amenintator.
Ii mai da un picior vacutei care cazuse. Se clatina si a doua deja, si magarul-sofer ia o bota din masina si ii ‘ arde’ una peste picioare. Am simtit ca ma loveste pe mine..
– Am o idee. Masina mea pare mai rapida decat a voastra, ce-ar fi daca v-as lega pe toti 3 si v-as trage dupa mine pana la destinatie? Apoi ma intorc dupa vacute.. si ma descurc eu cu ele. Sunt dispusa.
– ..?
– Cum mama dracului v-ati gandit sa trageti vacile dupa voi?? Sunteti chiar tampiti? Nu mai lovi animalul, nenorocit ce esti!
Doi dintre magari se uita consternati la mine in timp ce a doua vacuta cade si ea. S-a prabusit pur si simplu. M-am apropiat de ea si cand am vazut cum ii arata piciorusele mi-au dat lacrimile. Nu se misca, era intinsa pe-o parte si am crezut ca moare.
Acolo si atunci a inceput un schimb de replici pe care ma abtin sa vi-l reproduc. Soferul incerca sa ma calmeze, sa ma faca ‘ sa inteleg’ ca sunt ” doar niste vaci”.
– Nu sunt ele DOAR niste vaci, sunteti voi niste magari, asta e problema. Exista mijloc de transport pentru animale, dobitocilor, nu sa le tarati la propriu 30 de km dupa masina. Mai ales ca sunt vaci!! Si astea nu alearga!
– Apai ‘mneata crezi ca io dau 5 milioane ca sa angajez sofer?
– Nu dai 5 milioane, asa-i? Mai bine iti omori vacutele?? Macar taci din gura!
– E vaca mea. Daca am chef scot toporul acuma si ii dau in cap.
Buuuunn.
– Nenea, vremurile alea s-au dus. Vaca ta nu mai e vaca ta, atata timp cat ii rupi picioarele. Vremurile cu barbatii care isi bat copiii, nevestele si animalele pt ca sunt ” ale lor” s-au dus. Si o sa-ti demonstrez. Te dau la politie. Ai avut ghinionul sa trec tocmai eu pe-aici, acum.
– Vai doamne sa ma dai la politie pentru ce?! Ca-mi omor vaca in bataie? No’ s-o vad si pe asta.
– Asteapta cateva minute si o sa vezi, nenea. O sa vezi cum dai 20 de milioane, nu 5, si ramai si fara vaci.
Omul se uita foarte nervos la mine si agita bota pe care o avea in mana.
– Stii ce fata? Du-te tu in drumu-ti si lasa-ma pe mine in pace. Ce te iei de mine?!
– Fata ii spui la fiica-ta, nu mie, e clar? Si n-am eu treaba ta, am treaba cu vacutele alea doua care ti-au lesinat in sant, de durere, nesimtit ce esti!
– De ce-s nesimtit?? Ca vreau sa-mi duc vacile la cireada? Le duc cum am eu chef! Cine esti tu sa imi spui ce sa fac??
– Esti nesimtit ca-ti bati joc de ele. Exista mijloace de transport pt asa ceva!! Nu poti trage animalele dupa masina! Tu nu vezi ca le-ai dus 500 de m si au cazut?! Tu nu vezi ca nu se mai misca?? Nu le duci cum ai chef, ca sunt acuma legi si pentru incultii ca tine, stai linistit.

Intre timp sunasem la o cunostinta care lucreaza in politie sa intreb daca intr-adevar cineva poate sa intervina, stiind ca birou pt protectia animalelor inca nu exista la noi in oras. Respectivul imi spusese ca da, poate trimite pe cineva acolo si se pot da niste amenzi, ca desi inca nu e ‘ aprofundata’, legea pt protectia animalelor exista.

” Baietii” au ajuns in 15 minute, timp in care eu m-am certat in continuare cu magarii, ei au vrut sa fuga dar nu aveau cum.. ( atunci cand au auzit ca politia chiar vine) Una din vacute parea ca isi revine dar nu se putea ridica. Ii cedau picioarele.
S-a lasat cu o amenda de 10 milioane vechi, si cu cateva zeci de blesteme din partea magarilor la adresa mea, evident. Au fost nevoiti sa cheme pe cineva sa urce vacutele intr-o dubita.. nu mai stiu ce a urmat pt ca am plecat.

Bun. M-am gandit toata ziua la intamplarea asta. A cui e vina si cine are dreptate?
M-am simtit vinovata cand am vazut amenda aia si m-am gandit ca sunt bani pe care i-am luat cu buna stiinta de la gura familiei. Am simtit ca poate am fost extrema.. dar hei, in general sunt asa cand vine vb de incultura. Pt ca numai despre asta a fost vorba acolo. Inteleg omul care nu a vrut sa plateasca 5 milioane pt o masina care sa ii duca viteii nu-stiu-unde. Dar nu inteleg omul care nenoroceste animalele, nu ii pasa de ele si o face in plina strada, pentru a economisi cativa bani.
Nu conteaza ca sunt caini, pisici, cai sau vaci. Sunt suflete.
Si inainte de toate, omul ASTA trebuie sa invete. Ca sufletele nu se compenseaza cu bani, indiferent ale cui ar fi.
Taranul din Romania nu are notiunea asta. Are impresia ca tot ce exista in curtea lui, sta sub sabia lui. Are impresia ca are dreptul sa faca orice. Are impresia ca are scuza pt tot, deoarece animalul respectiv mananca iarba de pe ” pamantul lui”. Nu. Pamantul nu e al lui. Si el trebuie sa accepte asta.
La fel cum trebuie sa invete sa respecte tot ce are viata.
Si daca duce un animal la sacrificat, macar sa o faca in conditii.. umane ( care or fi alea??).

Taranul din Romania ar mai trebui sa invete ca traitul la tara nu inseamna murdarie. Nu inseamna putoare si haine imputite. Ar trebui sa invete sa se spele, sa puna o haina curata pe el, chiar daca e veche de ani de zile.
Dar nu are cum invata daca nimeni nu il invata. Desi am impresia ca astfel de lucruri ar trebui sa fie native.

Nu pretind ca as fi rezolvat ceva ieri. Deloc. Dimpotriva. M-am suparat eu pe mine, pt ca in timp ce ii ‘ loveam’ verbal, simteam cum ma lovesc pe mine. Simteam cu lupt din nou cu morile de vant, lucru pe care mi-am propus candva, recent, sa nu-l mai fac.
Insa macar stiu ca am incercat.
CEVA a ramas din toata povestea asta. A ramas faptul ca eu am avut curaj sa ma lupt cu 3 magari si sa imi apar principiile, si a ramas in mod sigur frica magarilor dupa primirea amenzii. As vrea sa cred ca, desi poate numai din teama, o sa se gandeasca de doua ori inainte de a maltrata un animal. As vrea sa ramana faptul ca ar fi putut plati doar jumatate din bani si animalul ar fi fost fericit si el. Asa.. rautatea si violenta l-a costat dublu. Plus ca nu e sigur ca animalele isi vor reveni.
E adevarat, putea sa nu il coste nimic.. dar, asa cum i-am spus, a avut ghinionul ca TOCMAI eu sa trec TOCMAI atunci pe-acolo.
Nu conteaza ca asta nu ii schimba sufletul, nici nu ma intereseaza, nu mai am astfel de sperante. Conteaza insa ca animalul ala nu va mai fi ATAT de lovit.
Stiu ca o lege nu schimba caracterul unui om, dar ii poate schimba comportamentul. Si asta e destul de satisfacator.
Nu conteaza ca in timp ce eu incercam sa schimb ceva, undeva, in alte parti se intamplau un million de lucruri asemanatoare sau mult mai grave. Conteaza INTENTIA de a schimba ceva.
Mic cu mic se face mare.
“ Lumea e un loc periculos nu din cauza oamenilor rai, ci din cauza oamenilor care nu fac nimic sa schimbe asta”.
Asa spunea Einstein.
Jim Morrison spunea:
“ Imi plac oamenii care ii scutura pe alti oameni si ii fac sa se simta incomfortabil”
Cred ca i-ar fi placut de mine. Pentru ca nu vreau si nu pot sa ma abtin de la a ‘ scutura’ oamenii ignoranti, violenti si inculti. Oricat de curate ar fi intentiile lor, scopul niciodata nu scuza mijloacele.
Nu in viata mea.
Si nu atunci cand cineva, oricine, sau ceva.. orice.. sufera, in orice fel, din cauza asta.

Anunțuri