Mi-am amintit azi de un film pe care l-am vazut acum cateva luni, si m-a impresionat.
Un film foarte dur, o drama care ne zugraveste un viitor dezolant si cutremurator.
Este cea mai trista imagine a apocalipsei din toate filmele pe care le-am vazut pana acum pe aceasta tema.
Un film care intr-adevar surprinde esenta.. si as indrazni sa spun ca Viggo Mortensen ( mereu magnific) a facut rolul vietii lui.
Totusi nu pot sa il recomand unei majoritati imature care ar opta mai degraba pentru un 2012 comercial si pueril..
” The road” nu este pentru oricine.


Avem un tata disperat sa-si apere fiul cu pretul vietii. Avem un tata care nu-i poate oferi uneori decat greieri la cina, insa il inveleste protector, il mangaie cand ii e frig, il dezmiarda, il protejeaza cu propriile unghii, cu propria carne.
Un tata care poarta o arma cu doar 2 gloante.. pentru a se putea apara, sau pentru a se putea sinucide, intr-o lume in care oricand poti deveni hrana altor oameni.
Avem un film fara bolizi, fara femei decoltate, fara straluciri efemere, fara efecte speciale. Nu gasim nimic comercial in el.
Avem un film despre supravietuire, plin de scene intunecate, despre lupta dintre bine si rau, despre inocenta care naste, creste si se transforma.
Este un film plin de emotii, de temeri, de tristeti.
Lupta pentru supravieţuire au descris-o multi în ipostaze dintre cele mai hilare si absurde uneori, dar povestea asta te cutremura doar prin simplitatea ideii de autoextincţie.
Pe mine m-a coplesit.
Este un film de vazut cu sufletul si cu ochii inimii.
Nu-l recomand nici celor care in filme cauta doar actiune si un mod de a-si umple timpul liber.. le poate parea static si anost.
Din acest film nu trebuie sa retii nimic altceva, decat intensitatea mesajului transmis.

Anunțuri