Am urmarit protestele pensionarilor din intreaga tara, si am plans alaturi de ei.
Nu am cuvinte. Nu stiu daca tot ce se intampla chiar trebuie sa se intample. Nu inteleg de ce piatra se arunca tot in directia celui ranit deja. Nu imi pot inchipui cum e sa muncesti o viata intreaga si sa mori in umilinta si bataie de joc.
Nu stiu decat ca mi se rupe inima in zeci de bucati, si nu pot face nimic.
Sper din toata inima, ca de atatea alte dati pana acum, ca oamenii sa lupte pentru viata si demnitatea lor.
Rusine, Romania.


Anunțuri