From real life. Cea de ieri..
Cateodata nu reusesc sa fac diferenta intre rautate si prostie. Exact cum scriam si in articolul despre prosti ( paranteza: as paria ca prostul de care pomeneam acolo va fi si mai prost la batranete).
Sunt convinsa ca la un moment dat incep sa mearga mana in mana dar nu am reusit sa-mi dau seama care e acel moment. Probabil din cauza faptului ca am ignorat prostii si nu i-am facut obiect de studiu.
Ei, am sa incep sa-i observ. Nu de alta, dar ma lasa cu semne de intrebare.

Prostia e prostie, indiferent de varsta, nu-i asa? Octavian Paler ( i love him!) spunea ca atunci cand o femeie iubeste un tanar prost, dar ii ramane alaturi din speranta ca odata cu anii ii va veni si desteptaciunea, se minte singura. Peste 20 de ani, un tanar prost nu va fi altceva decat un batran prost..
Si uite asa am ajuns acolo unde vroiam.
Sa nu imi sariti in cap.
Sunt foarte politicoasa si ma comport foarte respectuos fata de oricine. Cu exceptiile care intervin intotdeauna, deoarece nu ii poti intoarce obrazul, cu mult bun simt si educatie unui idiot care te scuipa.

Exista batrani prosti. Sau rai.. sau rautaciosi. Nu stiu peste care categorie am dat eu ieri, dar poate ma ajutati sa-mi dau seama.
Ora pranzului. Trebuie sa merg la cafenea, pt a 5-a oara deja in aceeasi zi. Eterna problema a locurilor de parcare.
In fata cafenelei exista o parcare. Foarte bine! Ideea e ca exact atunci cand am nevoie nu gasesc locuri libere. Exact acolo unde se termina parcarea, se mai gaseste un loc ‘ extra’ : jumatate este inclus in parcare, jumatate in trotuar. Asa cum e pus, nu incurca pe nimeni. Doar ca in momentul in care parchezi acolo, le ‘ furi’ pietonilor aproximativ 1m din cei 4 de trotuar.
Buuun..
Intra Elfa grabita in masina, porneste, si cand ajunge parcheaza unde..? Pe locul extra, pe care parcheaza ‘ de cand lumea si pamantul’ adica de vreo 3 ani de cand exista cafeneaua. In mod normal, in lumea civilizata primaria iti ofera un loc de parcare in fata localului, daca ai in posesie vreunul. Mi se pare corect, avand in vedere ca eu merg si plec de la cafenea de vreo 10 ori pe zi. Nah, primariile romane nu sunt corecte.
Si sa nu credeti ca nu am abonament! Am platit pentru un an, cel mai special abonament pentru parcari care exista, pot parca oriunde. Daca am loc, evident.
Revin.
Elfa grabita parcheaza si in timp ce isi cauta un dosar in masina, se apropie doua doamne. Pana aseara nu le-am scos din ‘ babe’ pt ca eram iritata, dar azi mi-am recapatat politetea. Aveau pana in 60 de ani, si erau in deplinatatea facultatilor mintale si fizice. Nu aveau carja. Aveau doar chef de cearta.
Cele doua se simt extrem de ofensate pentru faptul ca trebuie sa faca un ‘ ocol’ de 1m, serpentina cauzata de masina mea.
Una dintre ele, mai apriga de felul ei ( mi-am dat seama dupa privirea pe care mi-a dedicat-o) imi striga. Exact, nu-mi spune, imi striga:
– Heeei, du-ti masina de aici!
Ma uit la ea si ridic o spranceana. Tac.
– Nu auzi? Du-ti masina de aici.
O ridic si pe-a doua. Tac in continuare, in speranta ca femeia sufera de alterari de memorie, astfel incat in 10 secunde uita de mine. Deh, nici vorba. Baba era in putere. Vine catre mine, agitand un set de chei.
– Fata, ce n-ai inteles? Du-ti masina de aici, hai odata.
– Ce ai tanti, care ti-e problema? Deja ma irita cu privirea aia a ei de castor-sef.
– De ce parchezi pe trotuar? Nu vezi ca aici e trotuar?
– Ba da vad. Dar dumneata vezi ca nu am unde parca altundeva?
– Si care e treaba mea? imi striga ea ascutit. Du-te si cauta-ti un loc liber.
– Tanti, mai bine du-te dumneata acolo unde ai de mers, ca loc pe unde sa treci este destul.
– Auzi la ea, nesimtita, sare cealalta baba. Cum iti permiti?!
– Cum imi permit ce? Ma uitam cand la una, cand la alta, pe rand. Foarte uimita.
– Cum iti permiti sa-i spui sa plece?
– Excat cum isi permite dansa sa-mi spuna mie sa plec. Doamne Dumnezeule..
– Ea are dreptul, daaa? Ca stai pe trotuar si trotuarul e AL NOSTRU!
As mai fi ridicat o spranceana daca as mai fi avut.
– Stau numai cu jumatate de masina pe trotuar, aveti loc berechet!
– Jumatatea aia du-o de aici.
– Nu am cum tanti, ca masina merge numai intreaga.
– Nesimtito! Auzi la ea, isi bate joc acum! Asta era doamna castor-sef, din nou.
– Daca nu iti duci masina, ti-o zgarii, si ridica o cheie pe post de sabie.
Eeeeeiiiiii…
– Faci ce? Mi-am indreptat spatele, mi-am pus o mana in sold si mi-am luat ochelarii de soare de pe nas.
A atins un punct sensibil, asta cu zgariatul masinii. Detest persoanele care fac asta. Masina mea avea 4 km la bord atunci cand am cumparat-o, si aia 4 km au fost facuti in showroom, pana i-au gasit locul ideal. De acolo am scos-o eu, acum 1 an si cateva luni, si platesc suficient de multi bani lunar incat sa iau pozitia de atac in momentul in care cineva ma ameninta ca o zgarie.
Mai ales ca mi-au zgariat-o deja de cateva ori si posesorii de auto stiu foarte bine cat e de deranjant.
– Ti-o zgarii, na’ ! Si se apropie amenintator cu cheia in mana.
– Tanti, daca atingi cheia aia de masina mea, iti sparg ochelarii. Jur.
– Ceeeee??? Ai auzit?? Se intoarce socata catre cealalta baba.
Ospatarii mei stateau in usa cafenelei si ‘ se spargeau’ de ras.
– A spus ca ma loveste! Fata nesimtita ce esti!!
Doamne Dumnezeule..
– Nu am spus ca te lovesc tanti. Am spus ca-ti sparg ochelarii. Tu-mi zgarii masina, eu iti sparg ochelarii. Oricum zgarietura costa de 7 ori mai mult decat ochelarii matale. Si daca am bunul simt sa-ti spun tanti, nu imi mai spune ‘ fata’.
– Iti spun cum am chef, ca esti o mucoasa nesimtita! Eu sunt mai in varsta si trebuie sa ma respecti!
Haha.. mucoasa, auzi.. 😀
La faza cu varsta si respectatul am meditat dupa ce s-a terminat toata povestea.
– Chem politia sa-ti confiste masina!
Ete na.. Sa mi-o confiste. Ce stres.
– Biiine, cheama pe cine vrei. Dar daca va prind ca-mi zgariati masina, jur ca va sparg ochelarii. La amandoua.
Decid sa renunt si sa-mi vad de treaba. Le aud in timp ce imi iau geanta de pe scaunul din spate.
– Nu vezi ce tocuri are? Normal ca nu poate umbla pe jos si atunci parcheaza unde are chef.
Catre mine:
– Adica eu trebuie sa iti ocolesc tie masina pt ca tu mergi sa-ti cumperi tzoale si nu poti umbla pe jos din cauza tocurilor?
– Tanti draga, crede-ma ca fug dupa tine prin tot orasul cu tocurile astea, daca e cazul. In plus, aici nu e magazin, e cafenea. Si e cafeneaua MEA, unde eu am treaba.
– Cum nu e magazin? Tu crezi ca eu nu vad?!
Am inceput sa rad.
– Aveti inca ochelarii intregi, deci eu nu am nicio vina.
– Lasa ca fac eu plangere! Sa nu mai poti parca aici niciodata.
– In loc sa va agitati degeaba mai bine mergeti in parc la o plimbare ca e vreme frumoasa.
– Mie nu-mi spui ce sa fac, e clar?? Vezi-ti tu de treburile tale!
– Asta vreau de cand am ajuns aici, dar nu pot de voi. Zici ca sunteti posedate..
– Nesimtito!! Nu ti-e rusine? Acum te pui sa vorbesti de Dumnezeu si de Satana??
Pffff… as fi rostit o mantra Zen in momentul ala, daca as fi stiut vreuna.
Inchid masina, imi inchid ochii pentru o secunda, trag aer in piep si ma indrept catre intrare, in timp ce le transmit:
– Va vad prin geam. Daca apropiati cheia aia de masina mea..

Au plecat fara sa zgarie nimic.
Le-as fi spart ochelarii? ma intreaba ospatarul, razand in hohote.
Da. Daca mi-ar fi zgariat masina, DA.
Am stat cateva minute, veneam doar sa las niste acte si am plecat. M-am gandit ceva timp la situatia creata.
Eu, in calitate de sofer, ele in calitate de pietoni. Fiecare avea dreptatea sa.
Nu pot parca de fiecare data la 5 minute departare. Daca merg sa stau in cafenea mai multe ore, da. Dar daca intru numai pentru cateva minute, nu.

Sa faca bine Statul sa impace si capra si varza. La Statul asta ma refeream in titlu, ca fiind degeaba.

Nu am inteles totusi atitudinea. Aveau mult loc ramas liber pe trotuar, nu s-a pus problema sa trebuiasca sa se strecoare printre masini sau sa sara peste ceva gropi. Atunci.. de ce reactia aceea? De ce sunt rautaciosi unii oameni, fara vreun motiv real?
Va spuneam ca am meditat la faza cu varsta si respectatul. Ei bine, cred ca de foarte multe ori batranii abuzeaza de acest lucru.
” Am atatia ani, deeeci..”
Deci ce?
Respectul exista pentru persoana in sine, nu pentru anii pe care ii poarta. Nu e nimic special in asta, toti ajungem acolo. Ea a fost ca mine, eu voi fi ca ea. Nimeni nu are vreun merit extra aici, ca nu vorbim de veterani de razboi.
Am vazut cu diverse ocazii ( m-am si lovit uneori de ele, ca acum) atitudini rautacioase ale batranilor fata de tineri, de parca simplul motiv ca sunt tineri era suficient. Comentarii la adresa hainelor si pantofilor, pline de invidie parca. De zici ca vorbeau despre marea lor rivala. Comentarii legate de bani si de ceea ce faci cu ei. De parca sunt din portmoneul lor.
Atitudinea aia ” Eu sunt mai mare, deci ma respecti! Si faci ce zic eu!”..
Urmata de puerilul ” Daca nu, iti zgarii masina!”

Imi pare foarte rau pentru vietile grele si pline de lipsuri pe care le-au trait majoritatea dintre ei, insa eu sau oricine altcineva din generatiile tinere nu purtam vreo vina pentru asta. Nu ar trebui sa se comporte de parca le-am furat confortul si ne-am batut joc de el. Dimpotriva, ar trebui sa se bucure pentru faptul ca noi prindem zile mai bune ( asta daca or fi mai bune). Mama mea face parte din generatia lor. Dar nu am vazut pic de rautate in ea vreodata, cu atat mai putin directionata catre tineri.
Asa ca.. nu inteleg.
E ca si cum eu as fi rea cu o fetita de 5 ani doar pentru ca are papusi si rochite mai multe si mai frumoase decat am avut eu, cand am fost de varsta ei.

Anunțuri