” Toti care avem urechi putem auzi.. insa nu e sigur ca toti suntem capabili de a asculta” .
Sunteti de acord cu mine? Am citit fraza asta acum foarte multi ani, si nu pot pretinde ca am inteles-o din prima clipa. Nu. Insa, ciudat.. am retinut-o de-a lungul anilor. Si intr-o zi a venit si momentul in care, pentru a-mi explica o stare am ajuns sa folosesc aceasta fraza. Mi-am dat seama instantaneu ca am inteles-o si mai mult, m-am indentificat cu ea.

Vorbesc despre 2 cuvinte asemanatoare dar care au un fir, subtil, ce le separa. A auzi si a asculta.. Diferenta?
Cand auzi, percepi sunetele si atat. Cand asculti.. te chinui sa le si intelegi. Probabil in dictionar au aproape aceeasi semnificatie, insa dictionarul explica mintii, si nu inimii. Acolo gasim explicatia logica, din punct de vedere al mintii.
Daca ar fi dupa mine, as face si un dictionar spiritual, sunt convinsa ca aproape toate cuvintele ar putea avea o alta explicatie pentru inima si suflet.
Daca nu ar fi asa, fraza atat de folosita ” asculta-ti inima” nu ar putea exista. Nici macar ” asculta-ti mintea” nu ar putea exista. Daca e sa ne luam dupa logica si stiinta, nici mintea si nici inima nu sunt capabile sa emita sunete. Atunci ar trebui sa ascultam numai ce este in afara noastra, nu-i asa? Sa ascultam mereu ce spun altii. Pentru ca ” asculta-ti vocea” nu suna prea convingator. .

E foarte important ca oamenii sa inteleaga EXACT semnificatia tuturor cuvintelor. Cuvantul este cea mai slaba cale de comunicare. Azi. Chiar daca va vine greu sa credeti, este asa. Lumea are gresita impresie ca a comunica inseamna a vorbi. Eronat. Vorbitul in sine, este poate cea mai saraca forma de comunicare. Repet: azi. Dar asta se intampla nu pentru ca asa a fost intotdeauna, nu.. ci pentru ca oamenii si-au pierdut abilitatile de-a lungul timpului. Abilitatile si probabil chiar si interesul.
Acum sute de ani se folosea un limbaj mult mai elaborat si mai elevat.
Mi-am dat seama de acest lucru citind anumite biografii sau citindu-i pe marii filozofi antici. Aristotel, Platon si multi altii foloseau acum peste 2000 de ani un limbaj mult mai bogat decat cel pe care il folosim azi. Si nu numai atat. Erau foarte atenti sa foloseasca cuvintele potrivite in orice context.
Si se mai spune ca lumea evolueaza..
De multe ori m-am intrebat daca evolutia chiar exista. Tehnologic, e evidenta.. Insa evolutia omului ? Oare ea exista? Oare nu e de fapt un fel de recuperare? Un fel de intoarcere la baza?
Cele mai importante descoperiri, ca sa le zic asa, s-au facut in trecut. In trecutul foarte indepartat sau in cel relativ apropiat, de ordinul sutelor de ani. Nu acum. Nu in ultimul secol. Prin urmare, mi-ar placea sa inteleg in ce consta evolutia omului de azi.
Probabil vi se pare un cliseu, dar faptul ca o privire poate spune mai mult decat 1000 de cuvinte, e cat se poate de adevarat.
Un zambet poate spune mai mult.
O lacrima poate spune mai mult.
Ca sa nu mai aducem in discutie perceptiile extrasenzoriale de care dau dovada unii ( putini) oameni.
Cuvintele pot spune atat de putin in unele cazuri.. De aceea, daca, pe langa faptul ca vorbim despre cea mai saraca forma de comunicare, ne trezim si in situatia in care nu reusim sa intelegem multe din cuvinte.. ajungem la concluzia ca de foarte multe ori, nu stim sa comunicam si comunicam gresit. Adica nu se intelege nimic sau , mai rau, se intelege totul pe dos.


” Pentru a asculta e nevoie de ceva mai mult decat a avea urechi.
E nevoie de un fel de tacere, de seninatate, pace interioara.. Dincolo de urechi trebuie sa se afle inima, nu mintea. In momentul in care vei reusi sa-ti plasezi inima dincolo de urechi, te poti considera un mare norocos.
Unul din marile mistere ale lumii este faptul ca mintea poate vorbi multe, fara sa stie si fara sa simta nimic.. Iar inima, care stie si simte totul, nu poate scoate un cuvant” .

Incearca sa simti tot ce spui. Sa simti tot ce ti se spune. Cred ca abia atunci vom fi capabili sa comunicam exact asa cum ne dorim toti, si exact asa cum ar trebui sa fie.

Anunțuri