Elfa este gospodina.
Da’da, este! Cand vrea ea, bineinteles. Se mai intampla sa fie si cand vor altii.
Ideea e ca, ii convine sau nu, Elfa-i Elfa; iar daca-i Elfa inseamna ca, pe langa minunile ei proprii si personale, stie sa faca si cateva din minunile oamenilor. Chiar sa gateasca…
Partea buna e ca-i place. Partea mai buna e ca e musai sa-i placa. Nu de alta dar, pentru a se putea concentra asupra problemelor existentiale/Universale, pentru a putea vorbi ore in sir despre politica si pentru a putea gasi solutii edificatoare, Elfa trebuie sa manance. Ca doar nu degeaba s-a inrudit cu muritorii. Macar placerea asta sa o imprumute! (Ok, recunosc ca am ‘imprumutat’ si altele).
Se mai inspira de la ei, ei de la ea, si uite-asa formeaza o echipa care invata aproape zilnic cum sa pregateasca ceva nou si delicios, de papat.
Acel “ceva” il va impartasi de-acum cu voi.
Daca Elfele ar fi casnice (lucru partial imposibil), probabil ar face o adevarata cariera din asta si ar fi printre cele mai bune. Aproape la fel de bune ca Zanele. Insa atunci nu ar mai fi casnice… Si asta e bine, deoarece o Elfa nu poate fi (decat partial, asa cum am spus deja) casnica.
Dar, asta e deja alta poveste. Pe care am sa v-o povestesc candva, in alta pagina.
Pana cand va pregatesc ceva consistent, va invit sa savurati o portie de bruschete magice, reprezentative. 
Si va astept aici, la bunataturi!
Asa…si imaginea aia e cu ce ai gatit tu? Ce ai facut de fapt, ai turnat niste bilute din material plastic pe pâine?
Dar macar e pâine facuta de tine?
Nu, painita mi-au facut-o zanele cadou, pentru inaugurare.
Si desenul e tare fain. As putea spune ca are ceva din tine. L-ai luat de undeva sau te-a desenat cineva?
L-am cautat.. si l-am cautat destul de mult.
Heeei, ala nu e plastic!
