.. s-a născut încă un copil. O fetiță deloc așteptată, dar bine primită. A insistat să vină pe lume, deși două fetițe de zece, respectiv nouă ani, brunete și crețe, trăiau deja în familia ei. Mama nu a vrut-o, la primele semne de sarcina. In asemenea hal încât a încercat să scape de ea. Nu a reușit (din fericire..?) și s-a consolat cu gândul că “o fi pentru ceva..”. Singurul motiv pentru care Elfa a primit ‘permisiunea’ , a fost speranța și marea dorință a tatălui de a avea un baiat.
Speranță retezată crunt când, în acel an și acea zi, între cei 41 de nou-nascuți, ea a fost singura fată.
Pe timpul celor nouă luni de sarcină se pare că s-a răzgandit de câteva ori, și a încercat să plece înapoi, acolo de unde venea. Ceva, nu știm ce și de ce, a păstrat-o în burtica mamei, în mod miraculos. Dădea semne de îndoiala până și la naștere, s-a lăsat foarte greu convinsă să iasă, mama îmi spunea: “timp de câteva zile te-am tot născut”. Imi mai spunea că de atunci, din primele clipe de viața, am fost înaltă și cu părul lung..
Ca ‘pedeapsă’ pentru momentele mamei de ezitare de la început, am devenit cel mai lipicios copil în viață! Ani de zile am stat, pur și simplu, lipită de mama mea, o adoram. Iar ea, ca ‘răsplată’, m-a iubit cât pentru trei vieți. Azi, când o întreb de ce nu m-a vrut, îi vine sa planga. Și îmi spune că nu își poate închipui viața fără mine. Nu am absolut nicio îndoiala legat de sinceritatea ei..
Deși teoretic trăiam într-o familie cu trei copii, practic, de la un moment dat, am fost singură la patru părinți: un tată si trei mămici. Frumos și sigur, din punct de vedere al protecției; copleșitor, în cel mai plăcut mod, dacă vorbim despre afecțiune; convenabil, mai ales când venea vorba de cadouri
.
Enervant, când se pomenea de școala și teme, deoarece aveam patru ‘polițai’ în spate.
Puțin trist deoarece nu aveam cu cine să socializez pe subiecte de vârsta mea.
Dar, pe scurt, constructiv. Deoarece am avut timp și motive de introspecție, lucru pentru care sunt extrem de recunoscătoare.
Ziua de naștere mi se potrivește foarte bine. In zodiac, 30 ianuarie se numește “Ziua preluării controlului”. Printre multe altele se spune că indivizii din această zi sunt făcuți să conducă. He he..
Că încrederea este vitală deoarece ei nu pot funcționa fără aceasta. (Corect).
Iși joacă toate cărțile ținându-le cât mai puțin la vedere.
Deși sunt foarte receptivi la sentimentele celorlalți, nu sunt deloc expansivi cu sentimentele lor. (Da!)
Cei născuți în această zi sunt atât simpatici, cât și empatici și astfel ei simt durerea celorlalți mult mai acut decât o persoană obișnuita. In consecință, exploatarea persoanelor dezavantajate sau mai slabe este în mod special dificil de îndurat pentru ei. (Absolut!)
Este foarte important să-și satisfacă constant natura copilăroasă. (Oooo, daaa..).
Nativii mai evoluați reușesc să atragă recunoașterea fără să se străduiască prea mult sau să-și compromită integritatea. (:) )
Când viața ii solicită să administreze structurile deja existente, impulsul lor este adesea să le caseze și să înceapa din nou, în acest caz punându-și amprenta personală de necontestat asupra noii versiuni. (Mda..)
Aceşti oameni în general blânzi şi politicoşi te pot zgudui brusc cu cele mai uluitoare afirmaţii exact cand te aştepţi mai puţin. (haha!)
Nativii nu au prea mulţi apropiaţi. Ei caută calitatea şi nu cantitatea în relaţiile lor. (Evident).
Îşi vor expune deschis opiniile, dar nu vor avea pretenţia să-ţi dicteze cum ar trebui să gandeşti sau să-ţi trăieşti viaţa. (Yep!)
Nativul tipic este întruchiparea legendarului profesor distrat. Probabil va veni uneori acasă de la cumpărături, fără să fi cumpărat nici măcar un articol de pe listă. (Offff..)
Mintea lui plină de respect pentru adevăr nu se va clinti niciun milimetru când e ferm convins de ceva, în ciuda faptului că nu-i plac disputele neplăcute. (Niciun milimetru..)
Nu se va grăbi să tragă o concluzie pană cand nu a întors totul pe toate părţile. (Corect).
Rareori va minţi de-a dreptul, dar te poate păcăli în moduri extrem de subtile. ( Eu îi spun calitate!)
Are vise cu totul altfel decât restul lumii, aude o muzică ademenitoare în depărtări şi merge după o stea pe care majoritatea n-a văzut-o niciodată. (Îi spun viziune..).
În general amabil şi liniştit, ii place, însă, să sfideze opinia publică. (Corect).
E în esenţă un realist, deşi adresa lui e ziua de maine, privită cu ochelari roz.. (Corect, din nou).
Din punct de vedere istoric, data e interesantă, și ea. Se pare că pe 30 ianuarie, mai mult decât orice, s-au născut și/sau au murit oameni. Marchează începuturi și sfârșituri, nu detalii. Reprezentativ, aș spune.
- S-a născut Franklin Delano Roosevelt, al 32-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii.
- The Beatles- ultimul lor spectacol public, oferind un concert improvizat pe acoperișul studioului de înregistrări din Londra.
- Edward Bransfield descoperă Antarctica.
- Adolf Hitler este numit cancelar al Germaniei.
- A încetat din viaţă Ferdinand Porsche, constructor austriac de automobile.
- Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat anul 1996 an internaţional pentru eradicarea sărăciei.
- Ion Luca Caragiale se naște.
- Împăratul Kōmei, al 121-lea împărat al Japoniei, moare.
- Arhiducele Rudolf de Habsburg, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, este găsit mort în pavilionul de vânatoare de la Mayerling, alături de amanta sa, baroneasa Maria Vetsera.
- Se naște Felipe, Prinț de Asturias, fiul regelui Juan Carlos al Spaniei.
- Este asasinat Mahatma Gandhi, conducator al mișcării de eliberare a Indiei. Se marchează drept “Ziua martirilor”.
- Se naște Abdullah al II-lea, regele Iordaniei.
- Are loc cel mai mare dezastru maritim din istorie.. 9.500 de morți ( dezastru provocat de un roman).
- Este “Ziua mondială de luptă împotriva leprei”.
Asta e ziua de 30 ianuarie. Adică.. asta e. Incă o zi din cele multe. Cu nimic mai specială decât cea de ieri, sau cea de mâine. Nu m-a entuziasmat niciodată ziua mea. Pentru că niciodată nu am perceput-o ca fiind a mea. Nu sunt genul care dă petreceri speciale cu această ocazie, care așteaptă telefoane, urări, felicitări etc etc. Nu cred în frumusețea fizică asociată anilor. Nu cred în depresii asociate anilor, deoarece eu am trecut prin depresii și niciodată nu au fost de ziua mea! Este un proces atât de natural, încât trecem absolut toți prin el. Constant. Unii suntem norocoși să stăm mai mulți ani pe Pământ, alții nu.. Nu cred în niciun fel de degradare venită odată cu anii. Oricât de mulți ar fi! Nu cred în calități sau defecte atribuite vârstei. De ce toate astea..? Deoarece cred numai în ceea ce un om ESTE, și vrea SĂ FIE. Cunosc oameni de 20 de ani mult mai inteligenți decât alții de 40, și cunosc oameni de 40 de ani mult mai frumoși (atât fizic, cât și moral) decât alții de 20.
Prin urmare, încerc să fac din toate zilele ziua mea. Bineînțeles, asta nu inseamnă ca nu apreciez gândurile bune și gesturile frumoase. Ba da! Întotdeauna și cu orice ocazie! Dar nu le pretind..
Totuși, se spune că este ziua mea
. Recunosc că îmi place și mă reprezintă, astrologic. Dar daca e specială, e numai pentru că o trăiesc.
Cu ocazia asta le mulțumesc din inimă celor care deja m-au felicitat, și le mulțumesc celor care o vor face pe tot parcursul zilei. Vă trimit înapoi toate gândurile minunate.
Să vă fie ziua mea plină de lucruri bune și drăguțe. Așa cum ar trebui să ne fie toate zilele.
In fiecare zi este ziua cuiva. Asta înseamnă că, permanent, e ziua noastră..

Pentru o zi minunata!
Cum adica “Cu nimic mai specială decât cea de ieri, sau cea de mâine.”? huh? singura elfa din Maramu’ s-a nascut pe 30…deci e speciala! :-p
La multi ani !
LA MULTI ANI! – si tot ce-ti doresti sa se-’mplineasca.
( http://www.youtube.com/watch?v=-hyJsoPosCE )
- Doua “brunete si crete” si-apoi dumneata, blonda si ‘linsa’? Hm!
- Singura fata din 41 nou-nascuti? Amarnic tre’ sa fi ‘pacatuit’ tatal, ca sa aiba parte de asa pedeapsa (EVIDENT destinata ANUME dumnealui)…
- Chiar “înapoi, acolo de unde venea” sa fi incercat sa plece? PE MINE – TARE m-ar mira (da’ CE stiu eu?!?)…
:”>
- “…s-a lăsat foarte greu convinsă să iasă…” Inca de atunci avea bagsama calitati premonitorii: probabil intuind dificultatile pe care urma sa le intampine ‘afara’, refuza sa paraseasca un loc in care se simtea atat de confortabil si in siguranta…
- “…din primele clipe de viața, am fost înaltă…” “Din primele clipe de viata” nou-nascutul este ‘lung’ – ‘inalt’ devine copilul de-abia dupa ce invata sa mearga / stea erect. (‘Inaltimea’ nou-nascutului este nu lungimea sa, ci ‘grosimea’ sa.)
- “Azi, când o întreb de ce nu m-a vrut, îi vine sa planga. Și îmi spune că nu își poate închipui viața fără mine.” …ceea ce poate fi oricat de adevarat (Sic!), dar NU constituie un raspuns la intrebare: mentionarea situatiei actuala nu reprezinta un raspuns pt o intrebare referitoare la situatia de-atunci. (Dar sunt si eu de acord ca incarcatura emotionala atasata intrebarii si (MAI ALES – ca sentiment de vina) raspunsului face sa fie corecta decizia de ne-insistare pt obtinerea unui raspuns direct.)
* * * * *
DE UNDE pot sa fac si eu rost de-o vaza ca aceea (movulie) din poza? (Ca… alcatuire – material, format (raport inaltime/largime si distribuire a greutatii, deci stabilitate), dar nu (neaparat) si culoare.)
* * * * *
- “…în general blânzi şi politicoşi…” Hm! Judecand dupa “exemplarul” in cauza – “politicosi” – DA. “Blanzi”… mai este de discutat. (N-am prea constatat ‘sa te lasi calcata pe coada’ – sau (ca sa ma exprim intr-un mod mai… politicos) ‘pe bataturi’.)
- “Îşi vor expune deschis opiniile, dar nu vor avea pretenţia să-ţi dicteze…” TAMAN cum spun si eu mereu: “Un sfat este oricand binevenit – pana cand nu-i impus.”
- “…întruchiparea legendarului profesor distrat.” ADICA? ‘Spune “a”, scrie “b”, gandeste “c” si-ar trebui sa fie “d” ‘?
- “Rareori va minţi de-a dreptul…” Mda… SI EU prefer ‘minciuna prin omisiune’ – si am si ajuns (CANDVA, in tinerete, ca acuma nu prea mai am ocazia (citeste ‘interesul’ – fie el si un ‘simplu’ interes psihic) s-o fac) un adevarat maestru in ‘a da de inteles’ ceva (fara sa afirm de-a dreptul, spunand de fapt altceva… (Spun ceea ce stiu ca-i adevarat, dar intr-o forma care ‘da de inteles’ altceva – ceea ce se asteapta sa spun.)
- “În general amabil şi liniştit, ii place, însă, să sfideze opinia publică.” Da’ DE UNDE rezulta ca sfidarea tre’ sa fie facuta in mod vehement, violent / agresiv?
- “…adresa lui e ziua de maine, privită cu ochelari roz.” FAINA exprimarea!
- “Se pare că pe 30 ianuarie, mai mult decât orice, s-au născut și/sau au murit oameni.” Statistic (cu numere foarte mari – sa zicem la nivel global, sau MACAR continental) in cam fiecare zi a anului mor cam 1/365 dintre oamenii care mor in acel an. Jocul sanselor poate eventual sa faca doar ca intr-o anumita zi sa moara mai multi oameni CELEBRI decat ar fi ‘ratia’, decat ar fi normal.
- La o asemenea insiruire de evenimente n-ar fi fost inutil (ba ar fi fost chiar dragut – SI educativ) ca fiecarui eveniment sa-i fi fost mentionat anul petrecerii.
- “Nu cred în niciun fel de degradare venită odată cu anii.” Mai ai rabdare cativa ani si vei crede – la varsta dumitale NICI EU nu eram convins… (Ceea ce NU inseamna ca ar exista vreo anumita varsta predestinata ca anume ATUNCI sa se intample ‘cutare’ fenomen de degradare: varsta respectiva (ca cifra) este o caracteristica individuala aleatorie – dar degradarea venita odata cu varsta SE INTAMPLA, ESTE REALA (indiferent de varsta concreta la care se petrece).
- INTELIGENTA – ca atare – este o caracteristica innascuta, nu dobandita. (Evolutia ei poate fi influentata – chiar daca nu in mod radical – de stimulii carora le este supusa (de catre amploarea si de catre diversitatea acestora, si de catre organizarea modului in care vin – ca ordine, ritm etc.), spre ex de catre educatie), dar… ‘importanta’, ‘amploarea’ ei (pe ansamblu) in cadrul unei anumite personalitati are o valoare oarecum stabila, fixa.)
ATENTIE – discutam despre inteligenta (istetime), CAPACITATEA (initial latenta) de a observa, receptiona / insusi, inmagazina si prelucra informatii si de a folosi rezultatele acestor operatii, nu despre CANTITATEA de informatii receptionata, inmagazinata, prelucrata si utilizata, si nu despre modalitatile prin care respectivele informatii sunt receptionate, inmagazinate, informate si prelucrate, deci nu despre educatie, sau despre cultura, sau despre experienta rutiniera.
Am sa raspund, azi, la toate mesajele la care nu am raspuns pana acum..
Sa fie sanatoasa si sa aiba o viata luga.
Urarile mele le-am lasat pe Facebook dar pentru ca ai facut aceasta postare,iti voi spune si aici cateva cuvinte…de bine evident
Nu stiu de ce dar eu chiar cred ca nimic nu este intamplator si tocmai de aceea,vreau sa stii ca faptul ca esti cumva prezenta in viata mea (virtual) nu este o coincidenta. Cand ne-am intalnit prima si singura data, aici in Bucuresti, nu am avut timp sa te cunosc prea bine insa prima impresie a fost una placuta. Apoi ti-am mai admirat pozele de pe Facebook, am descoperit blog-ul tau si de cand te citesc, trebuie sa recunosc ca am o oarecare forta in a ma simti mai bine cu mine insami. Am descoperit multe puncte in comun si sincer nu ma asteptam la asta.Nici prin gand nu imi trecea ca esti o personalitate atat de complexa, cu un caracter atat de frumos si demn. Ar mai fi multe de spus dar momentan ma opresc aici. Multumesc pentru toate opiniile, pentru acest blog si iti urez sa fii TU(the real you) mereu!
Daca blogul te-a… ajutat, sau indemnat, sau ghidat pt a-ti descoperi, sau stimula, sau alcatui si spori, o forta interioara care sa te ajute, este un lucru bun.
Daca insa iti tragi recentul surplus de tarie direct din cele citite pe blog, sau chiar si din insasi citirea blogului, este mai putin bine: ce te faci daca de la un moment dat nu mai poti (din indiferent CE motiv) sa citesti blogul? Iti pierzi echilibrul (sau/si taria) pierzand reazemul (exterior dumitale) pe care te bazai?
Ajutorul nu consta intr-o dependenta ca cea la care v-ati erferit dumneavoatra,caci atunci nu ar mai fi un ajutor ci doar ceva bolnavicios,ar presupune ca personalitatea mea ar fi zero si as respira prin intermediul gandurilor si conceptiilor emise de cineva(in acest caz,Oana).Dimpotriva,pentru mine acest blog este o confirmare a credintei personale ca trebuie sa ma autoeduc mai mult,este o confirmare a unor idei,o confirmare a faptului ca inca mai exista oameni in adevaratul sens al cuvantului,oameni care nu se lasa “indoiti” in bataia vantului actual,care bate neincetat peste noi (superficialitate,proasta crestere,muzica de prost gust,comportamente imorale s.a.m.d.).
Imi face placere sa citesc acest blog,ma face sa ma simt mai bine pentru ca ma regasesc in el dar nimic mai mult,totul are o limita.
In viata,oricat de bun si de intelept ar fi cineva,nu iti poate da taria de care ai nevoie pentru a inainta in viata,ea vine din tine,tu singur trebuie sa te ridici si sa spui ca vrei sa fi mai bun.
Scuze pt nelamurirea initiala, multumesc pt clarificari si felicitari pt foarte sanatoasa conceptie de viata.
(Atentie insa, ca SI elasticitatea – capacitatea de “indoire” – isi are rostul ei in lume: absenta ei determina in locul indoirii – spargerea; exemplul clasic “spune” ca trestiile supravietuiesc unei furtuni care frange stejarii.)
Multumesc pt sustinere si completare, Carmen.
Comparatiile pe care le-am facut noi (eu cu lumea vegetala, dumneata cu artele martiale, deci amandoua cu lumea inconjuratoare concreta) pot fi considerate amandoua drept fiind putin fortate, intrucat exemplele enumerate de catre Ela in comentariul dansei indica faptul ca dansa se gandise la lumea interioara, la caracter, dar asta nu face ca acea concluzie care poate fi trasa in urma comparatiei facute sa fie mai putin adevarata.
Asa este, Victor! De altfel, eu sint de acord cu acea concluzie (ma refer la ultimul paragraf al Elei). Daca nu vine din interior, orice “inaintare” e falsa, ca si orice “schimbare”.
Mmmmm… Inaintarea – chiar daca nu vine din interior – nu este neaparat falsa (nu ca n-ar putea sa si fie), dar este CERT ca schimbarea ESTE falsa (si – MAI RAU decat atat, pt cel in cauza – nu-i viabila, se prabuseste la indepartarea suportului exterior).
Hai s-o iau si pe partea ailalta: oricat nu mi-ar placea “schimbarea pe suport”, parca TOTUSI consider ca este preferabila absentei oricarei schimbari – daca persoana in cauza nu este in stare sa se schimbe prin propriile sale forte; si pana la urma urmei, aceasta schimbare – chiar falsa – daca dureaza destul de indelung se poate transforma ulterior (la indepartarea suportului exterior) intr-o atitudine (bazata pe simple reflexe) cu MULT preferabila comportarii naturale anterioare.
(Asta vine oarecum comparabil cu faptul ca dintre parvenitii inculti care acumuleaza bogatii la care in mod normal n-ar fi indreptatiti, de departe ii prefer pe cei care le acumuleaza sub forma de (spre ex) opere de arta, bijuterii sau colectii de timbre (sau intr-o capodopera arhitecturala pe care o restaureaza in mod corect, redandu-i gloria de altadata, cum a facut Gigi Becali) – ca POATE-POATE isi pune pecetea SI ASUPRA LOR (sau macar asupra DESCENDENTILOR lor, sau a descendentilor SERVITORILOR lor) vederea permanenta a atator frumuseti – fata de cei care o acumuleaza sub forma de “simple” (dar bine “garnisite”) conturi bancare, sau de proprietati imobiliare pe care poate nici macar nu le vad vreodata, necum sa le si ingrijeasca / intretina.)
De acord.
Succinto!
Dimineata ma internez pt a doua operatie (internare amanata de vineri pe azi in urma unor “vesti” medicale bune dar neasteptate, surprinzatoare, care au condus la decizia efectuarii unor investigatii suplimentare prealabile).
IAR nu ne mai citim mult timp…
…
Sa te faci bine, Victor. Repede!
Aceeasi urare! Dar eu sint convinsa ca ne vom “citi” f curind!
Sa stii ca ma gindeam (in timp ce postam ultimul comentariu), ca asta va fi reactia ta… Avalansa de informatii/ link-uri/ postari/ mesaje din casuta mea de mail imi taie citeodata elanul… Dar imi revin repede.
Veste proastya: dupa ce m-am chinuit si mi-am luat inima in dinti sa ma prezit la operatie pregatit sufleteste, am aflat (aproape in ultimul moment) ca din anumite motive (care nu sunt nejustificate) “operatia mare” se amana si acum mi-a facut numai inca o operatie pregatitoare. Sunt deja acasa, cu perspectiva unei convalescente de inca 3-4 saptamani si apoi IARASI a pregatirii psihice pt operatie…
Pai, Victor, asta nu e chiar o veste proasta! Hai sa privim totusi partea plina a paharului…
Poate ca e mai bine asa, operatie mica, pregatitoare, acum (ia uite ce e afara!) si, peste alte 3 saptamini, cea “mare”. Nu ma pricep la medicina, dar cred ca timpul frumos (clement din pdv temperatura) este mai favorabil, nu? Pregatirea psihica? Eu sint convinsa ca deja a devenit rutina pt un “veteran” ca tine… Multa sanatate, curaj si, mai ales, optimism (as zice “voie buna”, ca stare…)!
Ba-i o veste chiar FOARTE proasta.
Atunci cand mi-a fost explicata situatia am fost SI EU de acord cu necesitatea… etapizarii operatiei, da’ asta nu face sa fie mai putin neplacuta situatia. Nu este vorba despre temperaturile exterioare (spre placuta mea surprindere, desi in Spitalul Judetean Timisoara (nici nu mai stiu cum ii mai zice acum, candva era “Universitar de Urgenta”) nu este chiar temperatura cu care ma invatasem eu acasa, este totusi o temperatura uimitor de decenta, cum nu ma asteptasem – CEL PUTIN in clinica de chirurgie, in rest nu stiu) ci de evolutia vietii mele: prima operatie in 23 august, vreo doua luni complet inactive, alte vreo doua-trei luni partial active, investigatii si pregatiri (fizice si psihice), fleacul asta de operatie care ma va mai amana cu vreo luna, apoi (sper) operatia (sper) definitiva si inca vreo cine-stie-CAT timp pt recuperare. (Daca nu altceva, ganditi-va MACAR la aspectul pecuniar: PE LANGA banii ne-castigati, presupun ca va imaginati (desi probabil SUB nivelul real) CATE cheltuieli a presupus (si va mai presupune) atata amar de ingrijire – medicala si nu numai – incepand cu cumpararea “pe cont propriu” a medicamentelor si materialelor sanitare, continuand cu… “primele de incurajare” platite in dreapta si in stanga – cam la toate nivelurile – ca sa nu raman uitat intr-un colt, si terminand cu… suplimentarea (sau uneori chiar inlocuirea) meniului… oficial spitalicesc.)
Pregatirea psihica in asemenea imprejurari nu devine niciodata rutina (n-am auzit sa se fi intamplat vreodata), chiar daca manifestarile exterioare sunt – ca la mine – reduse, aproape nesemnificative. Si vestile care se succed una dupa alta sunt ca dusul scotian: una calda, alta rece…
Sincer sa fiu, ma straduiesc sa-mi pastrez destul curaj, in rest rezervele au cam inceput sa mi se termine (si nu numai cele pecuniare – nu ale noastre proprii (alea s-au epuizat de mult) ci ca surse de posibilitati de imprumut fara sa pot preciza un termen de restituire cat-de-cat exact – ci si cele de optimism, de incredere, de rabdare…)
Scuze pt atata vaicareala, voi incerca sa nu ma mai manifest atata de “optimist”. (Acu’ am “scuza” ca “fusesem provocat”.)
Uf, cunosc detaliile unor astfel de operatii..
Un unchi a trecut prin situații similare acum câteva luni, si l-au jumulit de bani, pur si simplu, asta pe lângă faptul ca era foarte bolnav.
Victor.. cât timp va trebui sa stai in spital..?
Data viitoare nu stiu cat va trebui sa stau (la prima operatie am stat aproape o luna) – si NICI nu stiu daca va mai fi inca o singura data – dar de ACEASTA data:
”
“VictorCh said: 10 februarie 2012 la 13:52
[...] Sunt deja acasa, cu perspectiva unei convalescente de inca 3-4 saptamani si apoi IARASI a pregatirii psihice pt operatie…
(Dealtfel nici nu am laptop – si uneori TARE-i simt lipsa – ci desktop, deci din spital n-as putea – nu VOI putea – posta. Tot acesta este si motivul pt care sunt pe net cu intermitente: nu opresc calculatorul, dar mai plec de langa el ca sa ma mai si culc.)
Cu placere!
Multumesc si eu!Aceasta conceptie de viata cred ca se datoreaza in mare parte educatiei primite de la parintii, de la bunica mea, de la restul membrilor familiei.Ei au fost baza pe care eu am incercat sa construiesc ceva solid.In mare mi-a iesit dar sunt mici gauri care trebuie umplute pentru ca sa reziste constructia de-a lungul timpului.
Capacitatea de “indoire” daca este perceputa ca o adaptare, atunci da isi are rolul in a proteja de eventualele primejdii ori de a inlesni relatiile interumane, in rest nu ii vad utiliatea.
La Multi Ani, draga Elfa!
Multumesc frumos. Te pup! Cu drag..
Heeei, abia acum am realizat – imparti tortul cu Felipe, viitorul rege al Spaniei!
)
Felicitaciones y besos, entonces!