Așa s-a numit evenimentul la care am avut plăcerea să particip ieri, în calitate de organizator. După cum mă așteptam, abordarea acestui subiect s-a dovedit a fi dificilă. Până și eu, în calitate de adult (sau cel puțin pe-aproape), am rețineri în a purta discuții foarte deschise legate de sex, prin urmare am empatizat perfect cu auditoriul, format din aproximativ 50 de persoane, dintre care 85% aveau sub 18 ani. Publicul țintă, de altfel, acțiunea fiind dedicată minorilor.
Mi-am amintit cum eram eu la 15-16 ani, și le-am înțeles tăcerea, chicotelile, privirile rușinate, dar cineva trebuia să spargă gheața, și era oarecum logic sa fiu eu aceea. Au urmărit câteva filmulețe explicite, iar restul prezentării s-a încercat a fi cât mai interactivă și cât mai puțin oficială, ca să se obțină o ambianță relativ comodă.
Înainte de a vă comunica ce am concluzionat, vreau să le mulțumesc colegilor mei, Maria Clapa și Radu Valean, pentru indispensabilul ajutor în organizare, precum și celor doi invitați, fără prezența cărora nu am fi reușit nimic: Lia Kadlac (psiholog) și Bogdan Stoicescu (medic chirurg). Bineînțeles, restul echipei TNL nu rămane fără aprecieri, însă nu mai dau nume deoarece deja mă simt ca la Oscar.
Bun. Să revenim. De ce am atins acest subiect, și mai ales, de ce am hotărât să încep o campanie?
Totul a pornit de la o fetiță pe care am cunoscut-o anul trecut, și pe care am încercat să o ajut. O fetiță de 16 ani, cu un copil de doi ani.
Nu am să prezint acum cazul, deoarece l-am prezentat la vremea lui, ideea este că am rămas marcată de poveste, și de cât de ușor se pot nenoroci vieți, din cauza lipsei de informație. Datorită ei m-am documentat în legătură cu frecvența cazurilor de acest gen, și am rămas pur și simplu îngrozită. Statisticile sunt impactante, în mod negativ, evident. Aveam de gând să pregătesc chiar atunci o campanie de conștientizare, însă, între timp m-am implicat în alte lucruri, și totul s-a amânat. Până ieri, când s-a derulat primul episod. Spun asta deoarece va fi un serial, mi-ar plăcea să avem astfel de întâlniri cu elevi din toate liceele.
Consider că o minimă informare a minorilor în legătură cu metodele contraceptive, este absolut esențială. La fel de importantă este și conștientizarea pericolelor la care se supun, făcând sex neprotejat, precum și urmarile, atât pe plan psihologic, cât și social.
Am constatat că majoritatea nu cunoaște nici măcar informațiile de bază. Faptul că în școli nu se ține nici măcar o oră de educație sexuală, mi se pare de neacceptat. Am fost foarte bucuroasă să văd, ieri, că s-au prezentat la Biblioteca Județeană aproape 40 de fetițe, din proprie inițiativă. Băieții au fost mult depașiți numeric.
Este, însă, foarte greu să atragi copiii la asemenea evenimente. Așa cum v-am spus deja, e și mai greu să porți un astfel de dialog cu ei. Dar.. se poate. 
Nu înțeleg, sincer, de ce legea interzice partidelor politice să acționeze în școli, cu atât mai mult dacă vorbim de aripa tânără, și mai ales dacă propui proiecte care prezintă beneficii reale. Nu este vorba de niciun fel de campanie electorală în acest gen de activități, în primul rând pentru că vorbim de adolescenți care nu pot vota, și în al doilea rând pentru că atingem subiecte de interes general, nicidecum de auto-promovare.
Să difuzezi non-stop politică, peste tot, dar să aplici niște limite drastice și lipsite de sens, îmi sună la fel de ilogic ca legea care interzice comercializarea băuturilor alcoolice pe o rază mai mică de un kilometru, în apropierea liceelor și a școlilor. Mda..
Ca să închei, discuția a fost bine primită, de către toate parțile.
Am insistat pe faptul că, prin acest gen de evenimente, nu vreau deloc să încurajez un lucru, sau să condamn altul. Este vorba de conștientizare, cu tot ceea ce cuprinde și implică.
P.S. Poză cu mine! 
E a doua pusă aici, pe blog. Trebuie să invit fotografii din presă la o cafea, într-o zi, și să îi rog să îmi facă poze mai draguțe. Nu când vorbesc. 
Intr-adevar, laudabila initiativa (cam eufemistica expresia mea, tinind cont de faptul ca este vorba despre un subiect care ar trebui sa fie la ordinea zilei, adica… relativ comun).
Cred insa ca ar fi mai bine ca viitoarele actiuni sa le desfasori din pozitia ta “cetateneasca” (ong/ particular) NU din cea politica. Pt ca din exact acest motiv nu au voie partidele sa se implice oficial: orice actiune (chiar daca nu are legatura directa cu politica) este privita ca intentie de acumulare de capital electoral. Si, pe undeva, este si firesc, avind in vedere situatia politica de la noi si, MAI ALES, cea actuala. Partidele (alea vizibile) nu doar ca au capatat, in cei 22 de ani, o reputatie negativa, dar, in plus, s-a creat stereotipul “toti nu urmaresc decit ciolanul, ii doare-n cot/ fund/ de noi”. (vezi ce-mi povesteai despre actiunile “oficiale” privind romanii din Poroscovo). In mentalul colectiv lucrul asta a devenit deja axioma. Schimbarea perceptiei – in acest caz – va dura… ani (n-as vrea sa spun zeci, desi cam asta e senzatia mea).
Sa-ti dau un alt exemplu: cum este perceputa administratia, la noi? “Pff, aia care nu fac nimic/ care-ti intorc spatele sau se prefac ca te-ar asculta/ iti trebuie 5 luni sa capeti un raspuns, o aprobare la un lucru care ar putea fi rezolvat intr-o saptamina/”. Impresia asta e bazata in buna parte pe realitate. Apoi, bulgarele se rostogoleste la vale, acumulind alte si alte “marturii”, si devine ditamai tavalugul, nu doar pt cei “patiti”, CI si pt restul. Acum citiva ani eram in Suedia, in vizita la cineva. La un moment dat, persoana imi spune: “Stii, trebuie sa trecem mai intii pe la primarie, sa iau hirtia aia. Ah, stai nitel, ca la ora asta nu gasesc pe nimeni!”. Replica mea a fost “automata”: “Si la voi, la fel? Pfui, toti o apa si-un pamint!”. Imediat insa mi-am schimbat optica, la raspunsul persoanei (si explicatiile ulterioare): “A, NU! Nici vorba! La ora asta toti sint pe teren, sa vada care sint problemele, dar se intorc la ora…”.
Cind actiunile unor membri de partid se vor dovedi – confirmate in timp! – intr-adevar lipsite de agende ascunse, de interese personale, atunci se va schimba si impresia multimii.
Stii care e reala problema? Ca oricum as face-o acum, tot la fel e interpretata. Adica, au fost oameni care m-au ‘acuzat’ ca pana si ceea am am facut cu doi-trei ani in urma, in cadrul ONG-ului, viza, de fapt, o viitoare implicare politica. Deci, nu-i chip sa-i multumesti pe cei vesnic nemultumiti. Pe de alta parte, asa cum spui tu, anumite lucruri se confirma in timp (multe, de altfel). Copiii de ieri nu au avut habar ca activitatea e organizata de tineri membri de partid, pentru ca nu asta era scopul activitatii. Devine chiar deranjant cum, la un moment dat, anumite persoane nu mai reusesc sa faca diferenta intre un lucru si altul.
Cartheo are are dreptate!!!
Sexualitatea este pretutideni un obiect delicat deoarece religia si-a bagat coada interzicind sa se faca cercuri de discuti si informati.Nu mai spun caci biserica catolica este acuzata de abuz,viol si protectie papala in ultimii 20 de ani de zile.Acest subiect este foarte inportant sa fie dezbatut deoarece inplica un numar mare din populatia sa.De la virsta de zece ani si pina la cea mai inaintata virsta,populatia in majoritatea ei in general, nu au avut informatiile necesare si nu cunosc realitatea cum functioneaza.Sexul, aceste aparate reproductive si cei care sint in spatele acestora, nu au avut un manual de informare pentru a invata cum functioneaza sistemul sau reproductiv si modul de evolutie acestuia.Ar trebui creat un blog numai pentru acest subiect deoarece se poate creia in timp o dinamica de informare si cunostintele necesare pentru toti care doresc sa stie si eventual sa aplice in viata sa, unele informati pe care le-a gasit inportante, sa le verifice si sa le traiasca cu placere.
Un subiect care este cu adevarat foarte inportant pentru un viitor constient, unde a sti, inseamna sa evoluiezi pe planul sexualitati personale.
Da. Asa e, ti se vor pune in circa si ce e acum, si ce-a fost inainte. (Asta subliniaza stereotipul amintit de mine).
Cei neutri, DE TEAMA, vor face acelasi lucru precum detractorii tai (adica iti vor pune in circa). De teama celui care s-a fript cu ciorba de milioane de ori…
Trebuie sa te cunoasca BINE cineva, pt a nu te suspecta de dorinta de “avansare/ putere/ faima etc”.
] Moment in care, evident, concetatenii tai vor zice “aha, DE ASTA…”. Si tot asa…
Cel mai bine vorbesc faptele. Din pacate, se va intimpla urmatorul fenomen: tu iti realizezi actiunile, oamenii incep sa prinda incredere. In acelasi timp, partidul te va promova (ca atragi atentia asupra lui). Oamenii se vor dezumfla (“ia uite, pina la uram DE ASTA facea ea…”). Si cercul continua, pina in momentul in care, ajunsa sa zicem intr-un post de top la nivel zonal, oamenii vor vedea ca, TOTUSI, te tii de cuvint/ de treaba. Si iar vei avea o perioada de “liniste”. Pina te vor aduce la Bucuresti [
Singura solutie, “vorba” unei pancarte din Piata de acum citeva zile: “Singura solutie, PROPRIA EVOLUTIE”. (majusculele imi apartin)
Ai enuntat perfect viitorul, Carmen
Felicitari pentru initiativa. Foarte buna!
Partidele politice au ‘interzis’ in scoli, indiferent de tema, pentru ca se poate abuza usor. Iti alegi o tema onorabila si, incet-incet, te indrepti catre ale tale.
Normal ca s-au interesat mai multe fetite de tema asta, ca doar ele sunt cele afectate in mod direct de ‘urmari’.
Sunt totusi foarte surprins. Pe vremea când am facut eu scoala subiectul ‘sex’ era tabu. Nu se prea discuta de el nici macar in cadrul orelor de biologie. Se spunea ceva asa, la modul general, ca si cum ai vorbi de niste cerbi in calduri si se trecea repede peste. Filmele erau cenzurate ‘la sânge’, in cazul unui film strain care prezenta vreo femeie cât de cât mai dezbracata se taia secventa respectiva. Iar prezervativ nu-ti puteai lua de la farmacie decât daca aveai hârtie de la medic cum ca esti bolnav rau. In plus se tot batea darabana pe chestiunea “sex doar dupa casatorie” No shit….
Dar acum…de lipsa de cultura sexuala cred ca pot fi invinovatiti (alaturi de parinti si scoala) chiar principalii vizati. Nu mai e nicio problema sa te informezi. Ai la dispozitie tot ce-ti trebuie. Ti-e lene sa cumperi o carte sau n-ai bani de ea? Da un ‘search’ pe internet si afli.
Chiar ma minuneaza ca, intr-un domeniu atât de nevralgic, tinerii sunt atât de nesabuiti incât sa nu se informeze când au totul de-a gata.
Si eu am fost la fel de surprinsa.. Uite ca, totusi, pitzi alea pe care le vedem lungite pe presuri, pozand sexi la 15 ani, nu sunt majoritare in generatia respectiva. Avand in vedere ‘epoca’, ma asteptam si eu sa fie mult mai deschisi si sa stie mult mai multe lucruri. In cazul celor de ieri, insa, nu a fost asa.
…si zici ca toti tinerii asta care nu stiu mare lucru despre sex fac parte din TNL?
Apropo…tu esti la departamentul Munca si Sociale…de ce a trebuit sa organizezi o sesiune despre sex? Sunt curios…
Aoleu, Dragos! E purtator de cuvint, Oana, la pnl (tnl… what ever). Auzi, dept munca si sociale… Repede, DE CE? Iote, d-aia! Ca trebe!
Pai acolo s-a inscris Oana, a fost alegerea ei! Asa se desfasoara munca de partid, sectorial. Din partea TNL ea se ocupa cu asta, cu munca si sociale, nu cu ‘all about sex’
Mă vad nevoită sa repet.
Orice tine de societate si dezvoltarea ei, cetateni si dezvoltarea lor, tine de Social. Problemele si atitudinile de care se lovesc mamele minore, tin tocmai de coeziune sociala. A ver si lo entendemos de una vez.
“munca de partid”… Cih! ce urit suna! Da’ de unde stii tu cu ce se ocupa Oana in partid? N-ai ghicit, nu e “all about sex”, e “sex in the city” (deocamdata, ca poate urmeaza si “village”…). Mda, una peste alta – ca vaz ca te pricepi – imi pare bine ca nu-s inscrisa in vreun partid, sa dea pacostea peste mine si sa trebuiasca sa lucrez “sectorial”!
Dacă îmi spui unde ai citit ca toți acești tineri fac parte din PNL.. îți răspund la întrebări. De asemenea, mi-ar placea sa imi explici si cum te-ai gândit ca niște copii de 15-16 ani ar putea fi membri de partid.
P.S. Din ‘intamplare’, orice tine de societate.. tine si de Social.
P.S. 2 “Sesiunea” nu a fost despre sex. Ci despre contraceptive.
Nu, Oana, Dragos n-a zis (n-a vrut sa zica asta) ca aia mici fac sex si/sau sint inscrisi in partid. El vorbea asa, adica ce functie ai tu acolo si DE CE trebe sa te ocupi tu de… cum zice el, “all about sex”. A luat-o global, implicit: se face vorbire despre contraceptive, asta presupune sex, nu? Si apoi mai abrupt: cum naiba astia mici (cu iphone, mall, zara and so on) nu are ei habar da chestii d-astea cool, in definitiv, zau!
Nu stiu ce a vrut sa zica Dragos.. vad doar ce a zis. Scris, adică.
) nu știe ca in partid nu TREBUIE sa faci niciun fel de munca, deoarece totul se bazează pe voluntariat, din proprie inițiativa. Nu TREBUIE sa intri in nicio comisie, dacă nu vrei sa o faci. Mă gândesc ca toate astea vin de la faptul ca, majoritatea, e obisnuita sa comenteze politica si partidele, fără sa fi facut parte, vreodată, din ele.
Mai observ ca Dragos (tot el
Intr-un partid faci ce vrei si ce știi, atâta timp cât cresti, oarecum, imaginea sa.
Si insist: e una sa tii “lectii” despre sex, alta despre contraceptive. Chiar dacă pare același lucru, nu e.
@ Cartheo, pai vezi? daca nu citesti tot ce scrie Oana…ea a scris, pe blog sau fb, ca asta e treaba ei pe linie de partid. Si nu stiu de ce ti se pare tie ca suna aiurea…asta este…asa se spune, ‘munca de partid’.
@ Oana, n-am zis PNL….am zis TNL
. Si n-am zis ca tu ai zis cum ca ar fi tenelisti, dar am presupus…sau faceti ‘pregatire’ si cu membrii TDL? 
Da, stiu ca ce tine de ‘societate’ tine si de ‘social’, adica de domeniul tau de activitate in TNL…dar, interpretând in felul asta…de oriunde pornim pâna la urma tot la sex ajungem 
Cel mai tare mi-a placut asta: “Până și eu, în calitate de adult (sau cel puțin pe-aproape), am rețineri în a purta discuții foarte deschise legate de sex…”. Pai daca pâna si tu….care arati bestial si te-ai format intr-o societate libera….
Dragos, ai uitat cum ma cheama?
Da, suna oribil. Imi aduce aminte de utc/ pcr…
Si zau daca am inteles ce-are “aratatul” cu abordarea / retinerile in subiectul mentionat…
Nu am scris nicăieri ca “asta e treaba mea”. Dimpotrivă, am scris ca asta am ales sa fac.
Comentariile tale devin (din nou) rautacioase, si chiar nu înțeleg de ce. Nu ca as încerca sa o fac.
Dacă trebuie sa vezi o chestie politica in absolut orice acțiune, fa-o. O vezi tu. Deoarece copiii de ieri nici nu au știut cine organizează ‘conferinta’.
P.S. Da. ‘Pregatim’ pe oricine are nevoie.
Completare: “membru Tnl” si “membru Pnl”, sunt unul si același lucru. Cât timp faci parte din Tnl, faci parte din Pnl. Doar ca ai oportunitatea de a ‘actiona’ in cadrul altui segment de vârsta.
Apai….daca sunt rautacios pâna si intr-un comentariu in care scriu negru pe alb ca arati bestial…
Da, nu vad care e chestiunea. Asta ai ales sa faci, deci asta e treaba ta. Pe care ai ales s-o faci. Nu vad unde e rautatea. Si be) inteleg foarte bine ce e aia ‘voluntariat’, dar chiar si asa…tot ‘munca’ este. Nu e absolut nimic rau ca ti-ai asumat niste ‘axe’ in cadrul partidului. E de laudat si eu asta am facut.
Aia cu TDL a fost o gluma. Serioaso. Nu mai poate face omul o gluma ca imediat sare Elfa cu arcul si sagetile…
@ Carmen, vezi ca n-am uitat ca-ti spui cartheo?
Acuma, ca ne-a exasperat comunismul cu mono-partidismul si ‘munca de partid’, cu UTC si asa mai departe…asta e, trebuie sa trecem peste. Oriunde in lumea democratica exista partide, care au diferite moduri de a iesi in evidenta. Acum, daca in general la noi partidele se comporta precum in Caragiale, nu e de vina neaparat sistemul cât ‘materialul’. Mai de demult un prieten, fost liberal, a mers la un … ‘curs’ sa zic asa, in Anglia. In cadrul acestui ‘curs’ a trebuit sa mearga impreuna cu prietenii liberali de acolo in vizita la … popor (fara sa fie campanie electorala, aceste activitati au loc tot timpul) si sa informeze eventualii votanti cu ce se ocupa ei, daca au propuneri sau cu ce i-ar putea ajuta. In acest fel, cred eu, legatura intre politic si restul societatii e mai strânsa, nu par doua lumi diferite, ca la noi.
Pe de alta parte, poate e de vina si presa. In loc sa ocupe 99% din stiri cu contraziceri oligofrene intre ‘seniorii’ partidelor, ar face mai bine sa popularizeze asemenea actiuni pe care le organizeaza oameni ca Oana.
Lasa ca știi tu ca ești rautacios! Formulezi in asa fel incat sa o poti ‘intoarce’ daca e cazul. Nu te poți abtine
Asta-i “profesia” lui, Oana, eu m-am convins; ne abureste el cu ingineria, dar se vede de la o posta ca nu-i inginer, ci despicator-invirtitor de fire!
Haha, invartitor de fire!
Cârcotaselor!
By the way, stiu ca ‘sexul’ si contraceptia’ nu sunt acelasi lucru, dar, oricum ai da-o, ‘contraceptia’ tot din capitolul ‘sex’ face parte. De sex poti vorbi si fara sa amintesti de contraceptie, dar de contraceptie nu poti vorbi decât in cadrul sexului.
Hai sa ne mai si distram, sa nu mai creada Oana ca-s rautacios (apropo cumva si de tema):
O franţuzoaică bogată, puţin mai ofilită, hotărăşte că e cazu’ sa încheie cu viaţa libertină şi să-şi întemeieze o famile.
Ca să fie sigură că o să fie satisfăcută de alegere (bani avea destui…), dă un anunţ în care pune o singură condiţie: viitorul soţ să fie capabil să o satisfacă de o sută de ori la rând, cu probă înaintea căsătoriei.
Vine germanu’ ….. cedează după două numere.
Vine rusu’…. cedează dupa 3.
Americanu’ …. dupa 4.
Si apare Ion, din creierii muntilor, de la stână, din sânul naturii…
După vreo trei ore, frantuzoaica, ruptă, ţinea scoru’ cu creta pe parchet, lângă pat, liniuţă dupa liniuţă:
-97… AAA…AAAHH! 98… AAAUU!96…
Ion:
-No, domnucă dragă, 96 o mai fost…
-Non, c’est ne pas possible! 97…UUUUH! 93!
-No, nu-i bine, şi 93 o mai fost!
-Mais non, c’est coorect! 94… OOOOH! 95… AAAA! 92…
La care Ion:
- No, domnucă dragă, că ne-am încurcat! Ştergem tăt şi-o luăm de la cap…
Carmen, acum e internet si la stâna. Si exista si cursuri de franceza. Ce sa spun…mare complicatie limba franceza, ca vorbesc in ‘patruoridouazecipluszece’ in loc sa spuna naibii, ca tot omul normal, ‘nouazeci’.
Ai vazut? D-aia am zis “ce performanta!”. ( hm… cred ca-i peste aia din text
)
Mdaa. Sint convinsa ca toti ciobanii acceseaza internetul prin satelit si, DEJA, cunosc fo 3 lb straine… Ceea ce e absolut laudabil.
Nu ma mai joc asa cu voi! Pai frumos este din partea voastra sa tot prezentati probleme (si modalitati de abordare ale acestora) care sa provoace tot la comentarii atat de lungi? Ma faceti sa nu prea mai am curajul sa-’ncep sa comentez pe blog, de teama cantitatii enorme de timp & energie pe care urmeaza s-o consum pe un singur blog la un singur articol.
(Am folosit pluralul pt ca este vreo luna sau si mai bine de cand astept sa ma incumet sa-mi iau inima in dinti sa-i raspund lui Cartheo la vreo cateva comentarii carora nu stiu CUM as putea raspunde altfel decat lung, si nu-mi gasesc destul elan…)
“Până și eu, în calitate de adult (sau cel puțin pe-aproape), am rețineri…”
Cel mai “interesant” de urmarit (pt un rautacios ca mine sau ca Dragos) ar fi sa vedem CUM anume te descurci daca vreo juna persoana mai… “infipta” ti-ar cere sa si exemplifici practic cate ceva din cele explicate teroretic. (Brrr! Fereasca!…)
“…aproximativ 50 de persoane, dintre care 85% aveau sub 18 ani.”
Sa inteleg ca 42,5 persoane aveau sub 18 ani?
“Mi-am amintit cum eram eu la 15-16 ani, și le-am înțeles tăcerea, chicotelile, privirile rușinate…”
Avand in vedere acest gen de conceptie in randul tinerilor (si al romanilor in general), nu este de mirare ca fireasca curiozitate in domeniu adolescentii nu si-o satisfac decat rar, incomplet si (de multe ori) gresit, informandu-se CAND, CUM si DE LA CINE pot, nu de la cine ar trebui (in general de la cate-un ALT adolescent , probabil la fel de debusolat si de “modest” / gresit informat ca si ei).
La acea varsta EU personal (in urma exact a lipsei complete de educatie in domeniu de acasa) eram mult mai putin sfios (nu se ratoise inca nimeni la mine pt o curiozitate “ne-la-locul-ei” (Sic!) ), si documentarea in domeniul sexualitatii mi-am facut-o nu discutand cu cineva (n-aveam cu cine, sau cel putin n-am reusit eu sa gasesc pe cineva in care sa si am incredere si care sa si aiba (concomitent) atat cunostintele necesare cat si bunavointa SI rabdarea, timpul, energia etc pt a mi le impartasi), ci am reusit doar citind asupra subiectului din toate sursele bibliografice pe care mi le-am putut imagina (si pe care am reusit sa le procur), INCLUSIV capitolele referitoare la sex si sexualitate dintr-un tratat de medicina legala si necropsie si un altul de psihopatologie (nici nu mai tin minte prin CE concurs de imprejurari imi picasera in mana…)
Vina pt rusinea cu care tinerii in general considera deobicei abordarea deschisa a problemei sexualitatii o poarta exclusiv parintii / tutorii / educatorii lor, care o ASEMENEA mentalitate le-au inculcat in minte inca de cand (copii mici fiind tinerii respectivi) au inceput sa gandeasca / sa memoreze si continuand pana la adolescenta (orice curiozitate in domeniu fiind reprimata abrupt), si apoi se asteapta ca BRUSC de la varsta pubertatii mentalitatea tinerilor sa se schimbe de-la-sine si acestia sa aiba “tupeul” de a se informa / documenta (dar chiar si atunci “din alta parte”, nici macar atunci DE LA EI), atunci cand acestora le este rusine nu numai sa deschida subiectul cu o persoana “serioasa”, ci pana si sa arate la caseria librariei (sau la biroul bibliotecii) o carte pe acest subiect pe care ar fi ales s-o cumpere / s-o ia cu imprumut.
“Spun asta deoarece va fi un serial, mi-ar plăcea să avem astfel de întâlniri cu elevi din toate liceele.”
La modul FOARTE serios vorbind, consider ca n-ar fi inutil sa organizezi filmarea acestor “sedinte” (chiar cu mai multe aparate concomitent), urmand ca – dupa editarea continutului unui numar… corespunzator de sedinte – o sinteza a continutului sa fie “trasa” pe un CD / o serie de CD-uri care sa fie multiplicat(e) intr-un numar suficient de exemplare incat sa aiba acces la ele (“cu imprumut” sau “de tot”) si tinerii prea rusinosi (pe acest subiect) pt a participa pana si la acele sedinte.
“Consider că o minimă informare a minorilor în legătură cu metodele contraceptive, este absolut esențială.”
Daca este intr-adevar “minima”, informarea respectiva poate sa faca mai mult rau decat bine: daca tinerii in cauza n-au informatii suficiente este posibil ca o metoda buna si corecta s-o aplice in mod gresit (facand astfel sa fie ineficace) si – considerand ca au luat toate masurile de prevedere necesare – sa-”si dea drumul”, facand si ceea ce altfel n-ar face si astfel sporind pericolul.
“…s-au prezentat [...] aproape 40 de fetițe, din proprie inițiativă. Băieții au fost mult depașiți numeric.”
1. Punem pariu ca FETITE (fara ghilimele) nu era nici una, ca toate erau CEL PUTIN pubere?
2. Ca explicatii pt acel raport numeric, sa nu uitam cateva considerente:
- fetele sunt cele care suporta in primul rand (practic, fiziologic) urmarile absentei contraceptiei, nu baietii
- fetele se maturizeaza (sexual) mai devreme decat baietii, astfel incat intre doi copii de aceeasi varsta baiatul inca este un copil, pe cand fata este deja domnisoara
- baietii – chiar si cei de varsta mai mare, cu o dezvoltare fiziologica comparabila cu a fetelor prezente – au – in special la ACEASTA varsta – tendinte de “macho”, de “ce-mi trebuie mie asa ceva, eu ORICUM sunt grozav”
“Este, însă, foarte greu să atragi copiii la asemenea evenimente [...] e și mai greu să porți un astfel de dialog cu ei.”
Ar fi mai usor daca tinerii in cauza nu s-ar “jena” sa afle cunoscutii lor CE preocupari au ei (SI faptul ca se documenteaza ASTFEL, ca – adica – recunosc pe de o parte lipsa de cunostinte in domeniu si pe de alta parte lipsa mijloacelor de informare individuala si – MAI ALES – ne-DIRIJATA: pt durata sedintei, PT EI, pt PSIHICUL lor, dumneata ai fost echivalentul unui profesor.)
Eu personal consider ca astfel de sedinte ar fi mai usor de organizat (adica s-ar bucura de o participare mai mare) daca ar fi organizate intr-o localitate pt tinerii NU din acea localitate, ci pt cei din localitatile invecinate, pt care este mai mic “riscul” de a fi vazuti participand “de cine nu trebuie” dintre cunoscutii lor. (Asadar, asemenea sedinte tinute in Baia Mare cred ca ar fi mai util sa fie “popularizate”, anuntate, in comunele / oraselele invecinate, iar pt tinerii din Baia Mare sedinta sa fie tinuta undeva intr-una din localitatile limitrofe.)
“…prin acest gen de evenimente, nu vreau deloc să încurajez un lucru, sau să condamn altul.”
Esti SIGURA ca prin asta nu vrei sa incurajezi protectia contraceptiva? Atunci DE CE mai organizezi sedintele?
“Poză cu mine!”
Poate ca ar fi fost (in opinia mea) si mai usor acceptata sedinta (ai fi reusit sa te apropii – psihic – mai mult de ei) daca n-ai fi pus intre dumneata si ei “bariera” reprezentata de poseta pusa ostentativ de vizibil (chiar daca NU ASTA fusese intentia) pe pupitru (sau pe ce era) intre dumneata si ei, si daca ai fi adoptat o tinuta vestimentara cat-de-cat mai apropiata de cea a lor, nu atat de “tinuta de gala” (spre exemplu o tinuta TOT eleganta, dar nu “ocazie festiva” ci “sport”).
As mai fi raspuns si pe la comentarii, da’ deja mi-a ajuns cu atata scris. (Sper ca tineti minte ca eu tastez lent, cu un deget.)
Aoleu… chiar ca lung comentariul, Victor! (apropo, pe mine ma cheama Carmen).
F interesant punct de vedere: “Esti SIGURA ca prin asta nu vrei sa incurajezi protectia contraceptiva?” Eu cred ca Oana vizeaza – in primul rind! – informarea, si nu incurajarea protectiei contraceptive (ca demers exclusiv si sustinut).
Privind vestimentatia (chiar ma mira intrucitva minutiozitatea observatiilor tale, Victor…), Oana, cred ca Victor are nitica dreptate: poate, incercind sa fii mai “sport” ai putea ridica din bariera invizibila, la care contribuie (fara intentie) vestimentatia ta…
Si, ca tot discutam/ intram in detalii: Oana, cu ani in urma exista o asociatie (ong, cred) care a desfasurat o campanie destul de sustinuta, chiar si la nivel national. Si care a avut ceva rezultate. Este vorba despre SECS. Una dintre activitatile lor principale chiar asta era: distribuirea de prezervative + educarea tinerilor privind contraceptia (de fapt, prevenirea sarcinilor la virste mici, prevenirea transmiterii MST-urilor etc). Acum nu prea mai stiu daca ei mai exista, dar cred ca informatii despre se mai pot gasi pe Internet.
“…apropo, pe mine ma cheama Carmen…”
Saru’mana, Carmen, imi pare bine de cunostinta!
Aici urmeaza (volens – nolens, din perspectiva mea) o digresiune.
CANDVA, mai pe la inceputul “patrularii” mele pe net, in urma unor observatii care imi fusesera facute pe-ici-pe-colo (observatii care la inceput ma enervasera, dar carora mai tarziu nu mai putusem – dupa ce imi gasisem timp de reflectie – sa le neg corectitudinea), facusem eforturi sa gasesc pe undeva oarecari “reguli de politete pe net” cat-de-cat “oficiale” (si n-am reusit sa gasesc decat “Regulile polemicii civilizate”, pe care – daca bine imi mai amintesc eu – le postasem si aici pe blog prin vreun comentariu).
Nereusindu-mi acest demers, am considerat ca nu-mi ramane decat sa-mi alcatuiesc eu insumi un fel de “cod de conduita pe net”, partial din concluziile trase de mine in urma diferitelor situatii intalnite (la care “eram partas” – sau nu) si partial din cele citite de mine pe diferite “saituri” (bloguri, forumuri…) fie ca principiu/i de conduita specificat(e) ca atare, fie in urma unor idei (citite prin articole si/sau prin comentarii) pe care le consider corecte si pertinente.
Unul dintre principiile de conduita astfel stabilite (de catre mine insumi, pt mine) “spune” ca interlocutorilor cu care imi “intersectez” comentariile / replicile (pe bloguri / forumuri) ma adresez (indiferent de lucrurile pe care as putea sa le stiu despre ei/ele “in particular” – sau chiar si in mod public) cu pseudonimul* (nickname-ul) ales de acestia / acestea (si anume cu pseudonimul cu care este semnat(a) comentariul / replica careia ii raspund), si inca in grafia originala a corespondentului: cu/fara initiala majuscula (sau cu tot “numele” scris cu majuscule), cu/fara spatiu/i in interiorul pseudonimului, etc.
* Exceptiile sunt atat de rare incat devin notabile – spre ex, relativ recent ma adresasem pe un blog unui interlocutor (care “se iscalea” “Viktor”) cu “tizule”.
In lumina acestei “expuneri de principii” (Sic!), sper ca nu te vei supara daca eu voi continua ca (atata timp cat dumneata continui sa-ti “iscalesti” comentariile cu pseudonimul “Cartheo”) dumitale IN ACEST FEL sa ma asdresez.
Daca preferi o adresare mai personala, mai “calda”, mai “apropiata” (cu “Carmen”) nu te impiedica nimeni ca IN ACEST FEL sa-ti iscalesti comentariile, si in acest caz promit ca SI EU – in ACEST fel ma voi adresa dumitale.
“…ma mira intrucitva minutiozitatea observatiilor tale, Victor…”
Nu are rost sa concep inca o data acelasi raspuns, asa ca voi posta aici (copy/paste) raspunsul pe care l-am dat recent aceleiasi nedumeriri pe un alt blog (acolo discutia fusese in jurul observarii involuntare de catre mine a unor greseli):
“Stie Sfantul CUM anume s-o fi intampland asta, ca eu nu fac absolut nici un fel de efort constient pt a studia in amanuntime textul, fotografia, vocea/pronuntia sau ce-o mai fi – pur-si-simplu DIRECT acolo “mi s-a dus” (de aceasta data) privirea; alteori constat (in mod la fel de involuntar (Sic!) ) pe masura ce urmaresc textul, existenta greselilor sau a formelor “dubioase”.
Marturisesc din nou: CANDVA facusem – in interes profesional – eforturi constiente, staruitoare si intense pt a ma educa sa observ cat mai usor, repede si spontan detalii eronate de acest tip, si probabil ca asta mi-a devenit o a doua natura, astfel incat acum (desi n-am – nu MAI am – nici un interes in acest sens) se pare ca nu am scapat de reflexe de acest tip.”
Cam ASTA e treaba cu minutiozitatea observatiilor mele actuale…
Lamurit deplin. Nu prea am cum sa schimb “pseudonimul”, caci asa s-a intimplat sa se “stabileasca” identitatea mea pe wordpress (posibil sa existe modalitati tehnice re rezolvare, dar cum asta ma plictiseste, prefer s-o las asa…). Nu e nicio problema (adica nu am eu vreo problema cu “cartheo”). Era doar o… demarcare sa-i spun? – prietenii imi spun pe nume, cartheo raminind pt… ceilalti.
Dar, repet, nu am obiectii.
Nici “minutiozitatea” nu era (in remarca mea) o problema/ in sensul de observatie malitioasa. Dimpotriva, avea o nota (probabil insuficient redata) de usoara uimire, caci, nu-i asa, NU barbatii sint primii care observa [sau care se SI pronunta asupra] tinuta unei femei…
Pseudonimul la comentariu se schimba usor: deasupra / sub “formularul(ui)” in care se tasteaza comentariul exista “casutele” cu adresa de mail, cu numele si cu pagina web; in cea cu numele stergi numele “memorat” de catre blog si il inlocuiesti cu cel dorit (lasand aceeasi adresa de mail – sau scriind de pe o alta adresa, si lasand aceeasi pagina web sau deschizand o alta asemenea pagina). Presupun ca blogul va memora (imediat sau dupa un numar de repetari ale operatiei) noul “nume” ales.
Nici in raspunsul meu minutiozitatea nu era o problema, nici nu considerasem raspunsul dumitale drept fiind malitios, ci doar drept reprezentand o nedumerire. In consecinta, eu doar comunicasem explicatia pe care eu o consider corecta pt un fenomen care mie mi se pare atat de firesc (care pt mine decurge atat de “normal” si de spontan) incat nici nu-mi dadusem seama de existenta sa la mine – si nici macar nu-mi dadusem seama ca nu “toata lumea” are parte de asa ceva – pana cand nu imi fusesera facute pe net remarci referitoare la acest subiect (abia APOI meditasem si convenisem – cu mine insumi – ca ACEASTA este explicatia cea mai probabila).
Puterea de observatie consider (EU) ca este o caracteristica individuala, nu de sex/gen (desi ESTE adevarat ca in general atentia FEMEILOR – nu cea a barbatilor* – se indreapta cu precadere asupra aspectelor… vestimentar-cosmetice, de infatisare), iar ne-pronuntarea asupra acestor aspecte din partea barbatilor poate avea mai multe explicatii: pe de o parte minora importanta care este atasata de catre barbati acestei chestiuni (ceea ce face ca ei fie sa nici nu observe*, fie – chiar daca au observat – sa considere ca aspectul nu este notabil si nu merita analizat si mentionat), iar daca ii ataseaza o importanta cat-de-cat… “adecvata”este posibil sa nu mentioneze subiectul din sfiala – ca atare, sau intre ghilimele (in acest din urma caz considerand ca observatiile pe tema vestimentatiei le afecteaza aparenta de “macho”). Eu personal sfiala cred ca mi-am “ratacit-o” pe undeva, ca nu prea mai reusesc sa mi-o gasesc, iar despre aspect “macho” ORICUM nu mai poate fi vorba la varsta mea. (Nu fusesem eu prea “macho” nici inainte, dar acesta este un aspect care acum nu mai merita dezbatut.)
Iar in anume acest caz concret, comentariul meu se referea la tinuta PERSOANEI care… prezideaza dezbaterile in “sedinta cu copiii”, nu la tinuta unei femei. (Faptul ca – in anume ACEST caz – persoana este o femeie este un lucru fortuit si – in acest context – neinteresant: la fel as fi comentat si despre o tinuta prea “de rigoare” a unui barbat care s-ar fi aflat in acea postura.)
* Barbatii poate ca nu observa (in general) detaliile, partile componenta ale tinutei feminine, dar SI asupra lor (sau poate IN PRIMUL RAND asupra lor) are efect ANSAMBLUL imagistic si/sau olfactiv** sub care se prezinta o femeie.
** In acest sens, este foarte important pt o tanara sa afle cat mai de timpuriu faptul ca o exact aceeasi aroma “artificiala” (chiar daca este vorba – spre exemplu – despre un parfum provenind direct de la flori naturale, fiind constituit adica din uleiuri aromatice) emana senzatii diferite de pe trupul diferitelor persoane, intrucat la mireasma rezultanta contribuie SI atat aroma proprie trupului cat si eventuale reactii chimice intre anumite componente ale parfumului si unele componente din sudoarea / sebumul tinerei (componente variabile de la individ la individ) – si sa incerce pana isi alege parfumul care considera ca o avantajeaza cel mai mult, iar apoi sa nu mai schimbe parfumul***. In acest fel, mireasma rezultata din combinatia intre parfum si trupul persoanei va ajunge sa fie perceputa (probabil doar subconstient) de catre cei din jur drept fiind aroma “fireasca” (si foarte placuta) a persoanei in cauza.
*** EVENTUAL, la anumite ocazii, persoana se mai poate… “suplimenta olfactiv” prin adaugarea INCA UNUI parfum (aplicat pe corp in ALT loc decat parfumul “de baza”, de preferinta intr-un loc… “acoperibil” cu vestimentatia de-zi-cu-zi), ceea ce schimba mireasma indeajuns incat pana si cei care cunosc persoana bine si indeaproape sa remarce ca “s-a parfumat”.
O, asta cu parfumul probabil ar merita o dezbatere separata… (cind o vrea Oana, sau daca o vrea…).
] Exista parfumuri care “se potrivesc” perioadei de iarna (sau vara), tot asa cum poti alege un parfum “de zi” si un altul “de seara/ ocazie speciala”. Desigur, oricare dintre acestea TREBUIE sa se “muleze” pe persoana respectiva, cel descris (generic) de tine fiind singurul care va fi folosit in mod curent o lunga perioada de timp (pina cind femeia decide ca nu o mai reprezinta/ nu i se mai potriveste). Desigur, exista multe femei care-si cumpara parfumuri DOAR pt ca: e la moda/ e ultimul aparut la x marca/ “are si prietena mea cea mai buna”… Dar, cred ca – in general – femeile inteligente, sensibile (si sincere cu sine in primul rind) stiu sa-si aleaga parfumul.
Hm… femeile isi cam schimba parfumurile: in functie de virsta (ceea ce e si normal, caci si in organism se petrec schimbari), dar si in functie de sezon ori ocazie. De regula, o femeie are, pt aceeasi perioada de timp (citiva ani) minimum 2 parfumuri pe care le foloseste permanent. [Evident, in acest rastimp mai incearca si altele
As mai avea o completare la “barbatii si tinuta femeilor”. Ceva mai amuzanta: unii prefera sa NU zica nimic de teama de a nu fi intrepretate spusele lor intr-un mod negativ, intrind de multe ori in situatii “fara iesire”, de genul: “Aaaa, ce sa fac, daca ii spun ca-mi place cum e imbracata, poate se enerveaza si considera asta vreo aluzie… Daca nu-i zic, sa vezi, sigur va spune ca-s insensibil/ eventual nesimtit/ si IAR incep discutiile…”. Evident, exemplul meu n-are nimic a face cu discutia noastra, e doar general.
(Hai ca incerc metoda sugerat de tine pt “pseudonim”. Sa vedem ce iese…)
UITE ca a iesit! Felicitari, Carmen! (Nu stiu daca blogul / WordPress-ul ti-a si memorat “din prima” noul nick, sau daca deocamdata continua sa ti-l afiseze pe cel vechi si inca mai trebuie sa tastezi pt a sterge / modifica la el.)
Se pare ca da…
[Ramine acum sa ma hotarasc si eu... Eh, femeile... vesnic nemultumite]
Poate ca nu este comunicata pe blog vreo modalitate de a lua contact cu autoarea “in particular” (adresa e-mail, nr telefon etc.) sau poate ca n-am stiut eu s-o gasesc, asadar ma vad nevoit ca aici, la articol pe cu totul alta tema, sa postez urarea (adresata autoarei blogului) de “La multi ani!”, cu sanatate, intelepciune, prosperitate si cu noroc astfel incat timp de o viata cat mai lunga sa te poti bucura in pace si iubire de toate acestea alaturi de cei dragi. Numai bine!
Clasicul si Vesnicul “La Multi Ani” ti-l trimit pe aripile perfectibilitatii mele umane.
Ramai ceea ce esti!
Acelasi,
GN
Multumesc frumos..
Am 26 de ani si toate informatiile pe care le-am acumulat cu privire la sexualitate provin fie din surse media,din lecturarea materialelor de acest gen, fie din discutiile cu parintii mei.Foarte putine spre deloc am aflat din scoala iar asta este chiar trist.Mi-ar fi placut sa fie discutii periodice iar eu si colegii mei sa putem sa vorbim despre nelamuririle,nelinistile si problemele noastre.Ar fi fost foarte util pentru multi dintre noi, daca exista nu numai un psiholog dar si un sexolog in liceul unde am invatat,pentru ca ar fi putut sa ne indrume,sa ne consilieze si sa ne ajute cu atatea si atatea sfaturi si detalii, pe care unii dintre colegii mei le-au inteles the hard way…daca intelegi unde vreau sa bat…
Mda…
Ma bucur ca ai avut aceasta initiativa si tine-o tot asa,cu siguranta vei salva vieti(numarul copiiilor cu copii creste alarmant si astfel vietile atator oameni sunt distruse din inconstienta dar mai ales dezinformare) destule chiar daca este vorba doar de o aparenta simpla discutie cu tinerii.
Ai avut norocul de a avea parinti care au fost dispusi sa discute cu copilul lor pe aceasta tema, sa-ti transmita din informatiile si experienta lor.
De fapt, daca ma gandesc putin mai bine, ai avut norocul de a apartine unei generatii ai carei parinti (macar unii dintre ei) sunt mai ‘deschisi la minte’.
‘Pe vremea mea’, ‘ai mei’ ma invatasera ca este rusinos pana si sa intentionezi sa deschizi acest subiect cu o persoana respectabila, si ca asemenea subiect nu este discutat decat de persoanele de conditie… in cel mai bun caz indoielnica (si ca insasi discutarea acestui subiect este suficienta pt a pune la indoiala conditia cuiva).
Saracii! Atat au stiut si ei… (In rest au fost parinti foarte buni, daca nu luam in considerare cateva asemenea idei gresite pe care le-au avut.)
Asa este!Am avut mare noroc pentru ca m-au crescut bine.Am avut si nemultumiri si inca le am dar acestea sunt inevitabile(cel putin unele dintre ele) caci nici o relatie fie ea de amor,profesionala,familiala,nu este perfecta.Se spune ca un factor important in educatia copilului este insasi educatia de care au beneficiat parintii dar si studiile terminate.Parintii mei au studii superioare insa nu asat cred ca a contat,ci dorinta lor de a deveni un om cu picioarele pe pamant,au intentionat si au si reusit sa ma protejeze,sa imi dea informatiile necesare pentru ca la un moment dat sa o fac singura,asa cum este si normal.
Ma bucur ca am avut parte de o comunicare buna(repet,in mare parte)si ca niciodata nu am avut problemele generatiilor de azi: droguri,sex ocazional,sex neprotejat,sarcina la varste fragede,avorturi,violenta,frecventarea localurilor dubioase…