Armonia sunetelor, în urechea lui. De fapt, văzul și auzul țin de atitudine și de modul în care te-ai hotărât să percepi lumea, sau să-ți trăiești viața.
Datorită unei coincidențe (să zicem..) am văzut parada militară din București (de pe 1 decembrie) pe 27 noiembrie. Și nu inghesuită de 7.000 de oameni, ci alături de alte câteva persoane care, și ele, au ajuns in zona respectivă fără să-și fi propus acest lucru.
Văzută de la mai puțin de 10 m distanță, parada a fost splendidă!
Datorită unei alte coincidențe (… să zicem), am vazut minunatul pom de Crăciun din Baia Mare (căruia i-au fost aprinse, oficial, luminile pe 1 decembrie) in toată splendoarea lui, pe 29 noiembrie, noaptea. Nu în prezența altor 4.000 de persoane, ci împreună cu cei 4-5 responsabili, care verificau instalația, exact in momentul in care treceam eu pe-acolo. Bineînțeles că am oprit imediat, am coborât din mașină, și am savurat, încântată, acest privilegiu.
Am avut parte de astfel de momente, de foarte multe ori. Nu le rețin acum pe toate, insă au fost numeroase, și de fiecare dată m-au pus pe gânduri.
Unii, mai pragmatici, mi-ar spune că nu e vorba de nimic special în aceste întâmplări banale, și că ne lovim de coincidențe la tot pasul.
Dar.. eu nu cred in coincidențe. Cred in privilegii. De care mulți avem parte, dar pe care foarte puțini le observăm și le valorificăm. Poate optimismul meu este de vină pentru acest lucru. Caut partea buna, specială, în absolut orice, și culmea, o găsesc de fiecare dată. Sau poate o inventez! (?) Nu prea contează, atâta timp cât reușesc să o fac să existe.
Sunt sigură ca toate intâmplările transmit un mesaj, și au un scop. Scop pe care îl sesizăm, sau nu. Mesaj pe care îl percepem, sau nu.
Sunt sigură ca, de cele mai multe ori, aparențele nu înșală și lucrurile sunt exact ceea ce par a fi. Sunt la fel de sigură că, atunci când ele totuși înșală, nu este vorba, neapărat, de ceea ce au transmis, ci de ceea ce altul a perceput, lăsându-se condus de aparențe. De foarte puține ori aparențele, intr-adevăr, înșală. Și se întâmplă astfel numai când, și pentru că, ne grăbim să catalogăm și să tragem concluzii, în necunoștință de cauză.
Cei mai mulți oameni au impresia (la un moment dat) că sunt speciali, că au o menire deosebită, că sunt ‘aleșii’, sau că sunt excepțiile.. Insă, întotdeauna vine și momentul in care, tot cei mai mulți, iși dau seama că nu e așa. In timp, excepțiile se separă în mod evident și trebuie recunoscute. O excepție, dacă e într-adevăr excepție, ramâne (numai în timp) vizibil o excepție- orice ar spune oricine.
Majoritatea afirmă că toți oamenii suntem la fel, tocmai din cauză că suntem toți oameni.
Eu, în schimb, cred că deși avem toți aceeași bază, singura asemanare exactă intre noi este faptul că toți suntem diferiți. Deoarece ne uităm la același lucru, dar vedem cu totul altceva. Viața ta este, și va fi, intocmai ca viziunea ta despre viață. Viața este efectul, și viziunea este cauza. Nu invers.
“Oamenii sunt zei muritori, iar zeii sunt oameni nemuritori.”
Firul de legătură intre aceste două, ultime, ipoteze este la fel de fin ca firul de legătura între părțile acestui text.
Sunt intru totul deacord cu tine, soarta, destinul, universul sau divinitatea ofera oricui sansa si oportunitate cu carul, miracolele se desfasoara in toata splendoarea lor in fata noastra in fiecare moment, in fiecare clipa, nu exista coincidente, totul se intampla cu un motiv.
Un intelept spunea ca ignoranţa este originea tuturor relelor, faptul ca noi ignoram ceea ce ne ofera universul si mama natura, faptul ca suntem orbi la miracolele care se intampla in fiecare clipa, chiar in fata noastra, ne imbolnaveste spiritul, iar spiritul bolnav naste indiferenta si monstrii.
“De fapt, văzul și auzul țin de atitudine și de modul în care te-ai hotărât să percepi lumea, sau să-ți trăiești viața.”
Intre niste limite! Altfel un prunc (care – EVIDENT – inca nu si-a hotarat in mod constient nici un fel de mod de actiune si/sau de interpretare) n-ar putea nici sa vada, nici sa auda, or el vede si aude excelent, la modul (instinctiv, nu intentionat in mod constient) “am nevoie de cat mai multe informatii – cat mai obiective si/sau cat mai… adecvate mie – despre lumea inconjuratoare”.
“…eu nu cred in coincidențe. Cred in privilegii.”
Privilegiile sunt UN lucru, si isi au rostul si rolul lor in viata (poate nu neaparat intr-a noastra, poate intr-a altora), iar coincidentele sunt cu totul altceva. Singurul mod de interpretare in care iti accept integral afirmatia este daca intentionai sa comunici faptul ca dumneata consideri ca ai fost privilegiata (de la natura sau prin educatie) cu o fire care pe de o parte reuseste sa… capteze din mediul inconjurator aceste informatii (prin organele de simt suficient de… fine) si pe de alta parte sa nu se lase distras/a de alte probleme mai arzatoare ci sa si receptioneze in constient informatiile astfel dobandite – si sa le… fructifice (functii cognitive). (Norocul joaca si el un rol important in a te nimeri “la locul potrivit in momentul potrivit” – dar trebuie SI disponibilitate…)
“Sunt sigură ca toate intâmplările transmit un mesaj, și au un scop.”
Care mesaj si care scop pot sa aiba sau nu vreo tangenta cu persoana in cauza.
“Sunt sigură ca, de cele mai multe ori, aparențele nu înșală și lucrurile sunt exact ceea ce par a fi.”
Ba DE MULTE ori aparentele inseala (ca doar de aceea se numesc aparente, de aceea a fost inventat cuvantul – v. http://dexonline.ro/definitie/aparen%C8%9B%C4%83 ), doar unele firi privilegiate au “darul” de a “scotoci” si de a privi (in mod instinctiv sau educat) DINCOLO de aparente, unde incepe sa se intrevada esenta (care ESTE adevarata).
“Cei mai mulți oameni au impresia (la un moment dat) că sunt speciali…”
Cei mai multi oameni (LA UN MOMENT DAT) chiar SUNT “speciali”, deosebiti, si nu neaparat intr-un context care sa presupuna permanentizarea ulterioara a acestei stari. (Cel mai “banal” exemplu: mai-fiecare mireasa este printesa – daca nu chiar zeita – pt ziua – si noaptea – nuntii ei, si nu numai in propriii sai ochi.)
“In timp, excepțiile se separă în mod evident și trebuie recunoscute.”
Mda. Atat exceptiile pozitive cat si cele negative.
“Majoritatea afirmă că toți oamenii suntem la fel…”
Nu majoritatea afirma (majoritatea n-are gura), ci majoritatea oamenilor afirma – si afirmatia poate sa fie adevarata sau nu in functie de optica, de perspectiva – adica de criteriile in functie de care facem compararea. (Spre ex: DA, toti oamenii – si nu numai – sunt muritori.)
“…singura asemanare exactă intre noi este faptul că toți suntem diferiți.”
“Asemanare exacta”? (Prin contrast CU? “Asdemanare imprecisa”?) Si inca “singura”?
Cert este ca toti oamenii (fiecare in parte) au SI trasaturi care ii individualizeaza, care ii diferentiaza de ceilalti reprezentanti ai speciei.
Ilustratia articolului este creatia dumitale? Daca da – de ce nu este “semnata” (si poate si explicata, comentata)? Daca nu – de ce nu are atasate informatii despre sursa ei (preferabil – in opinia mea – cu link activ direct catre sursa)?
Victoooor, am scris “asemanare exactă” sub forma de metafora. De altfel, dacă te uiti cu mai multă atenție, observi ca am folosit un font diferit, pentru aceste doua cuvinte.
La restul am sa îți răspund, curând. Pupici!