Încă o dată.
Ce animal ați fi, daca ați fi animal? Nu vă întreb ce ați alege, ci ceea ce, pur și simplu, ați fi?
Eu nu m-am întrebat, dar am întrebat. Și apoi am analizat ceea ce mi s-a spus, căutând similitudini. De caracter, bineințeles. Deoarece, știm bine (nu?) că aparențele sunt înșelătoare.
Nu am reușit să fiu de acord cu niciuna dintre variantele primite. Deși in anumite circumstanțe de excepție, fiecare mi s-ar fi potrivit, este vorba numai de excepții.
Am primit, însă, răspunsul corect. Când..? Când nici nu mă gândeam să mai intreb așa ceva.
Nu, nu aș fi o pisicuță, așa cum vă doriți multe să fiți. Așa cum multe sunteți. Nu sunt drăgălasă ca să obțin ceva, și nu îmi scot ghearele după ce am obținut. Pur și simplu, nu pot.
In mod evident, nici nu vreau.
Nu aș fi o leoaică protectoare, fericită să vâneze pentru masculul ei, in timp ce acesta se odihnește. Pot face mai mult de atât.
Nu aș fi o tigroaică teritorială, care să intimideze și să înspăimânte alte ‘aspirante’ la titlu. Și pe care, într-un final inevitabil, să o doboare cele mai sus pomenite. Există mult mai mult, lumea e mult mai mare.
Nu aș fi o vulpe ironică si vicleană, care, deși foarte descurcareața, iți află slăbiciunile și mai apoi se folosește de ele pentru a te răni. Cred in altceva.
Nu aș fi un cațel supus și, necondiționat, loial. Nu aș avea cum, nu asimilez situația.
Nu aș fi un iepuraș pufos, căruia ii este teamă, și se ascunde de nou. Noul mă motivează, mă reprezintă.
Nu aș fi o panteră elegantă, care vânează, iși face toaleta și vânează din nou. Nu pot trăi o viața comuna.

Dacă ar fi să fiu un animal, în mod sigur aș fi un arici. Un mic, simplu, aproape necunoscut și neînțeles, arici. Care iși alege drumul.
Dacă vrei să vezi, privești.
Dacă vrei sa afli, cauți.
Dar dacă vrei să ințelegi.. privești, cauți, și apoi gândești.