A fi infidel, a insela, a trada, a comite adulter- spune-i cum vrei tu- este un subiect foarte interesant si in plus, inepuizabil.
In autobiografia sa, Bill Clinton a scris, printre multe altele, ca niciodata nu a cautat in mod special sa se culce cu femeile pe care le intalnea. Conversatia ducea acolo.. era primul lucru ce il atragea la o femeie.
Sa stai de vorba cu o persoana interesanta este unul din cele mai frumoase si sanatoase lucruri pe care le poti face.. Si se stie foarte clar ca femeile vorbesc mult mai bine decat barbatii. Astfel, multi barbati au fost cuceriti de unele femei printr-o simpla conversatie.
Acelasi Bill Clinton insista asupra importantei pe care o are conversatia intr-un cuplu. Fara indoiala, partea psihica a relatiei este intotdeauna mai buna atunci cand partea spirituala este buna.. iar cand partea spirituala este la nivel inalt, si relatia sexuala dintre parteneri devine din ce in ce mai buna.
De zeci de ani statisticile au aratat ca mai mult de 80% din barbati au inselat sau au de gand sa insele intr-un anumit punct al relatiei lor. De ceva ani incoace, s-a ajuns la concluzia ca da, barbatii inseala SI din cauza sexului.. dar pentru foarte multi barbati, sexul nu mai este scopul principal, ci doar unul din mijloace. Unul din mijloace pentru a-si atinge scopul : intimitate si comunicarea veritabila.
Sunt sigura ca acest lucru va soca multe femei, mai ales pe cele casatorite. Din ce in ce mai multi barbati dintre cei care inseala, spun ca o fac pentru o conexiune emotionala de care nu mai au parte in casnicia lor..
Abia apoi apare in scena sexul.
Barbatii inseala ‘din toata inima’ , pentru ca nevoile lor emotionale nu mai sunt satisfacute acasa.
Intotdeauna s-a afirmat ca barbatii pot face mult mai usor diferenta intre sex si sentimente decat femeile, dar in ziua de azi din ce in ce mai putini barbati fac asta.
Ironia sortii.. traim intr-o era in care femeile nu doar ca au devenit la fel de independente dpdv economic, dar deja femeile gandesc ca barbatii.. inseala, exact cum fac barbatii, vor sa aiba aventuri si din ce in ce mai multe femei casatorite decid sa divorteze. Seamana cu un schimb de experiente! Barbatii iau din sentimentalismul femeilor in timp ce femeile iau din pragmatismul barbatilor.
In timp ce majoritatea sondajelor au fost efectuate pe tema ” de ce inseala femeile” si de ce din ce in ce mai multe femei o fac, aproape nimeni nu s-a gandit ca barbatii au ajuns sa insele din exact aceleasi motive : rutina sexuala, lipsa dorintei, stres si mai ales lipsa unei conexiuni sentimentale.
Ultimii 30 de ani de revolutii feministe au ridicat in mod evident numarul femeilor puternice si independente.
Femeia de azi nu mai accepta sa fie hranita acasa cu relatii sarace si lipsite de profunditate.
Ea isi da seama ca primeste mult mai multa atentie de la colegi de munca si astfel, flirturile la serviciu se transforma deseori in aventuri pasionale. Expresia “suntem doar prieteni” a devenit un teritoriu periculos.
Si femeile si barbatii tanjesc dupa legaturi sentimentale.. si intr-o perioada in care majoritatea cuplurilor divorteaza in primii 4 ani de casnicie, suntem din ce in ce mai tentati sa acceptam ruptura decat sa incercam sa salvam relatia. Un lucru mult mai bun, spun eu, decat sa traiesti intr-un compromis continuu, distructiv si absolut inutil.
Insa trebuie sa mentionez o diferenta de perceptie cat se poate de evidenta : femeile care inseala sunt mult mai aspru judecate decat barbatii. In timp ce pt femei exista o adevarata cultura a iertarii in cazul infidelitatilor, barbatii habar nu au sa faca asta. E destul sa deschizi o revista Cosmo si vei gasi in mod sigur acolo un articol despre cum sa ierti infidelitatea partenerului tau si cum sa ‘mergi mai departe’.. Insa femeile care inseala nu au parte de asa ceva.
Ele sunt aproape demonizate. Fapta lor este ‘ireparabila’.. gestul lor este ‘incalificabil’.. tradarea lor este suprema. Hmm.. si totusi, sunt convinsa ca multi barbati ar vrea sa ierte, dar nu stiu cum sa procedeze.
De fiecare data femeia este de vina. Daca barbatul e acela care inseala, atunci de vina este amanta.. daca inseala sotia, de vina este ea, sotia. Niciodata nu este de vina barbatul.
1 din 2 divorturi au drept catalizator infidelitatea.. Partea ciudata este ca cei mai multi se recasatoresc numai ca sa mai divorteze o data, si culmea.. din nou, motivul este infidelitatea
De ce inselam? Din cauza rutinei sexuale? Din cauza emotiei placute de a descoperi ceva nou ? Pentru ca nu suntem prinsi? Din cauza ca nu suntem fericiti?
Toate astea si inca multe altele.
Azi, Superman si Superwoman isi fac timp pt orice in afara relatiei lor. Odata ce trecem de inceputul relatiei, cand flacara arde cu putere, trebuie sa pastram toate sentimentele la aceeasi intensitate. Daca nu ne ocupam de noi, ca si cuplu, flacara se stinge incet, ajungem sa traim intr-un morman de cenusa calduta.. si atunci incepem sa cautam scanteile dorintei in alta parte.
Acest subiect este aproape intotdeauna pictat in alb si negru si se greseste mult procedand asa. Nuantele de gri sunt cele mai importante.
Daca:
- Ne dam seama ca in relatia noastra au avut loc mai multe dezamagiri, dar le trecem cu vederea..
- Suntem coplesiti de o atractie mentala fata de alta persoana..
- Avem o relatie de durata dar suntem in mod constant atrasi de alte persoane..
- Cautam conexiune sentimentala, dar gasim doar intrigi..
- Incercam sa ne convingem pe noi insine ca “suntem doar prieteni” cu unul din colegi chiar daca in adancul nostru ne agatam de o iluzie..
Daca..:
- Credem ca o aventura sentimentala nu e reala doar pentru ca nu s-a intamplat nimic sexual intre noi..
- Cand dragostea si pasiunea dispar din relatia noastra, ne spunem ca ” nu conteaza.. important e respectul si atasamentul”..
Daca ai simtit macar 2 lucruri din cele scrise mai sus.. inseamna ca iti cauti dragostea in locul gresit. Inseamna ca te complaci. O relatie de iubire nu poate fi bazata decat pe iubire. Nu pe respect.. nu pe atasament. Pe iubire. Si din iubire vine respectul, nu invers.
Inseamna ca esti prizioner in propria capcana si nici macar nu incerci sa deschizi usa, chiar daca cheia este in mana ta..
Inseamna ca iti petreci viata alaturi de o persoana care nu te completeaza. Inseamna ca te condamni singur si ca iti meriti soarta.
Inseamna ca nu ai curaj sa-ti cauti propria fericire.
Si mai important.. inseamna ca treci pe langa toate persoanele care ar putea sa iti ofere starea psihica, fizica si spirituala de care ai cu adevarat nevoie.
Nu vi se pare ca intre prima si a doua fotografie exista o mare diferenta, chiar daca scenariul e acelasi?
Stiti in ce consta aceasta diferenta?
IN FERICIRE.
Iar fericirea nu poate veni decat din iubire. Exact cum nefericirea vine din lipsa ei.
Atunci.. de ce majoritatea oamenilor pretind ca vor sa fie fericiti, dar nu fac aproape nimic pentru asta?
De ce aleg sa ramana intr-o relatie care nu le ofera ceea ce isi doresc.. acele sentimente si lucruri dupa care tanjesc?
..De ce continua sa astepte fericirea acolo unde iubirea a disparut..?
Si.. partea cea mai proasta e ca toata lumea iti spune ca e perfect normal ce se intampla cu voi, si te priveste ca pe o idealista naiva daca mai speri la fluturi in stomac, romantism natural si nu fortat, la emotii sau mai stiu eu ce alte ‘prostii’ de genul acestora.
E pacat ca se intampla asa.
Nu asa ar trebui sa fie.
Spuneti-mi voi.. De ce se intampla?
Sa fiu eu oare singura care crede in SE POATE pt toata viata?
nu a plecat cu el, la intalnit acolo, e italian
buuun
“a plecat in italia la maicasa in vacanta timp de o luna, si in tot acest timp a avut pe altu, toata vacanta si-a petrecuto cu el” asta inseamna ca imediat ce a ajuns acolo ea a fost deschisa ca o floare in fata barbatilor, ca altfel… ar cam trebui sa fi avut un razboi interior pana sa accepte pe altcineva langa ea, si asta nu se intampla imediat.
eu am luat-o mai pe ocolite sa intelegi mai bine comparand cu ceea ce s-a intamplat
te cred ca e greu sa accepti, dar cum spunea si detinatoarea acestui blog “Femeile, in general, inseala atunci cand nu mai iubesc”
ca nu stie ce a fost in capul ei… sa fim seriosi, stia foarte bine dar in acele momente a facut ce isi dorea sa faca, tu nu erai acolo, nu prea era lume in jur care sa o incomodeze si… uite asa femeia a avut o aventura
nu prea te avea la suflet si a gasit locul si mementul perfect pentru a se rasfata
e si o chestiune de caracter si sisteme de valori, dar voi va cunoasteti mai bine, sau cel putin asa ar trebui
vad ca tragi destul de tare catre fata asta, dar probabil cel mai bun lucru pe care il poti face acuma e sa intrerupeti orice legatura cel putin pentru o vreme
nici tu, nici ea nu stiti cu adevarat ce vreti in aceste momente
repet, raspunsul concret se gaseste in voi
inspiratie
Si eu am inselat. Prima mea relatie, primul barbat. Am crescut practic impreuna. Am stat ani si ani impreuna, multi ani. Dar relatia noastra nu a evoluat. El dorea sa plece de la ai lui numai daca avea el ceva sigur, fara rate, fara credite. Nu am stat bine nici cu comunicarea, nici cu sexul… El vorbea una si eu intelegeam alta. Nu prea reuseam sa fiu pe aceeasi lungime de unda. Apoi, el a avut probleme si s-a inchis in el. EU plangeam si ii spuneam sa nu ma mai indeparteze de el. Atunci a devenit ciudata relatia noastra. Mi-a spus ca prima data cand i-a fost greu eu nu i-am fost alaturi, nu a fost destul de puternica dragostea mea. Am fost un copil egoist si rasfatat, nu am stiu sa comunic sau sa am rabdare. Nu as putea spune ca l-am cunoscut cu adevarat. Nici acum, dupa aproape un deceniu. El ma cunoaste ca pe o carte deschisa. Cum spuneam, au aparut greutatile, el a devenit rece, eu am crezut ca nu ma mai iubeste si, in subconstient am incheiat relatia noastra. Nu am putut admite una ca asta. SI apoi am inselat. Nu imi placea deloc tipul, nu il iubeam, dar a umblat mult dupa mine si am cedat. Am trait o experienta interesanta, am invatat cate ceva. Prietenul a banuit. Ne-am despartit. Apoi ne-am impacat. Chiar daca am incercat de nenumarate ori sa ma desprind de amant, ma desparteam de el si apoi iarasi reluam legatura. Avea ceva ce eu doream si care ma implinea. Nu imi dau seama ce. Comunicare? Sex? El e un tip mai rece, chiar daca are sentimente eu nu le simt. Dar ma simteam implinita numai cand ii aveam pe amandoi. Am facut si greseala sa imi doresc sa devina unul… Apoi prietenului i s-a confirmat ca l-am inselat si ca inca il insel. A fost o despartire f urata, cu amenintari si tot soiul. Apoi s-a schimbat brusc si m-a vrut inapoi. Eu i-am spus de cand ne-am despartit ca imi pare rau, ca regret. Ma durea, eram nauca, nu dormeam, nu mancam… Am acceptat. M-am despartit iarasi de amant. DUpa un timp am revenit. De ce? Nu stiu, uneori aveam momente in care nu il suportam. Nu il iubesc. I-am promis prietenului ca voi incerca sa fim iarasi impreuna, sa imi deschid sufletul. Dar niciodata nu am avut curajul sa o fac. Desi el a incercat sa imbunatateasca toate aspectele. A mers mai bine si cu comnuicarea si cu sexul. Imi doream dim tot sufletul sa renunt la celalalt, sa fiu numai cu prietenul meu, si daca este sa nu mai mearga, sa ma despart de el ca doi oameni maturi. Caci este un om bun, care nu merita ce i-am facut. L-am distrus la propriu. Nu am reusit. Ne-am despartit a 3-a oara. Acum ma ignora. Il doare prea tare. SI totusi imi spune ca ma iubeste din tot sufletul si ca ii este ciuda ca a fost un an in care a incercat degeaba, in care mereu i-am iselat increderea. Chiar si acum ar fi dispus sa imi mai dea o sansa, daca ma fac iarasi om si ii recastig increderea. Ne-am despartit de 3 ori. Prima data ca 2 adulti (a doua zi eu am inceput ca cred ca am facut o greseala si l-am implorat sa se razgandeasca. Nu a facut-o. Am plans o saptamana dupa el pana sa ma aceepte inapoi), a doua oara urat de tot. Am plans amandoi. Eu ii ceream iertare. El mi-a mai oferit o sansa. Iar a treia oara tot eu vreau sa ne impacam. Am impresia ca nu mai am pic de demnitate. Oare ar fi fost mai bine sa ne despartim prima data, atunci cand am discutat ca doi oameni normali? De ce am regretat a doua zi? Pt ca am realizat ca il iubesc sau vorbea doar frica din mine? De ce nu am renuntat la celalalt? Nici macar nu il iubesc!!!! De ce l-am ranit pe acest om minunat de atatea ori si acum nu pot sa il las in pace? Oare il mai iubesc (caci eu sunt cat de cat linistita acum, cand el sufera rau de tot) sau pur si simplu imi doresc sa il vad iarasi zambind si daca este sa ne despartim sa o facem ca doi oameni normali. Am trait ani minunati unul langa altul. Ne-am straduit sa ne oferim unul altuia totul. Nu am prea reusit sa fim pe aceiasi lungime de unda. Am fost doi copii care ne-am iubit mult. Pare-se ca dragostea mea a fost superficiala iar a lui profunda. Imi e greu sa aceept ca nu mai iubesc, ca nu sunt capabila de o dragoste pura si puternica… Caci eu credeam in povesti si mereu imi ziceam ca nu poti avea barbatul perfect, ca nu exista asa ceva. Ca trebuie sa luptam pt ceea ce avem si sa ne straduim sa facem sa fie mai bine. Nu stiu cat am si putut sa schimb. Cand era trist eu nu stiam cum sa ma port, cum sa il fac fericit, el mereu gasea calea catre inima mea… SI nu pot sa cred ca ultima perioada, inainte sa ne despartim iarasi, nu l-am intrbat niciodata cum este, daca este bine. El reuseste f bine sa ascunda sentimentele, sa para ca totul este ok.. Nu am privit niciodata sub aceasta masca. De ce nu m-am gandit sa o fac? Sau poate imi era frica de ce voi gasi acolo? Eu acum sunt un pic mai linistita, desi a trecut putin timp de cand ne-am despartit. El e distrus. Si de ce nu il pot lasa in pace? Ce mai vreau de la el? Caci se pare ca nu gasesc in mine resursele sa il fac fericit. Oare imi este prea frica/rusine sa accept ca sunt un om rau si nu stiu sa spun nu?! Spuneti-mi sincer, caci eu nu stiu ce e cu mine… Incerc sa am rabdare, caci mereu am vrut lucrurile atunci, pe loc.. Niciodata nu mi-am dat timp, mie sau altcuiva. Daca simteam ceva, atunci trebuia sa se intample. Nu acceptam ca poate este un sentiment trecator. SUnt oare o persoana rea si fara caracter?
Adia..
Eu nu cred ca ești o persoana rea. Nici fără caracter. Toți avem un caracter; doar felurile diferă. Mai cunosc femei care au trecut (sau încă trec) prin situații similare. Iar dacă e sa o luam invers.. in rândul bărbaților, aceasta ‘atitudine’ este extrem de des intalnita. Insa ei nu prea au mustrari de constiinta, in general.
E foarte greu sa rupi o relație care durează de aproape un deceniu.. E ca si cum ai fi aruncata din casa, in strada. Nu contează ca acea casa era practic goală. Apare frica, nesiguranta, si gandirea de genul “ce conteaza ca nu aveam nimic inauntru, macar aveam un acoperis deasupra capului”. In loc sa iti faci curaj si sa iti cauti/construiesti o casa decenta, preferi sa fugi inapoi, in cea goala. Desi cred ca, după atatia ani de relatie, cateodata nici nu mai știm dacă ne iubim partenerul, sau nu. Si e o diferența între a-l iubi ca om, sau a-l iubi ca iubit. O mare diferența.. Eu am dedus ca îl iubesti ca om, dar nu ești îndrăgostita de el, si nu imi dau seama dacă ai fost vreodată. Nu trebuie sa te condamni prea tare pentru asta.. Intr-o relație sunt întotdeauna doi (cel puțin). Si dacă unul îl răneste pe altul in mod constant, nu poarta o vina cu mult mai mare decât cel care permite sa fie rănit.
“M-ai rănit o data, sa îți fie rusine. M-ai rănit a doua oară.. sa IMI fie rusine.” Intelegi..?
Eu, sa fiu in locul tau, as renunța definitiv. Oricât de greu ar fi sa ieși din comod in incomod, din casa goala in strada. Amândoi meritati sa aveți relații in care sa fiti mai fericiti de atat..
Doua lucruri sunt sigure:
- când iubesti, nu inseli. Nu esti atras de alte persoane, pt ca nu ai de ce, deja iubesti. Nu vrei sa faci sex cu alte persoane, deoarece o mare parte din iubire este bazata pe conexiunea sexuala dintre parteneri, si, daca iubesti, ai deja acea conexiune. Iar in cazul absurd in care o faci (adica inseli, iubind) trebuie sa ai circumstante atenuante, puternice. Ceea ce in cazul tau nu exista;
- când ești inselat, nu mai iubesti. Nu ai cum. Iubirea se naște din iubire, raspunde la iubire, si nu poți iubi un om care îți face rău. Poți sa suferi, sa fii distrus, dar nu mai poți iubi. Nu după a doua si a treia oară.. Nimic nu distruge o iubire mai mult decât tradarea. Nimic..
Concluzia mea e ca vouă va e greu sa renuntati la conceptul relatiei voastre. 90% dintre relatiile lungi si casnicii, funcționează in acest mod. Pe tine nu te-a interesat de el, iar el nu a facut nimic ca sa îți arate ce simte. Niciuna dintre aceste doua atitudini nu au logica, intr-o relație.
Aveți impresia ca va apartineti, iar ego-ul e extrem de puternic si vanitos.
In mod real.. eu cred ca nu mai aveți nimic de împărțit, ca si cuplu.
are dreptate Elfa…
si cum le stie ea pe toate, nu le stie nimeni
iubirea este, cu siguranta, cel mai nobil sentiment… o sa-ti dai seama cand se intampla
printre cele mai frumoase lucruri pe care le aduce iubirea unui cuplu este intregirea ego-ului (multi confunda intregirea ego-ului cu o simpla completare, insa inseamna mult mai mult)
numai bine si noroc (in dragoste)
la intrebarea daca esti rea si/sau fara caracter poti sa-ti raspunzi singura, pentru ajutor foloseste DEX-ul [ http://dexonline.ro/ ]
daca nu vrei sa faci toata viata ce ai descris mai sus eu zic sa-ti folosesti ratiunea
iar cand faci o alegere gandeste-te ca s-ar putea sa fie pentru totdeauna si inainte de asta gandeste-te la urmatorul aspect:
“ce inseamna pentru mine/ce inteleg eu prin: cuplu, respect, comunicare, dragoste, sex”
din punctul meu de vedere “a face sex”= o actiune mecanica declansata de instinct.
“a face dragoste” si “a face sex” NU sunt sinonime, iar pentru un cuplu (reusit) e nevoie de doi si trebuie sa functioneze ca o unitate