Nu inteleg si nu aprob parintii care isi ghideaza copiii in directiile (doar) de ei dorite.
Fiecare (absolut fiecare!) dintre noi ( prin urmare, inclusiv parintii la timpul lor) ne-am lovit, nu o singura data, de “trebuie sa fac asta, desi eu nu vreau“. Nu ma refer, bineinteles, la a-ti face curatenie in camera sau a spala vasele, la a-ti castiga banii de buzunar sau chestii de genul asta, minore, la urma urmei.
Ma refer la decizii. Decizii importante sau mai putin importante. Decizii cum ar fi: ce haine vreau sa port, ce carti sa citesc, ce muzica sa ascult, ce iubita/iubit sa am, ce facultate sa urmez.
Din pacate parintii care ‘stiu mai bine’ sunt majoritari. Si nu inteleg de ce, avand in vedere ca s-au lovit de aceleasi prejudecati in copilarie. Nu imi dau seama de ce uita cum s-au revoltat, cum au plans, cum au vrut sa fuga de acasa, si toate acestea datorita lucrurilor pe care nu le-au dorit, dar parintii le-au impus.
Prin diverse metode.
Cum poti pretinde ca tu stii mai bine, ca tu esti ‘mare si matur’, atata timp cat repeti imensa greseala pe care au facut-o toti stramosii tai?
Cum poti sustine, pe un ton ridicat si uneori cu palma ridicata si ea, ca vrei binele copilului tau, atata timp cat il faci sa sufere exact ceea ce ai suferit tu in adolescenta/tinerete?
.. Cum e posibil sa ti se spuna “daca nu ma tragea tata de urechi, nu ajungeam inginer, acum poate eram ceva poet parlit deoarece asta era pasiunea mea. Asa ca asculta-ma si lasa prostiile, fa ceva util, stiu eu mai bine.”..
Rolul tatalui si al mamei este mare, deoarece ei aduc pe lume un nou oaspete care nu stie nimic, dar care este dotat cu un anumit potential propriu. Pana cand acest potential nu creste, copilul va ramane nefericit; si un parinte nu-si poate imagina nefericirea propriului sau copil.
Ei doresc sincer fericirea copilului, sunt sigura de acest lucru, insa modul de gandire este gresit. Ei cred ca daca propriii lor copii devin doctori, profesori, ingineri sau oameni de stiinta, vor fi fericiti. Se gandesc, de fapt, la propria lor fericire.
Si se insala.
Copiii pot fi fericiti doar daca devin ceea ce trebuie sa devina. Ei pot dezvolta numai samanta pe care o poarta in interiorul lor.
Odata ce ai inteles ca propriii tai copii nu-ti apartin, ca ei apartin Universului si ca tu ai fost numai un nod de legatura, trebuie sa fii recunoscator ca te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor fiinte minunate. Insa nu trebuie sa intervii in dezvoltarea lor, in potentialul lor. Nu le impune propria ta gandire.
Ei nu vor trai aceleasi vremuri si nu vor avea de infruntat aceleasi probleme. Vor face parte dintr-o alta lume, cea a viitorului.
Nu ii pregati pentru societatea in care traiesti tu, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-si vor gasi locul si nu vor fi pregatiti.
Parintii trebuie sa fie suficient de maturi incat sa inteleaga si sa accepte ca au un copil inteligent. Suficient de inteligent incat sa stie mai bine ca oricine altcineva ceea ce il face fericit, ceea ce isi doreste sa faca si ceea ce nu isi doreste sa devina.
Oricat de absurde, puerile sau ‘fara de viitor’ ar parea dorintele sau pasiunile cuiva, ele sunt ale lui, sunt menirea lui si nimeni.. absolut nimeni nu are dreptul sa il oblige sa renunte la ele.
Tinerii isi fac griji, asuda si au vietile marcate de teama de a nu lua un examen sau altul, de a nu obtine diplomele care (sistemul si parintii au decis ca) ar confirma nivelul lor de inteligenta si realizare.
Unii tineri chiar se sinucid daca esueaza in a obtine aceste lucruri si se simt teribil de vinovati ca si-au dezamagit parintii.
Prieteni, daca parintii vostri se vor simti dezamagiti numai pentru ca nu ati reusit sa retineti gunoiul pe care sistemul si propriul lor ego va cere sa-l recitati, atunci merita sa fie dezamagiti. Le va face bine. E timpul sa se maturizeze. A fi tu insuti iti ofera toate elementele pentru a te simti implinit, pentru ca viata sa aiba sens, semnificatie. Simplul fapt de a fi tu insuti si de a creste conform firii tale va duce la implinirea destinului tau. Copiii sunt tentati, prin insasi firea lor, sa imite.. si pe cine ar putea imita? Parintii sunt cei mai apropiati. Pina acum parintii au apreciat foarte mult faptul ca propriii lor copii le seamana. Tatal se simte mandru ca fiul sau ii seamana. Iar viata copilului este pierduta, el nu este dorit asa cum este el de fapt. Datorita acestei conceptii gresite, de a fi mandru de copiii care te imita, am creat o societate in care toata lumea imita.
Daca parintii isi iubesc cu adevarat copiii, ii vor ajuta sa fie curajosi, sa fie lei intre oi, chiar daca acest curaj e impotriva lor. Ei ii vor ajuta sa se arate plini de curaj fata de profesori, fata de societate, fata de oricine incearca sa le distruga individualitatea.
Daca un parinte isi iubeste cu adevarat copilul, il va ajuta sa avanseze catre orice isi doreste el sa devina.
Nu am sa uit niciodata de castigatorul unui premiu Nobel in medicina (din pacate nu retin, acum, numele lui) care, in momentul in care si-a ridicat marele trofeu a spus: “Toata viata mi-am dorit sa fiu dansator. Parintii mei nu mi-au permis asta, si m-au indrumat sa fac medicina. Astazi sunt un medic foarte bun, insa o persoana neimplinita, deoarece toata viata am facut ceea ce si-au dorit altii sa fac.”
Eu nu cred ca rolul parintilor este acela de a-i ajuta pe copii sa creasca.. ei cresc si fara sa fie ajutati. Rolul parintilor este acela de a-i intretine, de a-i hrani, de a proteja ceea ce este in crestere. Nu le impuneti nicio directie si nu saditi in ei niciun ideal. Nu le spuneti ce este bine si ce este rau; lasati-i sa descopere asta singuri, prin propria lor experienta.
(Inspired by Osho)
Discutabil……foarte discutabil.
Parerea mea e ca generatia actuala de tineri e cam varza….si tocmai din cauza faptului ca parintii le ofera prea multe alegeri. Uita-te in jur putin….sa vezi ce sistem cretin de valori au adolescentii de azi.
Si astea garantat nu le invata acasa….ci e spiritul de turma care e mult mai puternic acum decat era pe vremea noastra.
Parintii, dupa parerea mea, sunt tot mai obositi de accelerarea ritmului de viata de dupa `89, si treaba asta se rasfrange asupra copiilor, si este extrem de vizibila in adolescenta cand lacunele din educatia pe care ar fi trebuit sa o primeasca acasa se adancesc.
Parerea mea
Hm, nu as cataloga in niciun fel sistemul de valori al nimanui. Bineinteles ca uneori o fac, insa…
Fiecare e liber sa creada si sa gandeasca ce are chef, asta daca are chef.
Sistemul de valori al generatiilor trecute nu mi se pare cu absolut nimic mai bun sau valoros decat cel al generatiilor noi. Probabil o fi ‘ mai bun’ daca ne raportam la impactul sau asupra societatii, insa daca observam impactul asupra individului, imi pare ca este pe minus.
Educatia de acasa de obicei nu are la baza decat ” nu fa asa, nu vorbi aia, nu fii obraznic, fa cum trebuie si ce trebuie atunci cand trebuie”. Nu sunt impotriva acestei idei daca la urma se adauga:
“atata timp cat ti se permite sa iti pastrezi individualitatea! ”
Cred ca tocmai invers se intampla cu sistemul de valori al tinerilor, care are un impact cu minus asupra societatii dar prezinta avantaje fata de individ.
Se pare ca nu s-a gasit calea de mijloc ( daca exista) cu toate ca sunt convisa ca un grup de indivizi fericiti formeaza o societate multumita, si nicidecum invers.
E ciudata polemica asta in care intram noi….si nu prea are o concluzie clara. Oricum….dezbracata de toate gandurile tale pacifiste si frumoase….ideea pe care o tragi e urmatoarea: Incet dar sigur, ne indreptam spre a deveni o suma de indivizi foarte bine definit ca si caracter si trasaturi, dar cu un miserupism grozav fata de ceea ce se intmpla in jur.
Elfo…..societatea e mult mai mult decat suma indivizilor care o compun
Nuuu.. nu e asa. 80% din tinerii pe care ii cunosc eu au un respect mare fata de ceea ce ii inconjoara, si aici nu ma refer deloc la societate si sistemele ei fata de care nici macar eu nu am respect.
Ma refer la ceea ce ne inconjoara ca planeta, lasand pt un moment la o parte tot ceea ce tine de om si creatiile lui.
Respect pt natura, pt animale, pt anotimpuri, pt soare..
Nu conteaza ca suna a basm, la urma urmei ‘ basmele sunt basme’ dar rolurile sunt jucate in mare parte de oameni.
Tinerii, cu exceptiile de rigoare, sunt mai preocupati de soarta Pamantului decat adultii. Am observat in jurul meu, cu tristete, ca aceasta preocupare se pierde odata cu inaintarea in varsta. Se transforma intr-un fel de resemnare.
Tinerii au mai mult respect si intelegere fata de minoritati, fata de alte rase, alte religii.. nu mai prezinta atat de multe prejudecati ca generatiile trecute, tocmai datorita faptului ca multi aleg sa isi urmeze chemarea proprie, in ciuda faptului ca acest lucru ar putea soca ( si socheaza de multe ori).
Uita-te la ‘ revolutiile’ gay.. nu spun ca sunt sau nu de acord cu asta, e un subiect total diferit asupra caruia nu ma pronunt acum.
Vreau doar sa punctez cumva curajul de care dau ei dovada, atat. Curaj care acum 50 de ani nu exista, din cauza fricii.
Pentru ca cea mai mare frica din lume este frica de parerea celorlalti. Si atata timp cat porti aceasta frica in suflet, esti acceptat de turma. Daca indraznesti sa nu-ti mai fie frica, esti dat afara.. marginalizat si considerat a fi neadaptat si instigator.
Dar, la o scurta privire asupra istoriei ( cea cunoscuta) vedem ca toti marii artisti, oameni de stiinta, filosofi, mistici, poeti si pictori sunt niste neadaptati… fiinte care au fost intotdeauna gata sa ramana singure impotriva intregii lumi. In intreaga istorie a omenirii poti sa-i numeri pe degete pe aceia care au luptat impotriva lumii. Ei sunt singurii care si-au lasat amprenta bine marcata si au schimbat ceva. In bine, de fiecare data.
Batranii nostri sunt conservatori, sunt batrani din toate punctele de vedere, traiesc dupa reguli si legi imaginare ‘ mostenite’ de mii de ani. Intr-o perioada in care se cumpara pamant pe Luna, batranii inca se ghideaza dupa ce s-a intamplat (cica) pe vremea lui Noe si asteapta ‘ judecata de apoi’.
Asteapta un ‘ mantuitor’ care e musai sa aterizeze din cer, sa fie inconjurat de o multime de alti zburatori ( cu toate ca daca ii intrebi, iti spun ca oamenii nu pot zbura) si pe care oricum l-ar rastigni imediat, asa cum au facut-o in trecut.
Batranii nostri sunt absurzi.
Bineinteles ca si aici exista exceptii.
Tinerii mai au speranta. Si probabil asta ne deosebeste de batrani. Atat si nimic mai mult.
Un individ fericit si foarte bine definit nu poate avea niciodata un impact negativ asupra a ceea ce il inconjoara. Dimpotriva.
.
” Incet dar sigur, ne indreptam spre a deveni o suma de indivizi foarte bine definit ca si caracter si trasaturi”- nu este concluzia pe care am tras-o, este doar ceea ce mi-as dori sa se intample. Uneori eram/sunt sigura ca asa va fi, insa.. Incet dar sigur incep sa imi pierd si eu speranta. Inca tin cu dintii de ea
Cat despre societate, te contrazic. Prin insasi definitia ei, societatea nu este nimic altceva decat suma indivizilor care o compun. Societatea este doar o consecinta a gandirii individului si este formata numai din indivizi..
Societatea exista numai prin numar.
Dar ai dreptate, aceasta polemica e foarte dificila si nu prea are rezultate clare.
Sunt fascinata de capacitatea mea de a raspunde uneori prin mesaje mai lungi decat articolul in sine
True….era punctul 5 pe care am uitat sa il trec
)
Hai sa o luam punctual:
))))
1. Discutia asta e mult prea misto ca sa o purtam pe net…si nu la un vin
2. Eu cand spun societate nu ma refer la sensul la care te referi tu….pt mine societatea e compusa din toate chestiutele despre care povesteai tu ca sunt respectate de tinerei
3. Te aprob 100% la faza cu blazarea odata cu varsta
4. Discutia asta e mult prea misto ca sa o purtam pe net…si nu la un vin
1. E prea lunga pentru un vin!
2. Da.. eu am obiceiul (uneori nu foarte acceptat de ‘altii’ ) de a lua fiecare lucru in parte, in exact tot ceea ce inseamna el. Animale cu animale, padure cu padure, arbust cu arbust, floare cu floare. Intre o reptila si o pisica, o floare si o tufa cu flori exista zeci de diferente, de exemplu
3.
4. Muuult prea lunga pt un vin!
P.S. Si avand in vedere faptul ca dupa 2-3 pahare de vin imi pierd abilitatile de comunicare si exprimare coerenta, cred ca nu am termina discutia asta niciodata
“Vin” era un mod mai pe dupa casa nanasului de a spune “intre 4 ochi”
(e un sport care ma amuza si pe mine de multe ori)
Si faza cu despicatul firului in 14…chiar nu e un defect, decat daca sari calul
Nu.. nu sar calul. Deci, am o calitate
. Multumesc.
Incep sa descopar din ce in ce mai multe
Cresti mare 
Eu? Nu vreau.. Vreau sa cresc mica. Mica de tot. Asa cum a spus un om care a murit prematur. Din pacate, vorbele inteligente se transmit numai dupa ce autorul lor moare.
si.. faptul ca descoperi ceva nu inseamna ca nu a fost acolo pana atunci
Pai nici nu ma refeream la asta….ma refereal ca acum incep sa te descopar pe tine
Si eu mi-as da demisia din functia de adult…dar din pacate e cam tarziu pentru asta….tre` sa fim oameni mari futu-i
Nu’nu.. nu trebuie. Iti dai demisia cand vrei sau cel putin iti poti lua muuulte si luuungi concedii
.
. Sper sa nu gasesc niciodata. Ma mai joc uneori ‘ de-a omul mare’, ca sa vad cum e.. si atat.
Eu inca nu am intrat in ‘ functie’. Primesc oferte din ce in ce mai des, dar deocamdata nu am gasit vre-una care sa ma convinga
esti o norocoasa
Hmm.. probabil. Asta daca nu crezi in ” norocul ti-l faci cu mana ta”.
Am facut ce-am facut, m-am zbatut, m-am chinuit, m-am certat, am plans, am insistat, m-am luptat cu mine, m-am luptat cu altii ( inca o fac) pana cand in viata mea lucrurile raman asa cum vreau eu. Ca doar de aia e viata MEA.. In asta sta tot norocul. Si daca vreodata accept functia de adult, o fac pt ca vreau eu si pentru ca trebuie pt mine si pt ceea ce ma inconjoara, nu pt ca ‘ asa trebuie’ in conceptia celor din jur.
tu observi ce rau ne ingustam? nu mai avem spatiu sa ne desfasuram
)
…am citit comentariul lui chelu si m-am simtit obligat sa-i raspund si pe urma am sa comentez putin si subiectul acestui articol.
in primul rand ai deraiat enorm de la adevaratul subiect.ceea ce scrii tu acolo nu are nici o legatura cu acest articol si iti sugerez sa-l mai citesti o data.(sau in cel mai rau caz de N x!)
de ce crezi tu ca noi generatia tanara suntem ”varza”? esti pesimist? mereu au fost generatii si generatii chiar daca suntem oameni nu animale tot avem spirit de turma, ce-i rau in asta?sa traim in izolare nu se poate dar nici sa ne luam dupa teoriile lui marx si engels nu putem. fiecare face ce crede el ca e mai bine pt el si familia lui (ca despre asta era vorba!) si isi educa cum stie el ca e mai bine odrasla. in cele mai dese cazuri dupa cum a fost el insusi educat de generatia ”ne varza”. sau daca considera ca e cazul poate face unele ”imbunatatiri”.
deci parerea mea e ca parerea ta este eronata.SCURT PE 2!;-)
acum parerea mea ca si parinte este urmatoarea: copilul trebuie studiat pas cu pas, trebuie sa ai si o pasiune pt asta. trebuie sa te ”camuflezi” intr-un fel fara a-i da senzatia ca este urmarit, filat sau sa nu se simta in largul lui. trebuie sa existe acel feedback intre tine si copil. adica ”sa mearga ca pe roate”.
de exemplul eu sunt boxer asta nu inseamna sa-mi oblig copilul sa devina si el ceea ce eu sunt.adica sa treaca prin aceleasi emotii pe care eu le am inainte de fiecare meci. dar asta nu m-a impiedicat sa-i cumpar un sac de box si manusi pt a-l lasa pe el sa aleaga singur daca asta vrea . ii areti drumurile vietii, ii explici ce e bine si ce nu iar alegerea ii apartine. dar nu-i distruge personalitatea!
dar din acel studiu despre care vorbeam mai sus trebuie sa intelegi ce-i plac e lui mai mult, care sunt calitatile lui, atractiile pe care le are si sa-l indrumi subtil spre acele lucruri.
in asta consta maturitatea parintilor si inteligenta copiilor… generatiei ”varza”!
Ps: sper sa dai dovada de maturitate si sa nu te superi.;-) sebi
Sunt de acord, mai putin cu ” ii explici ce e bine si ce nu”. Aici nu intotdeauna se procedeaza corect si este indicat ca persoana in cauza sa stie f bine despre ce vorbeste. Ii poti explica binele si raul din ceva ce cunosti prin proprie experienta, nu din auzite. Oricum nu intotdeauna lucrurile au relevanta, e posibil ca binele tau sa nu fie binele sau, si invers.
Te-ai cam grabit cu afirmatiile….si nu ai fost prea atent la ce am scris. Daca esti deja parinte….nu mai faci parte din generatia pe care o descriam eu….asa ca nu inteleg de ce te ataci asa. Sau, daca esti adolescent si esti parinte…atunci inteleg de ce iti sare tandara. Ideea era alta, dar nu tin mortis sa mi-o apar pt ca ideile mele nu sunt fixe.
Cat despre interactiunea dintre parinte si copil ai perfecta deptate. Daca nu exista pasiunea si flerul respective, daca nu exista rabdarea si nervii, daca nu ai tact….nu poti educa un copil cum trebuie.
Ii poti sugera, ii poti arata, ii poti explica….nu trebuie sa ii impui, dar nici prea lejer nu trebuie lasat pentru ca il pierzi….si ajungi la ce ziceam eu.
Sper sa nu te superi nici tu
S`au spus multe idei aici, dar vreau sa punctez doar ceva: eu cred ca chelu a vrut sa sublinieze altceva. Copiii din ziua de azi au nevoie de o oarecare DIRECTIE din partea parintilor, nu neaparat de o impunere sau o restrictie a libertatii individuale. Chiar vorbeam astazi cu colegii mei pe subiectul “generatiile din ziua de astazi”. Fac referire acum strict la copii. Au ajuns groaznic, sincer. Deci noi chiar nu eram asa la varsta lor … fetele umbla pe tocuri inca din clasa a 6`a, baietii fac sex prin bai cu aceleasi fete, si toti vor sa chiuleasca inca din clasa a 5`a !!!!! Si exceptiile, ca de obicei, sunt putine. Poate ca tinerii de varsta mea, da, sunt mai constienti, implicati, mai grijulii fata de orice si de toate, dar generatiile care vin sunt tot mai jalnice. O spun asta inclusiv profesorii, deci nu iese din capul meu. Prin urmare, aici sunt pentru un oarecare CONTROL asupra copiilor, dar nu pt o ingradire a personalitatii lor. Si cred ca chelu` se referea mai ales la minimul de valori morale care ar trebui sa fie existe in educatia fiecarui copil. A cui e vina ? A parintilor. A modelelor prost promovate de societate. In acelasi context si vorbind de decizii, rolul parintilor ar trebui sa fie acela de indrumatori, sfatuitori, nu inchizitori.
Dar nu toti pricep asta, si foarte multi, asa cum ai zis si tu, uita de propria lor soarta din tinerete.
Ceea ce spui tu despre ceea ce fac anumiti copii, se intampla si in trecut. Poate pe ascuns, dar se intampla.
Nu sunt de acord cu acele ‘ activitati’ dar.. macar astfel se poate vedea caracterul fiecaruia, deoarece nu se mai simt atat de obligati sa se ascunda si sa poarte masti. Din cauza faptului ca s-au ascuns teribil de bine si prin urmare, au inselat perceptia majoritatii, am ajuns de multe ori in ipostaza de a avea preoti pedofili, calugari gay, presedinti analfabeti si conducatori criminali.
Un copil se naste cu un anume caracter si cu o anume fire. Asta se poate cizela prin educatie, insa baza nu i-o schimbi niciodata. Cel care e nascut sa fie ‘ rau’ va fi rau pana la urma, indiferent de modalitatea prin care va dovedi acest lucru.
Eu una prefer sa ma uit la un om si sa-i vad adevarata fata, oricat de dureros ar fi, ca sa am habar la ce sa ma astept.
Mai exista varianta in care copiii de azi ajung in situatii extreme ( deseori negative) deoarece li se permite sa exploreze teritorii pana acum interzise. In momentul in care se va dovedi ca nu tot ceea ce e interzis e si frumos, vor renunta la rebeliune si vor fi capabili sa-si aleaga traiectoria, cu buna stiinta.
Subscriu la cele spuse de miscellaneous.
As mai adauga si ca – in opinia mea, desigur – 80% (cel putin) din acel respect al tinerilor fata de… lumea in care traim (ca sa includem toate aspectele enumerate), nu e altceva decit imitatie/ dorinta de a fi conform trendului (acum se poarta eco, “toleranta” etc) si foarte putin respect deplin asumat si constientizat. Sigur, multitudinea si diversitatea informatiilor existente acum “pe piata” fac dificila orice alegere, ba mai mult, zapacesc. Adauga la asta un lider informal de opinie (de ex un tinar/ o tinara preferat/a de publicul de aceeasi virsta sau un prieten oarecare din cercul de cunoscuti, pt care exista admiratie) si alegerea de adineauri (= respect pt mediu etc) e ca si facuta.
Intr-adevar, cu riscul de a ma repeta, f bine punctat de miscellaneous, copiii/ tinerii au nevoie de o directie. Libertatea care exista actualmente seamana mai mult a libertinaj: ai voie orice, oricum, oricind… Libertate de decizie – f bun demers, cu conditia ca tinarului (copilului) respectiv sa-i fi fost inculcate, din frageda pruncie, cum se spune, adevaratele valori.
Sint totalmente de acord si cu observatia ta de adineauri: baza copilului n-o schimbi niciodata (sau, mai popular exprimat – soiul rau ramine soi rau, orice-ai face. Cred ca singura posibilitate de schimbare sta fie intr-o revelatie/ zdruncinare din temelii a mentalitatilor/ convingerilor, fie intr-un regim opresiv aplicat de societate (loc de munca sau alti factori; astazi familia reuseste f putin sa schimbe/ atenueze un soi rau…).
Ar putea fi adevarat tot ce ai spus referitor la cei 80%.. dar mi-ar placea sa cred ca nu e. Nu stiu.. cred ca ECO si TOLERANT nu sunt termeni pe care cineva e capabil sa ii adopte numai de ochii lumii., asa cum sunt bulinele in trend anul asta, in materie de moda.
E vorba de o atitudine, de un mod de viata. Si daca nu te indentifici, pana la urma, mai repede sau mai tarziu, adevaratele deprinderi ies la iveala.
Pai… ii adopta fara intentia (constienta) de a se conforma (de ochii lumii), ci pur si simplu pt ca vad ca asta “da bine”; ia uite, si ala, si aia, inseamna ca asa o fi/ asa e bine… sau chiar asa e cool… Exista o anume moda si in comportamentul social; o varianta (sau explicatie) ar fi acel politically correct… Cred ca exista – acum – mult mai multe stereotipii decit in trecut, un mai mare grad de conformism – la ceea ce se vehiculeaza/ se “poarta”. Un conformism atitudinal/ comportamental, care se imbina… cam straniu cu non-conformismul caracterial (“fac ce vreau”-ul ala). Din pacate, eu vad – in jur – cam putini tineri “adevarati”, care gindesc/ actioneaza asumat, care au teluri/ crezuri, care stiu ce vor si, in acelasi timp, care se respecta si respecta ceea ce e in jurul lor… Din fericire, cunosc si din aceasta categorie – tineri absolut admirabili. Totusi, nr lor e depasit de cel al fantoselor/ papusilor impaiate-dirijate.
Asa este, daca nu te identifici, adevaratele deprinderi vor iesi la iveala; de altfel ele chiar ies, le poti observa in chestii marunte, apoi in lucruri importante. Asa se intimpla cu tot ce e fals, contrafacut…
Nu poti fi eco (de ochii lumii), zici tu? Ba poti, si inca extrem de simplu! Si chiar la nivel faptic. Ce-i asa greu sa iei parte, de ex, la o actiune de plantare de copaci, sau sa duci un sac de maculatura la centru (doar ca sa te vada lumea si/sau sa-ti creezi o constiinta impacata)? Apoi, la fel de simplu, stai o ora sub dus sau lasi apa sa curga in timp ce-ti cauti mai stiu eu ce prin dormitor… Sau te iriti daca vinzatoarea nu-ti pune produsele cumparate in punga de plastic… Ori te minunezi de zgircenia patronilor, care te obliga sa folosesti hirtia deja imprimata, pt ciornele tale, in loc sa-ti dea foi noi… Mai greu e cu toleranta, aici poti pacali in general la nivel declarativ, dar poti fi lesne “prins”…
Ah, ok, acum am inteles.. Eu am interpretat altfel..
Cum ca si-ar asuma INTR-ADEVAR acei termeni, de ochii lumii dar si in afara lor.. ca s-ar obliga oarecum, ca atunci cand vrei sa tii un regim cu supa de varza desi detesti varza.
De aceea spuneam ca nu ar rezista mult.
Insa ceea ce spui tu e adevarat. Asa, partial, o jumatate de ora pe zi, e usor sa fii eco.
Am si pierdut sirul de cand am scris comentariul.
)
miscellaneous, ai grija mare la cuvantul ”chelu”…provoaca cacofonie!….:-))
Ai si tu grija la propriile cacofonii.
”Ceea ce spui tu despre ceea ce fac anumiti copii, se intampla si in trecut. ”
iar cu sexul in bai de ce nu? ce-i rau in asta?fantezia este o calitate! am facut si eu. 
bravo Elfa,tocmai asta voiam sa reliefez .probabil ca stiintific am evoluat dar noi insine suntem aceeasi,instinctul de supravietuire ramane :atunci,acum si peste N generatii.
miscellaneous am sa tin cont despre ce spui tu,nu o sa se mai intample!
Si ai fi de acord ca fiica ta de 16 ani sa faca sex in baie la scoala sau in vreo crasma?
Da ? La scoala ?
In clasa a 7`a ?
Da, se intampla si in trecut, dar mi se pare ca atunci erau mult mai putini care faceau chestii din astea. Copiii de atunci mai aveau o copilarie, astia din ziua de azi ce ? Hi5 ? Shootere, pac pac ? Ne urcam pe tzevi ca Spiderman ? … Nu e in regula.
Da, aici sunt de acord. Erau mai putini deoarece nu aveau informatii. Copilaria exista si acum, insa este altfel perceputa si privita. Si-a pierdut candoarea si inocenta.
). Caracterul tau a ‘ batut’ toate porcariile. Ai fi putut oricand sa faci sex in baie in clasa 7-a.
Stii.. este o vorba care in acest context nu ne face deloc cinste: da-i omului mana libera si acces la informatii ca sa vezi de ce este capabil.
Copiilor, in acest caz.
Adevaratul caracter al omului se dezvaluie inca din copilarie, asa cum spuneam mai sus.
Uita-te la tine! Esti un copil. Unul care a avut acces la tot ceea ce au avut altii de varsta ta, si unul care face parte din generatia de care vorbim noi aici. Insa esti un exemplu ( stiiiiu, o spun a 3-a oara deja
Dar nu ai facut-o.. ASTIA sunt oamenii care conteaza. Cei care isi pastreaza esenta si individualitatea atunci cand pot alege sa faca orice altceva. Nicidecum cei care nu au facut deoarece nu au avut sansa si ocazia.
nuuuuu! sex de la 14 ani cu preoteasa iar in baie saptamana trecuta! (de unul singur) lol.:-))))
….ce bine ca nu am fica. si daca as fi avut sunt sigur ca era una model.
Cu preoteasa???? Glumesti!
…desigur ca glumesc! doar sunt inca un copil,chiar tu spuneai asta (big child) remember?prin fiul meu am reusit sa-mi dau demisia si am redevenit copil…nu cu preoteasa dar cu o ….prostituata da.era mai mare decat mine avea peste 20 in orice caz. dar asta va fi subiectul unui viitor articol de-al tau( i hope!).:-))…la un vin. nu!nu!…asta cu vinul nu suna bine. daca inviti o fata la un vin da o alta rezonanta,adica ca si cum nu ai fi destul de potent si ai avea nevoie de o ”dusca”.
mai bine la un…sau lasa!…Elfa,soon i”ll give you an offer that you can’t refuse.
Prietene….in discutia respectiva chiar te-ai bagat ca musca in lapte….nu te privea de nici un fel.
Razi tu razi Harap Alb
Cel mai bun lucru care poti sa il faci unui copil este…sa il iubesti pur si simplu. Sa il cunosti. Sa fii constient ca este o intreaga persoana, complet diferita, cu nevoi, pasiuni si talente. Exista o limita foarte subtila intre a/l proteja si a/l inabusi. Exista anumite lucruri de care un copil nu este constient, astfel da cu capul de perete. Este bine sa fie lasat, depinde doar de gravitatea “ranii” care ar putea surveni. Il inveti sa ia singur decizii, sa se protejeze, dar sub nici o forma nu ii decizi calea. O cureti doar de pericole mari.
Corect.
Simplificand mult mai mult ceea ce ai scris mai sus,exact asta incerc sa le spun eu parintilor mei.Mai ales tatalui meu,care mereu vrea sa fac asa cum vrea el.Ma irita cand imi spune ce ar trebui sa fac,cum e mai bine sa procedez dar cel mai mult,nu pot suporta cand imi zice:”taci ca tu nu sti nimic,eu am trecut prin viata tu nu.”Da,ai trecut prin viata dar si tu la randul tau ai dat cu capul iar apoi ti-ai dat seama ca doare,nu?Asta trebuie sa fac si eu.Sa dau singura cu capul.Din greseli inveti,iar daca nu faci greseli,atunci nu poti invata din ce iti spun cei din jur.Trebuie sa simti tu pe pielea ta,sa sti ca ai gresit sau ca ai facut bine.Asa inveti sa te descurci in viata.Ceea ce nu te omoara te face mai puternic.