” Toti care avem urechi putem auzi.. insa nu e sigur ca toti suntem capabili de a asculta” .
Sunteti de acord cu mine? Am citit fraza asta acum foarte multi ani, si nu pot pretinde ca am inteles-o din prima clipa. Nu. Insa, ciudat.. am retinut-o de-a lungul anilor. Si intr-o zi a venit si momentul in care, pentru a-mi explica o stare am ajuns sa folosesc aceasta fraza. Mi-am dat seama instantaneu ca am inteles-o si mai mult, m-am indentificat cu ea.
Vorbesc despre 2 cuvinte asemanatoare dar care au un fir, subtil, ce le separa. A auzi si a asculta.. Diferenta?
Cand auzi, percepi sunetele si atat. Cand asculti.. te chinui sa le si intelegi. Probabil in dictionar au aproape aceeasi semnificatie, insa dictionarul explica mintii, si nu inimii. Acolo gasim explicatia logica, din punct de vedere al mintii.
Daca ar fi dupa mine, as face si un dictionar spiritual, sunt convinsa ca aproape toate cuvintele ar putea avea o alta explicatie pentru inima si suflet.
Daca nu ar fi asa, fraza atat de folosita ” asculta-ti inima” nu ar putea exista. Nici macar ” asculta-ti mintea” nu ar putea exista. Daca e sa ne luam dupa logica si stiinta, nici mintea si nici inima nu sunt capabile sa emita sunete. Atunci ar trebui sa ascultam numai ce este in afara noastra, nu-i asa? Sa ascultam mereu ce spun altii. Pentru ca ” asculta-ti vocea” nu suna prea convingator. .
E foarte important ca oamenii sa inteleaga EXACT semnificatia tuturor cuvintelor. Cuvantul este cea mai slaba cale de comunicare. Azi. Chiar daca va vine greu sa credeti, este asa. Lumea are gresita impresie ca a comunica inseamna a vorbi. Eronat. Vorbitul in sine, este poate cea mai saraca forma de comunicare. Repet: azi. Dar asta se intampla nu pentru ca asa a fost intotdeauna, nu.. ci pentru ca oamenii si-au pierdut abilitatile de-a lungul timpului. Abilitatile si probabil chiar si interesul.
Acum sute de ani se folosea un limbaj mult mai elaborat si mai elevat.
Mi-am dat seama de acest lucru citind anumite biografii sau citindu-i pe marii filozofi antici. Aristotel, Platon si multi altii foloseau acum peste 2000 de ani un limbaj mult mai bogat decat cel pe care il folosim azi. Si nu numai atat. Erau foarte atenti sa foloseasca cuvintele potrivite in orice context.
Si se mai spune ca lumea evolueaza..
De multe ori m-am intrebat daca evolutia chiar exista. Tehnologic, e evidenta.. Insa evolutia omului ? Oare ea exista? Oare nu e de fapt un fel de recuperare? Un fel de intoarcere la baza?
Cele mai importante descoperiri, ca sa le zic asa, s-au facut in trecut. In trecutul foarte indepartat sau in cel relativ apropiat, de ordinul sutelor de ani. Nu acum. Nu in ultimul secol. Prin urmare, mi-ar placea sa inteleg in ce consta evolutia omului de azi.
Probabil vi se pare un cliseu, dar faptul ca o privire poate spune mai mult decat 1000 de cuvinte, e cat se poate de adevarat.
Un zambet poate spune mai mult.
O lacrima poate spune mai mult.
Ca sa nu mai aducem in discutie perceptiile extrasenzoriale de care dau dovada unii ( putini) oameni.
Cuvintele pot spune atat de putin in unele cazuri.. De aceea, daca, pe langa faptul ca vorbim despre cea mai saraca forma de comunicare, ne trezim si in situatia in care nu reusim sa intelegem multe din cuvinte.. ajungem la concluzia ca de foarte multe ori, nu stim sa comunicam si comunicam gresit. Adica nu se intelege nimic sau , mai rau, se intelege totul pe dos.
” Pentru a asculta e nevoie de ceva mai mult decat a avea urechi.
E nevoie de un fel de tacere, de seninatate, pace interioara.. Dincolo de urechi trebuie sa se afle inima, nu mintea. In momentul in care vei reusi sa-ti plasezi inima dincolo de urechi, te poti considera un mare norocos.
Unul din marile mistere ale lumii este faptul ca mintea poate vorbi multe, fara sa stie si fara sa simta nimic.. Iar inima, care stie si simte totul, nu poate scoate un cuvant” .
Incearca sa simti tot ce spui. Sa simti tot ce ti se spune. Cred ca abia atunci vom fi capabili sa comunicam exact asa cum ne dorim toti, si exact asa cum ar trebui sa fie.
Din cite am inteles eu, in vremurile primordiale oamenii foloseau limbajul sacru. Evident, n-as putea spune exact ce inseamna asta, dar pe-atunci cuvintele, sunetele ce le compun aveau forta, energie, erau creatoare. Si nu e vreo metafora in cele de mai inainte, ci efectiv ceea ce se intimpla concret (repet, din ce-am inteles eu despre acele vremuri). Sermoterapia se ocupa tocmai cu studiul acestui aspect, incercind readucerea in prezent a acelui mod de vorbire/ comunicare…
De altfel, despre asta vorbesc destui cercetatori, indeosebi cei care s-au ocupat de studiul hiperboreenilor/ pelasgilor (daca ne referim la Europa).
” ..dar pe-atunci cuvintele, sunetele ce le compun aveau forta, energie, erau creatoare”.
Sunt convinsa ca asa era!
oamenii folosesc limbajul verbal pentru a convinge auditoriul intr-un fel sau altul. Dar de cele mai multe ori, acesta poarta amprenta subiectiva sau, si tenedntioasa a vorbitorului. Limabjul non verbal poate spune insa multe. Am citit odata un proverb care zicea :” Cand cineva iti spune un lucru, gadeste-te mai intai la opusul lui”. Eu analizez persoanele care ma intereseaza din multe puncte de vedere. In afara de datele personale, sunt atenta la felul in care priveste, la felul in care se imbraca, cat este de ingrijita persoana, cum gesticuleaza, cum merge pe strada, cum ii rata pantofii….am o lista
. Eu sunt atenta la toate detalii acestea. Pot spune multe despre caracterul unui om, doar privindu-l, fara ca acesta sa scoata un cuvant. Exista persoane care imi creaza uneori, o stare de respingere. Aproape inexplicabil. Si le dau de inteles ca nu ii agreez, nu fac nici el mai mic efort de a-i convinge de contrariul.
Si eu sunt de parere ca evolutia umana a fost mai semnificativa din punct de vedere tehnologic. In rest, timpul a cam stat pe loc.
Scuze, dar e oarecum pe dos: oamenii folosesc limbajul verbal in primul rind pt a transmite ceva – o informatie, un mesaj. Ceea ce convinge insa auditoriul este, de cele mai multe ori, tocmai… restul; adica limbaj non-verbal, atitudine, paralimbaj… Si, evident, sinceritatea mesajului. Evolutia omului s-a petrecut si in domeniul limbajului, dar, din pacate, nu tocmai in sens pozitiv, caci “perfectionarea” in directia asta a deviat spre manipulare, multitudine de sensuri, conotatii samd, lucruri care, in final, au pervertit sensul de origine al cuvintului.
Eu continui sa cred in valentele creatoare ale cuvintului, cu conditia ca acesta sa fie rostit asa cum il descrie gazda noastra in ultima parte a post-ului.
Gabriela, si mie mi se intampla aidoma tie. Pot, aproap in 98% din cazuri, sa imi dau seama ce poate pielea unui om si daca imi place sau nu. Evident, din privirea mea intotdeauna se intelege o oarecare respingere, nu mai e nevoie sa zic nimic. Totusi, ma gandesc cum ar fi daca nu ar exista cuvintele. Mi se pare, dar poate gresesc, ca ele, cuvintele, aduc si o oarecare confirmare a lucrurilor / sentimentelor etc., le intaresc, la fac mai puternice. Cand ii zici unui om “Te iubesc” din toata inima … si te si uiti la el cu privirea aceea … ii provoci o mai mare emotie decat daca te`ai uita la el incercand sa`i spui din priviri “Te iubesc”.
In ceea ce priveste evolutia omului … hmm, primul lucru la care ma gandesc cand spun asta este emanciparea femeii. Cam asta .. dpdv social, spiritual etc. al umanitatii. Mie mi se pare important. In rest, da, cam se stagneaza.
cuvintele sunt pentru cei care vor sa le auda…cred ca ele sunt responsabila intr-o mare masura pentru lipsa de sinceritate. Sun create sa ascunda sau sa indulceasca ganduri. Au si ele restul lor.
” Sunt create sa ascunda sau sa indulceasca ganduri.”
Foarte de acord. E o afirmatie corecta, as spune eu. Cuvintele nu sunt altceva decat accente puse asupra sentimentelor. Deocamdata, exceptand faptele, raman cele mai puternice.
Foarte frumos!!
De cele mai multe ori ascult cu inima ce mi se spune,in special ce-mi comunica persoanele importante,deosebite pentru mine.Cei ca mine traiesc fiecare clipa la intensitate maxima.Sufera mult si se bucura mult.Fiecare vorba pe care bineanteles o interpreteaza..in nenumarate feluri,le produce emotie.Fiecare privire,gest,impresie ,e pastrata in memorie si analizata profund.Fiecare amintire izvorata din iubire,e retraita in momentele libere,sau cand asculti o melodie frumoasa.Suntem visatori fara frontiere.Mereu indragostiti..de natura si de tot ce ne ofera ea, in special.
Sunt importante si cuvintele,insa am observat ca eu cel putin..nu pot exprima sentimenele foarte puternice in cuvinte.Imi par slabe atunci cand imi doresc ca cineva sa stie ca mi-a fost dor,sau sa-mi cunoasca sufletul.De cand ma stiu,pun mare accent pe limbajul nonverbal,paraverbal si asa imi place sa si primesc inapoi.
Suuper! Te pup cu drag!
Foarte bine lansat articolul. Mie adesea imi pare ca foarte multi dintre noi vorbim, dar nu mai comunicam. Uneori nu mai avem respect fata de cuvinte, fata de interlocutor, uitam sa ascultam si sa intelegem, iar alteori nu mai constientizam puterea cuvintelor si a comunicarii. Am intalnit o idee foarte interesanta de curand; in era cunoasterii, transmitem informatii, facem schimburi de cunostinte, suntem conectati in retea, dar mai avem intelepciune? Intelepciunea comunicarii in primul rand…
Exact ceea ce vroiam sa spun si eu!
am observat ca oamenii care vorbesc mult, spun cuvinte fara consistenta si nu am rabdare sa ii ascult. II las sa vorbeasca asa, ca o muzica de fundal. Dar mesajul discursului lor, daca or fi avand vreaunul, imi scapa, sau este lipsit de semnificatii importante.
Pffff, stiu
Nici eu nu reusesc sa scult pe cineva care vorbeste mult. Intotdeauna mi s-a spus ca nu sunt femeia ‘ tipica’ din acest punct de vedere. In general vorbesc foarte putin, spun ceva numai atunci cand am de spus si incerc sa fac mesajul cat de scurt. Discutiile mele trebuie sa aiba un subiect important si interesant ( sa il consider eu asa) si in loc sa vorbesc aiurea despre orice, prefer sa ascult muzica, sa citesc sau sa ascult pasarelele.
Evident, nici prietenele mele nu agreeaza vorbaria multa si inutila, altfel nu am fi prietene.
Bineinteles, mai exista si exceptii, zile in care am un debit verbal impresionant, dar nu sunt altceva decat exceptii. Ca o paranteza, acum 2 zile turuiam cu o prietena despre rochii, creme, materiale, etc ( ceea ce nu imi sta in caracter, desi sunt cat se poate de cocheta; iar ei cu atat mai putin) si la un moment dat a inceput sa rada, spunandu-mi ” wow, iti dai seama despre ce vorbim??”.
aici pot sa spun ca seaman cu tine perfect ….si eu vorbesc scurt si la obiect. In fraze scurte si simple, i verific sa vad daca m-am facut inteleasa. Reminiscente de pe vremea cand lucram la radio.
si nu imi plac povestile cu pesti, nici ladarosii. Imi place sa iau lucrurile asa cum sunt si sa aleg ce imi place. Nu tin sa schimb pe nimeni si nimic. Sunt de principiul ca fiecare are dreptul la propriile greseli didactice in viata. 
Ai lucrat la radio? Super!!
da…si in presa scrisa cativa ani
a fost foarte frumos, inveti mereu, in viteza, afli si participi la momente importante, e deosebit de solicitanta, ca profesie….dar foarte prost platita 
perioada lucrata in media a fost cea mai frumoasa din vata mea.
vad ca mananc litere…foamea de duminica
Ce frumos.. imi inchipui ca este o meserie super. Cartheo a muncit in acelasi domeniu, presa scrisa