Duminica am fost la un botez. Plictisitoare reuniune! Nu-mi plac astfel de intalniri in grup, deoarece nu sunt altceva decat baluri mascate.
Fiecare isi pune masca de persoana sociabila, haina de duminica, sclipiciul de nunta pe cap, bucla de stare civila ‘ a la 1990′, pantoful de biserica sau pe cel de revelion.
Toti mananca de parca ar fi prima sau ultima masa din viata, beau de parca maine ar veni potopul, se intrec in diminutive tampite in timp ce se uita la bebelusul care doarme plictisit, zambesc fals si exagerat, discuta vrute si nevrute, intotdeauna despre altii.
Acei ‘ altii’ nu sunt prezenti, de obicei, sau sunt asezati la o masa in celalalt capat al salii. Suficient de departe incat sa nu se auda discutia pana acolo, si.. suficient de departe incat, daca se apropie de masa celor care ‘ dezbat’ , acestia din urma sa aiba timp sa schimbe subiectul si sa-si puna rapid masca.
- Saluuut, ce mai faci? (idioata intrebare)
- Saluuuut (o multime de ranjete intre timp), sunt bine. Tuuu?
Pauza. Cam asa se intampla de obicei atunci cand pui intrebari tampite. Primesti raspunsuri la fel.
- Pai.. bine si eu. Am venit la botez.
- Aaa, daa.. ( alte ranjete). Si eu ( wow). Altfel? Esti bine? ( exceptand faptul ca ai pus pe tine inca 7 kg la cele 10 pe care deja le aveai in plus).
- Da, foarte bine! Acasa, la munca.. si in rest cu familia toata ziua ( mama ei de treaba, nu puteam raspunde altceva?!)
- Aham.. da. E bine atunci. Copilul e ok?
- O, daaaa.. Creste pe zi ce trece ( si eu la fel, in ciuda zecilor de diete).
- Nah.. ma bucur ( conversatia incepe sa se termine). Mai vorbim! Ma duc sa o salut pe.. cutarica.
- Ok! Distractie placuta.
O serie de ranjete noi.
Toti se uita dupa cea care se indeparteaza. Inclusiv eu. Stateam plictisita la masa uitandu-ma pe geam si gandindu-ma cat de frumoasa e vremea si cum o pierd inutil.
In timp ce sotia cu 20 de kg in plus se aseaza, sotul ei ii spune altui sot:
- Ce bine arata X! ( care tocmai plecase).
- Normal ca arata bine! sare nevasta. Nu are copii. Stai sa vezi dupa ce naste.
Eu o privesc, ridic din sprancene si.. prefer sa nu spun nimic. Femeia a nascut de 3 ani deja, si are mai multe kg decat a avut cat timp era insarcinata.
- Cred ca va arata bine si dupa ce va naste. A fost slaba dintotdeauna, spune celalalt sot.
- Si ce?! Eu nu am fost slaba??
Nu. Tu nu ai fost. Sau ma rog, ai fost mai slaba decat esti acum, asta da. Intre 55 cate are ea si 65 cate ai avut tu, mai sunt 10. Alea 10 kg pe care tu le-ai avut in plus mereu, fara sa mai numaram si cei 5 cm in minus.
- Oricum, e o curva, concluzioneaza ‘ eficient’ nevasta, in timp ce-si infige furculita intr-o bucata de carne prajita.
Aici intervin eu.
- Si de ce e curva?
- Pentru ca asa e, imi raspunde fara sa ma priveasca, in timp ce mesteca grabita. Toata lumea stie.
- Ete na.. ca sa vezi. Eu nu am stiut! Lamureste-ma totusi, zi-mi si mie de ce e curva. Si mai ales, spune-mi de ce consideri tu ca esti in masura sa dai asemenea verdicte.
- Cum adica de ce e curva? Ce intrebare! Curvele sunt curve si gata. Motivele sunt clare! Si sunt in masura pentru ca eu nu sunt curva.
M-am enervat. Teribil. Dar am zambit.
- Stii ce cred eu? Cred ca o invidiezi de moarte.
- Euuuuu?! In timp ce-si beleste ochii la mine ingrozita, continua sa manance. Si DE CE as invidia-o eu pe aia????!!
- Pentru ca o invidiezi, simplu. Ce intrebare! Invidioasele sunt invidioase si gata. Motivele sunt clare.
Sotul ei ma priveste amuzat. Nici macar nu se sinchiseste sa intervina in favoarea sotiei. Stie bine ca nu are niciun motiv sa o faca. In plus, ne cunoastem de ceva ani si imi cunoaste felul acid de a ataca prostia si rautatea.
- Auzi draga mea, daca acuzi un om de ceva, fa bine si spune si motivele. Femeia lasa (in sfarsit!) furculita jos din mana. Si ma priveste.
- Ok. De acord. Paai.. in acest caz, sa o luam in ordine ‘ cronologica’ . Adu-mi la cunostinta mai intai motivele pentru care ai facut-o curva.
Toate persoanele din jurul nostru sunt acum atente la noi. Cateva alte neveste/iubite o privesc cu un fel de mila pe partenera mea de discutie, cateva ma privesc pe mine speriate, in timp ce in sinea lor fiecare se solidarizeaza cu una dintre noi. Din pacate, nici macar una nu are curajul sa intervina. Sotii/iubitii isi arunca amuzati priviri intre ei.
- Stii ce, draga mea, nu am eu chef acum de astfel de discutii, da? Nu ma priveste viata nimanui si cu atat mai putin sa o discut cu tine sau altcineva.
- Chiaaaaar? Si daca nu te priveste viata nimanui de ce scuipi venin in jurul tau? De ce barfesti?
- Eu nu barfesc, clar? Am spus adevarul.
Ma uit inspre usa si o vad pe protagonista noastra intrand.
- In cazul asta vorbeste cu ea! Eu am foarte mari indoieli in ceea ce priveste ‘ adevarul’ spus de tine, asa ca te rog sa ma lamuresti. Spune-i personal ce parere ai despre ea si viata ei. Uite-o ca vine.
Femeia se uita speriata catre usa.
- Daca spui ceva iti jur ca..
- Ca ce?
- Ca nu-ti mai vorbesc vreodata! E rosie deja si se agita.
Eu o strig pe ‘ curva’ si ii fac cu mana. Se apropie zambind. Ma ridic de la masa si o pup. O cunosc si eu, evident.
- Salut! Ii zambesc. Trebuie sa te intreb de unde ai rochia asta pentru ca e superba!
- Aaa, merci! imi raspunde ‘ curva’ , foarte amabil. Am luat-o din Italia. Imi zambeste si ea.
- E superba si iti vine de minune. Asa-i? ma intorc zambind catre nevasta. Schimbul superficial de replici ma obosea deja.
Respectiva mananca din nou. Ne priveste pe amandoua si zambeste fortat in timp ce scoate un ” Da, e super..”
Din fericire imi suna telefonul.
- Vin pe la tine imediat, sa mai povestim, ii spun lui X, dupa care raspund si ies pe terasa.
Cand ma intorc, nevasta imi evita privirea.
- Deci? Continuam de unde am ramas? intreb eu. Si imi raspund singura.. Nu e nevoie. Esti o nesimtita, si stii de ce? Pentru ca esti invidioasa. Asta sta la baza tuturor rautatilor tale.
- Nu sunt invidioasa deloc! Nu am motive. Eu sunt casatorita si am un copil! De ce sa fiu invidioasa? Mai degraba EA ar vrea sa fie in locul meu!
- Nu cred, spun eu zambind, in timp ce imi iau haina. Ea ar putea fi in locul tau oricand ar vrea. Tu in locul ei.. niciodata. Si toti stim asta. Ca sa nu mai vorbim de imagine! Genetica nu ti-ar permite vreodata sa te apropii macar. Si nici ritmul in care mananci.
- Ce vrei sa spui? ma intreaba suparata, in timp ce-si priveste speriata sotul.
- Nu vreau sa spun decat ceea ce am spus deja. Si.. sa nu uit. Sper sa nu imi mai vorbesti vreodata. Ma lipsesc de conversatii cu personaje ca tine. E plin de voi! Multumeste-mi ca nu te-am facut de rusine mai mult decat te-ai facut singura. Stii bine ca puteam.
Am plecat, dupa ce am felicitat parintii si m-am uitat cu drag la bebe.
Nu stiu ce discutie s-a pornit dupa plecarea mea, dar imi inchipui.
Urasc ipocrizia. Invidia, rautatea.
Si mi-am adus aminte de un pasaj dintr-o carte recent citita.
” In Romania obisnuim sa le numim curve mai ales pe cele despre care aflam ca au avut mai mult de doi iubiti si pe cele care ne deranjeaza groaznic- de obicei sunt fie mult mai frumoase ca noi, fie trezesc in barbatii nostrii mult mai multa pasiune decat am putea-o noi face. Fara niciun pret. Unei asemenea femei nu ii intra in casa clientul cu banii in mana, ci barbatul pe care ea il alege.Pentru toate vecinele curioase, ea devine o curva. Pentru toti barbatii, ea devine o tentatie.
Zicem ca femeile care ne iau barbatii sunt curve. In loc sa acceptam ca poate noi avem o problema, ne luam fata de sfinte si le decretam curve.
Nu. Ele nu sunt curve.
Ele sunt doar niste femei care au cucerit fie mai multi barbati, fie unul in plus- pe al tau. Sunt femei care traiesc la un alt nivel, mai sus. De la distanta de la care privesti tu ele iti par curve, dar de aproape aceste femei au unghiile mici si curate, parfumul discret si conversatia fina. Ele colectioneaza placeri, nu le vand. ” Curvele” prost etichetate sunt, de obicei, cele mai corecte femei.”
M-au deranjat mereu astfel de discutii nefondate, pline de rautate si invidie. In special pentru ca de multe ori auzeam ca as fi fost chiar eu subiectul principal. Am auzit aberatii din gura unor persoane la care nu m-as fi gandit niciodata. De aceea, am intervenit aproape intotdeauna, cand se discuta asa ceva in prezenta mea. Insa numai in felul redat mai sus. Numai pentru a incerca sa pun la punct idiotenia. Si pentru a-mi confirma ceea ce vreau sa fiu. Sa fii neutru inseamna sa decizi, sa dai aripi partii negative.
Am ‘ pierdut’ multe amicitii din aceasta cauza. Am renuntat la toti cunoscutii care au astfel de proaste obiceiuri. Ma lipsesc, sincer. Nu vreau, sub nicio forma, sa fac parte din astfel de grupuri.
Nu am regretat nici macar o data, desi uneori sarcasmul meu si privirea acida chiar lasau urme.
Majoritatea cunoscutilor mei nu mai deschid astfel de subiecte cat timp sunt eu in preajma. Sunt convinsa ca barfesc in continuare, dar macar nu trebuie sa ii aud mereu.
Uneori si eu judec. Foarte rar, deoarece am reusit sa scap in mare masura de acest imens defect.
Un lucru e cert: daca cred ca esti curva, ti-o spun in fata. Daca cred ca esti idiot, la fel.
Imi asum de fiecare data ceea ce spun, si am argumente pentru concluzia mea. Niciodata nu vorbesc despre cineva lucruri pe care nu as putea sa i le spun in fata persoanei in cauza.
Din respect. Din respect fata de mine, in primul si primul rand. 
Mi-ar placea sa fie asa si altii.. multi altii. Invidia nu face cinste nimanui. Ceea ce ai in interior se vede si in exterior. Contrar a ceea ce vrea majoritatea sa creada, in cele mai multe cazuri oamenii frumosi sunt oameni buni.
Accepta viata altuia si construieste-o pe a ta proprie. Nu condamna doar pentru ca altul e mai frumos, mai norocos sau mai destept decat tine. Fiecare doarme asa cum isi asterne.. deci, esti unic raspunzator pentru tot ceea ce nu merge bine in viata ta.
“Mai” perfect decat atat nu puteai proceda. Nu stiu daca e vorba neaparat de “rautatea” ta, cat mai degraba de spiritul tau de corectitudine. Corectitudine si, practic, sinceritate. Intotdeauna am apreciat un om sincer, chit ca parerea lui nu a fost tocmai pe placul meu. Asta nu inseamna ca acel om e demn de dispret sau ca e rau. E mult mai usor sa ii catalogam pe altii, si pe noi sa ne ascundem. Acea femeie stia foarte bine ca ai dreptate, doar ca na, orgoliul probabil isi facea simtit prezenta. ( totusi, exista unele chiar nici macar atat de constiente nu sunt ! ) Mie aceste cupluri formate asa mi se par triste, sincer …
Si eu vroiam sa intreb despre “rautatea” cui este vorba? A scriitoarei sau a mamei frustrate?
Este foarte important sa fii sincer insa ce-i atat de minunat in umilirea unei alte persoane?
@miscellaneous- si mie mi se par triste acest gen de cupluri.. Extrem de triste.
@thais- este vorba despre rautate in general. Dar daca tot am ajuns la ideea in care se confunda atitudinile, trebuie sa specific ca e vorba despre ‘ rautatea’ mea si despre rautatea acelei femei. Nu mi se pare nimic minunat in a umili pe cineva, deloc. Insa uneori se cere. Si, daca tot se cere, mi se pare aproape minunat sa umilesti cu propriile cuvinte si gesturi, o persoana rautacioasa. In acelasi timp, cred ca ironia si rautatea se separa extrem de bine, atat in acest context cat si in general.
Eu am un principiu: lumea e guvernata de bani si de aparente. Oamenii nu vor sa vada dincolo de asta.
Ai mare dreptate.. Oamenii nu vor sa vada dincolo de asta. Dar e vb de oameni mediocri. Si chiar daca sunt evident majoritari, sincer, nu-mi pasa.
Sincer, ma obisnuisem cu mai multa gratitudine si dragoste din partea ta (stii tu la ce dragoste ma refer). Zau daca era nevoie s-o faci praf pe biata ratacita… Mai ales ca era o prada atit de usoara…
Sa nu se inteleaga gresit: si eu imi doresc sa vad in jur o lume fara masti si macar un dram -doua de rautate mai putin; si mai putina falsitate, ipocrizie, forma fara fond… Dar, iata ca lumea nu prea se schimba, nici radical si nici repede… Asa-i, evenimentele astea au devenit niste simple pretexte pt etalari de toalete, schimb de futilitati si eventual ceva distractie fada. Sint golite de sens – ceea ce este deplorabil, mai ales in cazul unor astfel de rituri sociale cum sint nunta, botezul…
Cred c-ai fost prea dura; iar lectia data… nu stiu in ce masura a fost asimilata – cred ca femeia in cauza s-a simtit terorizata si, posibil, sa nu fi retinut nimic constructiv din ea.
Bravo! Foarte misto! Imi placi!
As fi inteles ( poate) o astfel de atitudine repugnanta daca ar fi avut loc macar o discutie in jurul femeii X. Dar nimeni nu a spus nimic, nu s-a facut decat o remarca asupra fizicului ei, care era intr-adevar foarte placut. Ca raspuns la acel ” arata foarte bine” a venit imediat ” si ce daca arata bine? oricum e o curva”.
Nu reusesc sa vad nimic in acest raspuns, decat o mare rautate si invidie. Lasand la o parte faptul ca fata respectiva nu se incadreaza nicidecum in categoria curvelor.
Si chiar daca ar fi fost.. e viata si problema ei.
Si chiar daca ar fi fost.. asta nu i-a stirbit din frumusete, si.. despre asta era vorba initial. Despre cat de bine arata.
O femeie de 32 de ani, grasa, nefericita si frustrata, care a fost luata de nevasta numai pt ca a ramas ” accidental” insarcinata, nu este in masura sa vorbeasca NIMIC de nimeni. Nu o consider ca fiind o ” biata ratacita”. E o biata frustrata, si atat.
Sa nu uitam totusi o chestie foarte importanta: vorbesc despre persoane pe care le cunosc, in jurul carora ma invart de ceva ani, nu despre o discutie intre 2 necunoscute in care am intervenit eu, ca asa am avut chef. Vorbesc despre persoane care pretind a fi prietene sau macar amice. Mi se pare detestabila o astfel de atitudine, mai ales avand in vedere faptul ca si eu sunt printre cunostintele lor. Mergem/ mergeam la toate evenimentele ‘ importante’ impreuna. Ne vedem la fiecare nunta, botez, zi de nastere, craciun si revelion. Deci.. am fost prea dura? Nu cred. Cred ca am fost chiar blanda, daca analizam mai bine situatia.
Genul asta de femei nu fac altceva decat sa arunce gunoi asupra celor mai frumoase sau mai fericite ( in conceptia lor) decat ele.
Si doar din cauza acestor aspecte atat de superficiale!
In invidia lor nu pot concepe ca o femeie poate fi frumoasa pt ca se ingrijeste, nu doar datorita faptului ca nu a nascut.. nu pot concepe ca o femeie frumoasa are o situatie financiara buna ridicata pe propriile puteri, nu pe ‘ sponsori’.. nu pot concepe ca o femeie frumoasa VREA sa fie singura, nu e singura pt ca nu o vrea nimeni.. si nu pot concepe ca o femeie frumoasa munceste intr-un post bun deoarece l-a meritat, nu pt ca a avut pile..
Nu pot accepta NIMIC pozitiv legat de o femeie, daca aceasta are ‘ ghinionul’ de a fi frumoasa, sau dupa caz ” mai frumoasa”.
Pana si in cazul in care tot ce afirm eu aici e fals si vorbim despre o curva.. care e problema si a cui?? De ce trebuie sa fie unii interesati de altii? De ce trebuie sa scuipe venin in jurul lor atata timp cat ceea ce face/nu face o persoana nu are legatura directa cu viata proprie?
Nu ma intereseaza in ce masura a fost asimilata ” lectia” ( nu s-a vrut a fi o lectie) dar sunt sigura ca respectiva se va gandi de doua ori inainte de a mai face astfel de remarci in public, in fata unei mese intregi. Macar din rusine si din frica de a nu pati ce a patit cu mine.
Nu as ezita sa procedez identic si in alte cazuri similare. Sunt satula de oameni care barfesc in stanga si in dreapta fara pic de bun simt, fara sa aiba habar si fara ca cineva sa aiba curaj ( sau interes) sa ii opreasca.
Fiecare e liber sa spuna ce gandeste. La fel sunt si aceste femei.. Dar in momentul in care scoti pe gura niste chestii care denota evident gelozie si rautate, macar fii atat de desteapta sau documentata incat sa poti argumenta. Ca altfel apare una ca mine si-ti ‘ da’ una in moalele capului cu piatra pe care tocmai ai aruncat-o, cand te astepti mai putin si fata de toata lumea.
Nu am pic de mila sau compasiune fata de rautate, in special atunci cand vine la pachet cu prostia.
Stiu la ce fel de dragoste te referi.
In ‘ planurile’ mele, intre primele 5 puncte gasesti tocmai eradicarea acestor categorii de oameni.
Si totul se bazeaza pe dragoste.
Eu am impresia ca respectiva nici macar n-a gindit ceva inainte de a lansa rautatea aia gratuita (si plina de ciuda). De fapt, probabil ca asa procedeaza in general: vorbeste si, eventual, abia dupa mai si gindeste (daca…). Vorbitul asta nu-i altceva decit un sir lung de stereotipuri… Masti si stereotipii.
Daca intr-adevar se va gindi de doua ori inainte de a mai deschide gura (cu proxima ocazie), inseamna ca niscai invataminte a tras, totusi… Si e deja bine…
Dar de ce atata inversunare? Si in cele din urma, vorbim aici despre tipa acuzata pe nedrept sau despre tine?
Eu asteptam sa vad putina empatie. Nu mi se pare ca poti fii selectiv in empatie, bunatate etc. Nu poti selecta sa fii bun! Esti bun, si te poti considera astfel, atunci cand poti sa gasesti compasiune, intelegere pentru toate persoanele. Inclusiv pentru acele “ratacite” a caror situatie este evidenta pentru toata lumea. Niciun mister n-a fost deslusit in acele momente, nici despre tine si nici despre „ratacita”, amandoua va-ti comportat asa cum era de asteptat. Tu (metaforic vorbind) ai atacat pana la eradicare, iar ea s-a lasat prada propriei prostii.
Iti citesc postarile si raspunsurile si devin tot mai confuza.
Eu cred cu tarie ca atunci cand se trage linie, toti suntem apreciati la justa noastra valoare. Toti stim care sunt persoanele sau, mai bine zis, femeile care reusesc prin fortele proprii sau prin diverse bonusuri. Si toti stim ca femeile frumoase vor obtine intotdeauna mai repede si mai usor ceva, mai ales cand in fata lor sta un biet suflet care nu asteapta decat un zambet care sa-i lumineze saptamana. Si nu-i nimic rau sau anormal in asta.
Ok.. Am sa incerc sa le iau pe rand.
1. Nu inteleg de unde vine perceptia asta de ” atata inversunare”. Dialogul a fost unul calm, nu pe tonuri ridicate si nici insotit de gesticulatii. A durat cateva minute, sub 10, si nu a avut mai mult de 20 de fraze in ‘ compozitie’. In timp ce o intrebam, eram asezata la masa in fata ei si nici macar nu o priveam.. doar ‘ dezmembram’ plictisita niste rulouri de pui umplute cu ‘ nu stiu ce’. Asta in timp ce ea isi manca rulourile si imi raspundea. Prin urmare, nici urma de inversunare, cuvant pe care eu il asociez cu ceva agresiv, fie vb chiar si numai de tonul vocii.
2. Nu vorbim nici de mine nici de tipa X. Vorbim despre rautate, iar aceasta intamplare e doar una dintre miile de forme sub care se manifesta. Zilnic. Ca o paranteza, as putea totusi spune ca oarecum e vb si de mine, deoarece m-am lovit nu o data de barfe, asemanatoare sau nu, dar barfe. Si nu sunt deloc placute. Nu as putea vorbi amanuntit despre ceva ce nu am experimentat personal.
3. Empatie si bunatate.. Buuuun. Uite, fara a sta sa ma gandesc, la prima strigare recunosc doua categorii de oameni buni/empatici: buni cu atitudine si buni fara atitudine. Prin atitudine ma refer si la caracter.
Bineinteles ca poti selecta sa fii bun. De fapt, este ceva obligatoriu. Nu poti fii bun cu toata lumea sau fata de orice. E pur si simplu imposibil.
Fiecare isi stabileste doza de bunatate in functie de ceea ce crede sau ceea ce vrea sa obtina prin ea. Sentimentul nu intotdeauna are de-a face cu actiunea.
Personal fac parte din categoria oamenilor buni cu atitudine ( sau ma rog, asta consider eu). Oamenii buni fara pic de caracter.. nu ma impresioneaza deloc. Da’ deloc. Si stii de ce? Pt ca ii consider falsi. Falsi si lasi. E usor sa fii bun atunci cand nu contrariezi pe nimeni cu asta. Insa cu adevarat important este sa-ti sustii bunatatea atunci cand altii ti-o ataca, sau ataca principiile sub care te-ai format.
In viata asta crezi si ‘ lupti’ pt ceva. Nu poti crede si lupta pt tot, nu are sens. Nu ai cum. Nu poti impaca toate personajele, orice ai face. Traim in dualitate, ea exista in tot ceea ce ne inconjoara.
Bineinteles, te poti abtine si poti ramane in afara disputelor, ‘ emanand’ empatie pt fiecare in parte, in timp ce altii formeaza tabere. Stii ce vei fi in acel caz? Neutra. Stii ce inseamna neutralitatea, nu-i asa? Inseamna NIMIC. Sa fii neutru inseamna sa fii nimic, inseamna sa nu ai valoare , baza, proprietate.. nesemnificativ, indiferent.
Ei bine, oamenii BUNI nu pot fi vreodata indiferenti. Si asta e principala calitate prin care se separa de cei rai ( sa le spunem asa, acum). Nu poti fii bun si neutru. Sau ma rog, poti, dar numai in acele cazuri in care se disputa ceva ce nu te intereseaza. Deci, a fi bun si a nu avea atitudine, e ok.. insa nu e nimic interesant in asta. Nimic constructiv. E ca la vot; cei care nu se prezinta favorizeaza raul automat, niciodata binele.
Ce faci tu, ca om bun cu toti si toate, in momentul in care un barbat snopeste in bataie un copil? Ce faci in momentul in care snopeste in bataie un animal? Imi vei spune ca am dat exemple oarecum extreme.. insa te citez ” nu poti selecta sa fii bun!”. As vrea sa stiu cum ti-ai manifesta bunatatea fata de amandoi atunci, pe loc.
Eu iti spun sigur ca as lua atitudine, nu iti pot spune care anume deoarece totul depinde de circumstante; insa daca trebuie sa-i dau o bata peste oase omului pt a lasa copilul in pace, te asigur ca nu as ezita. Le fel in cazul animalului.
Nu inseamna nicidecum ca il urasc pe acel om sau ca nu pot manifesta empatie fata de el, in alte cazuri. Inseamna doar ca actionez conform principiilor mele, ca AM anumite principii, si ca in acele momente ceea ce fac merge mana in mana cu ceea ce simt. Empatia mea esueaza in fata rautatii. Nu sunt empatica cu un om rau. Deci.. nu pot fi un om bun fara atitudine.
Revenind la subiect, pot gasi compasiune ( si am avut-o dintotdeauna) fata de femeia despre care vorbim, cat si despre altele ca ea. Insa nu pot gasi scuza pt rautatea public manifestata. Nu pot gasi scuza pt lipsa acuta de bun simt si mai ales pt lipsa curajului.
Nu i-am pretins decat sa fie sincera pana la capat si sa-i spuna lui X ceea ce ne-a spus noua, tuturor. Adica.. esti in stare sa o faci curva, asa, ca un ” buna ziua” in fata a 12-14 persoane dar te pierzi total in fata uneia, tocmai in fata celei despre care vorbesti? De ce..? Pt ca minti? Pt ca nu iti poti justifica spusele? Pt ca afla lumea ce mod de gandire ai si ‘ cazi’ dpdv social..?
Cum as putea simti empatie fata de o asemenea falsitate?!
Nu mi-as putea gasi mie scuza pt lipsa de atitudine.
Si nu vad cum ai putea incerca sa faci pe cineva sa constientizeze ca e ratacit altfel decat
spunandu-i : hei! te-ai ratacit! wake up!
4. In niciun moment eu nu m-am comportat ” asa cum era de asteptat” . Ma indoiesc sincer ca o astfel de atitudine ‘ e de asteptat’. Daca ar fi asa, ( m-as bucura sa fie!) nu ai fi atat de contrariata de ceea ce am spus/facut.
Ma intristeaza sa cred ca atitudinea ei ” era de asteptat”. Eu nu consider fapta ei ca fand parte din normalitate sau naturalete.
Acel ” ai atacat pana la eradicare”, mi se pare exagerat. Chiar si metaforic vorbind. Nu inteleg de ce calaii ( adica femeia, in acest caz) devin victime in cazul in care sunt atacate tocmai cu armele lor. De ce? Doar pt ca e ” ratacita, proasta si frustrata” ? Eeeeiiii… Asta e problema ei, sa se descurce daca nu vrea sa fie altfel. Se stie de mii de ani. Prostia e grava. Si se plateste scump. Ca sa nu mai spun ca merge mana in mana cu rautatea.
5. ” Toti stim care sunt persoanele sau, mai bine zis, femeile care reusesc prin fortele proprii sau prin diverse bonusuri”
- si daca toti stim, de ce unii dintre noi prefera sa minta? Sau, mai bine spus.. de ce refuza sa recunoasca? Si de ce trebuie sa li se permita sa minta si sa jigneasca fara ca macar sa aiba minima valoare de a-si asuma si argumenta parerile?
Pt ca ” ei/ele nu pot mai mult de-atat” ?
Pt ca ” asta e viata si lumea” ?
Doar pt ca ” asa sunt ei, n-ai ce sa le faci” ..?
Pt ca ” oricum nu are rost” ?
Imi pare rau, dar nu sunt de acord.
Daca nu pot mai mult de-atat, sa-si vada de viata si sa aiba bunul simt de a discuta viata altora in intimitate, acasa. Atunci cand nu au altceva mai bun de facut.
Viata si lumea sunt asa nu din cauza celor care o fac sa fie, ci din cauza celor care permit.
Sigur ca ai ce sa le faci.. sa ii pui fata in fata cu faptele lor. Sa ii inveti ce inseamna sa fii responsabil de ceea ce spui si ceea ce faci. Sa nu le permiti sa se ascunda in spatele tau, facandu-te automat complice.
Bineinteles ca are rost. Orice actiune de eradicare a lipsei de bun simt, rautatii, inculturii, minciunii si invidiei are rost. Daca nu crezi in asta.. nu stiu ce sa mai zic.
Niciun razboi nu a fost deocamdata castigat prin empatie. Omenirea nu a ajuns atat de departe si nu e sigur ca va ajunge vreodata. Fii empatica cu toata lumea, foarte bine! Insa in momentul in care trebuie sa iei o decizie, ia-o. Inca nu s-au inventat luptele cu 2 invingatori.
Nu il poti face pe un om sa inteleaga ce inseamna umilinta si nedreptatea decat atunci cand il faci sa treaca prin ele. Poate nu reusesti niciodata nimic, nu obtii rezultatele asteptate sau dorite. Insa e de datoria ta sa incerci macar.
Altfel.. totul e imposibil.
Nu as putea trece prin viata fiind neutra fata de tot ce se intampla in jurul meu. Nu conteaza ca e vorba de o jignire sau de un copil maltratat. Rautatea ramane rautate, indiferent de dozaj.
Mi-e mila de omul prost, pt ca e prost. Insa mi-e mai mila de omul bun si destept care trebuie sa suporte rautatea unui prost.
Acesta este punctul in care empatia mea marcheaza diferenta si prin urmare, decizia finala.
N-o sa le iau intr-o anumita ordine, si o sa raspund doar la anumite puncte.
Cand vorbesc de inversunarea ta, vorbesc de insistenta ta. Adica, ai intins coarda pana la refuz, asta am vrut sa spun prin inversunare. Nu ma refeream la tonul tau, n-aveam cum sa-mi dau seama ce ton avea conversatia.
Da, atitudinea ta era de asteptat fiindca asa cum ai spus si tu “[....] In plus, ne cunoastem de ceva ani si imi cunoaste felul acid de a ataca prostia si rautatea.”. Prin urmare, era oarecum de asteptat. Era firesc ca ea sa se comporte asa, sa fie invidioasa, mai ales din tot ce ai povestit tu despre ea. Cel putin mie asa mi se pare. Ea a aruncat o pastila, asa cum se arunca de obicei in astfel de situatii, si se astepta ca lumea sa treaca peste.
Exemplul cu copilul/animalul batut mi se pare iesit din context. Iar in general asocierile astea denota confuzie. Una e una si alta e alta, cine spune ca le poti ca in fond este vorba despre acelasi lucru, minte sau este extrem de confuz. In acele situatii facem apel la alte repere si ne situam in cu totul alte pozitii. In primul rand, avem sustinerea publica, mare lucru fata de situatia in care tu contrezi o femeie pt un cuvant (da, semnificatia lui conteaza insa in atata „zgomot” nu prea mai stim de unde s-a inceput). In al doilea rand, aici nu mai apare vreo dilema de genul sa intervin sa nu intervin? Intervii fiindca asa trebuie! Si nu neaparat fiindca esti un om BUN. Recunosc ca in cazul animalului poate m-as mai gandi
, glumesc, glumesc.
Pe de alta parte, chiar nu vreau sa cred ca prin: „nu poti selecta sa fii bun” intelegi sa fii orb, credul, lipsit de discernamant.
Exista oameni care au curajul sa faca ce trebuie, nu din bunatate ci din datorie sau din prisma educatiei lor sau din orice alt motiv rational si alti oameni care o fac intr-adevar din bunatate. Ii admir in egala masura.
Bunatatea nu este RATIONALA. De aceea ne este uneori atat de greu sa-i intelegem pe cei care sunt intr-adevar buni. Acei oameni nu gandesc rational, nu stau sa cantareasca daca da sau nu, daca e verde sau albastra, fac lucrurile din instinct, din inima, fiindca asa sunt ei. Primeaza inima, irationalul. Iar oamenii care se proclama buni sau empatici etc. nu se pot astepta sa ne plimbam cu un dictionar comportamental la noi, ca sa vedem cam cand ar trebui sa fie ei buni/empatici. Asta nu se poate.
Mi se pare revoltator cand cineva crede ca un om bun poate fi complice la cele mai odioase fapte. Cred ca in ziua de astazi s-au cam pierdut reperele. A fi BUN nu inseamna a fi LAS sau FALS. Asa cum a fi frumos nu inseamna a fi si bun! Da, oamenii buni sunt frumosi insa invers s-ar putea sa nu fie chiar asa.
Acei oameni care sunt pe placul tuturor sunt oameni conformi, nu mi se par a fi raul cel mai mare al lumii. Daca asa vor ei sa fie, so be it. Nu ma deranjeaza oamenii care au o astfel de atitudine, cum nu ma deranjeaza ignorantii, rautaciosii sau femeile care vorbesc fara sa gandeasca. Nu ma deranjeaza fiindca nu stau in preajma lor si nici nu am de-a face cu ei. Nu stau sa le fac educatie fiindca nu ma consider in masura sa o fac („Acela dintre voi care este fără de păcat, să arunce primul piatra”), nu stau de vorba cu ei fiindca nu am ce invata de la ei si in special fiindca nu vad de ce mi-as impune un asemenea chin. Mi se pare un consum inutil de energie.
In final, nu cred in aceste lupte sau puneri la punct, asemenea celor din povestea ta. A fost corecta atitudinea ta, nu stiu. Daca as fi fost de fata as fi ramas uimita, insa nu cred ca as fi aprobat.
Inainte de toate iti spun ca ador astfel de.. dezbateri.
Nu cred ca ar trebui sau e neaparat sa ajungem la un numitor comun, deoarece este vorba de caractere si pareri diferite. Ca intotdeauna, peste tot.
Modul tau de a gandi sau a vedea lucrurile, in acest context, probabil nu se pliaza pe al meu. Sunt o persoana deseori extrema, care nu accepta nuantele neutre decat foarte rar, si cu argumente solide.
Stiu ca persoanele ca mine sunt greu de digerat deoarece te pun in fata adevarului cu orice ocazie. Te pun fata in fata cu propria persoana, si pt marea majoritate, asta e greu de suportat.
Voi avea intotdeauna o parere bine definita despre orice. Nu iau lucrurile la gramada, niciodata. Pana si legat de rautate am aceeasi pozitie. Sunt total contra, dar ajung sa o inteleg in anumite situatii. Nu-mi poti spune ” aia trei barbati sunt rai” si eu sa-ti raspund “.. whatever”. Am sa raspund asta daca nu am chef de discutii sau chiar nu ma intereseaza personajele, insa, daca lucrurile stau altfel, am sa pretind sa-mi explici de ce i-ai bagat pe toti in aceeasi oala.
Si nu exista ” pt ca asa e”. Nu. Iar dupa ce tu ( ipotetic vb) imi expui toate motivele, putem ajunge la concluzia ca unul e rau si doi sunt uneori rautaciosi. Din nou exista aici un fir subtil care separa muuuuult categoriile. Moment in care am sa te atentionez asupra faptului ca ai vorbit aiurea, ca ai judecat fara sa ai habar, si ca vorbele tale ar fi putut rani persoana in cauza. Deorece raspandesti acele vorbe in jurul tau. Nu am nicio problema cu ceea ce gandeste oricine. Insa da, am o problema cu ceea ce scoate pe gura.
Asta incerc eu sa fac zi de zi. Sa nu ma pronunt in legatura cu nimic daca nu cunosc exact despre ce e vorba.
Asta indraznesc sa pretind din partea tuturor. Daca esti in masura, vorbeste. Daca nu, taci. E simplu si corect.
” .. Ea a aruncat o pastila, asa cum se arunca de obicei in astfel de situatii, si se astepta ca lumea sa treaca peste.”- Ca de obiecei? Si de cand acest gen de rautati sunt considerate si acceptate ca fiind obiceiuri? Din ce motive sunt trecute cu vederea? Sa fie oare din cauza ca la 32 de ani femeia e frustrata, grasa si nefericita? So what? E problema ei, sa si-o rezolve. Sa treaca peste complexe, sa slabeasca si sa devina frumoasa, in toate sensurile cuvantului. Sa munceasca pt viata ei. E atat de simplu. Astfel de persoane imi pot genera mila, dar nu compasiune sau intelegere.
Am impresia ca la un moment dat amandoua ( tu si eu) am legat bunatatea de corectitudine. Nu ca nu ar fi oarecum legate intre ele. Dar, reactia mea de duminica duce mai mult catre corectitudine decat catre bunatate. De aceea exemplul cu omul si copilul iti pare a fi in afara contextului.
)
Din nou, aici s-ar putea dezvolta o intreaga discutie: bun vs corect. E si asta o foarte mare dilema.
( hehe, stiu ca ma ‘ ataci’ intentionat la faza cu animalele
Bunatatea nu este rationala, spui tu. Sunt de acord. In cazul in care e legata doar de sentimentul in sine.
Insa, trebuie sa devina rationala atunci cand intri in mijlocul unui grup si e vorba de a lua o decizie favorabila pt unii si nefavorabila pt altii. Nu vorbesc si nu am vb deloc aici despre bunatatea aia serena, despre omul care ajuta, respecta tot si toate. Am facut referire numai la bunatatea/corectitudinea omului care trebuie sau vrea sa ia o decizie.
Nu ai avea cum sa descoperi confuzie ( a mea) legat de asta. De-a lungul anilor am rumegat si analizat atat de bine fiecare situatie incat nu mai exista urma de confuzie. Privit in general, probabil multa lume nu intelege lucrurile in totalitate. Insa eu nu sunt adepta generalizarii. Am mai spus asta?
Fiecare caz in parte e diferit, unic, si pt fiecare caz eu pot adopta un alt comportament, bazat pe aceleasi principii. De aceea insist pe ” bineinteles ca poti selecta sa fii bun”. Din aceste cuvinte pot iesi sute de reactii, si probabil de acolo impresia ta de confuzie.
” Mi se pare revoltator cand cineva crede ca un om bun poate fi complice la cele mai odioase fapte.”
- Da. Si mie. Si totusi, se poate. Poti deveni complice prin simpla decizie de a sta si nu face nimic. Nu degeaba, in diferite procese, martorii pot deveni si ei inculpati prin tainuire. Eu sunt de parere ca, in cazuri extreme, cand nu intervii ( asta daca ai posibilitatea si sansa de a schimba ceva, altfel nu are sens) esti complice. Deoarece ai permis sa se intample un lucru rau ce se putea evita. De aici si parerea mea despre oamenii buni, dar fara atitudine.
Oamenii conformi.. nici mie nu imi par a fi raul de pe lume. Nu am spus asta. Imi par a fi doar ceea ce sunt.. conformi. Turma. Si nimic mai mult, nu trezesc niciun sentiment in mine, nici de admiratie si nici de dispret. Lasand la o parte anumite situatii, imi sunt indiferenti. Nu sunt ca ei si nu vreau sa devin. Din acest motiv probabil, insist sa punctez de fiecare data diferentele.
Spui ca nu te deranjeaza rautaciosii si ignorantii, deoarece nu stai in preajma lor.
Eeeeeiii, aici ai punctat exact ceea ce trebuia. Foarte bine ca nu stai in preajma lor, nici eu nu o fac. Insa uneori nu ai de ales. Stai in preajma lor deoarece esti, intr-un fel sau altul, nevoit. Numai atunci vei putea spune daca te deranjeaza sau nu. Atata timp cat nu te lovesti zi de zi de ei, nu iti poti forma o parere. Si daca totusi dai nas in nas cu ei o lunga perioada de timp si reusesti sa-ti pastrezi calmul si neutralitatea de fiecare data.. am sa te rog sa ma inveti si pe mine cum se face.
Deocamdata imi este imposibil.
Nu ma pot ‘ amesteca’ in grupul lor, si nici nu ii pot ignora. Nu am ‘ calitatea’ asta, de a reusi sa ignor rautatea din jur. De fapt nu e ca nu as putea, ci ca nu vreau. E o alegere proprie ale carei consecinte mi le asum. Si culmea, nu ma mai afecteaza atat de tare ceva legat de mine, cat legat de altii.
De aici si selectia riguroasa a prietenilor si a oamenilor din jurul meu.
Cred foarte tare in ” poti cunoaste un om nu din ceea ce spune lumea despre el, ci din ceea ce spune el despre altii”.
Si repet: nu era vorba de o discutie intre 2 necunoscute in care am intervenit eu. Era vorba de un cerc de ” prieteni”. Nu intervin in discutiile altora si nu am facut-o vreodata. Dar nu tolerez astfel de persoane in apropierea mea. Si, in momentul in care ‘ elimin’ o anumita persoana din anturaj, mi se pare corect sa ii fac cunoscute si motivele. Exact cum s-a intamplat cu femeia de duminica. Nu are decat sa fie ratacita si invidioasa in continuare, insa departe de mine. Am vazut-o in postura asta de prea multe ori ca sa mai pot trece cu vederea.
Nu e vorba de a crede sau nu in lupte sau puneri la punct. Nu a fost o lupta si nu am vrut sa o pun la punct. Stiu foarte bine ca aceste lucruri nu au rezultate palpabile in cealalta persoana. Schimbarile pozitive sunt extrem de rare.
E vorba numai de a fi ceea ce esti, si de a puncta ceea ce nu vrei sa fii vreodata. A avea determinare si forta de a fi ceea ce esti mai ales in mijlocul a ceea ce nu esti.
Atitudinea mea a fost corecta avand in vedere principiile mele. Daca ne raportam la principiile altora, a fost incorecta. Insa asta nu ma intereseaza.
In niciun moment, daca X ar fi aflat ( oricum a aflat) de discutia de la masa, nu as fi vrut sa fiu bagata in turma. Nu vreau sa fiu complice prin lipsa de atitudine. Daca am o altfel de parere legat de ceva sau cineva, o spun de fiecare data. Nu conteaza ca e subiect de importanta mondiala sau ceva pueril.
Nu ma ‘ pierd’ in multime si nu vreau sa fiu bagata in aceeasi oala cu majoritatea.
E una dintre prioritatile mele. Si.. totul tine de prioritati, nu-i asa?
Faptul ca tu sau altii nu aprobati asta, nu conteaza. Cu riscul de a suna egocentric.. e vorba de mine. E vorba de ceea ce vreau, de ceea ce cred, de ceee ce nu vreau si de ceea ce nu cred. Eu.
Inainte de a intra intr-o societate, sunt un individ. Si am o esenta la care nu vreau sa renunt si pe care nu vreau sa o diluez. Atata timp cat atitudinea mea nu face un rau real nimanui ( ranirea ego-ului nu se pune) raman fidela individului din mine, ca doar cu el traiesc zi de zi.
Daca vreodata as fi pusa in postura de a pricinui daune reale cuiva prin faptele mele, in mod sigur m-as gandi de doua ori inainte.
Deocamdata nu m-am lovit de asa ceva.
Draga mea, esti o tata (tzatza, ca sa intelegi si tu). Respectiva facuse pana la urma o afirmatie putin retardata dar minora. Tu ai facut circ, de fata cu toata lumea. Si da, sunt convinsa, toti barbatii te admirau. Pentru inteligenta ta banuiesc. Si pentru ca erau tristi ca aveau neveste grase si incomparabile cu tine, in toata stralucirea ta plictisita de eveniment.
“Draga mea”.. spuse calul, si mai lua o gura de ovaz.
Sunt curioasa sa stiu ce crezi tu ca ai ‘reusit’ prin acest comentariu, “putin retardat” si el, de altfel.